ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.12.2020
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 12.03.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
SEP-2020
DURATA: 1 zile
Cuplu
2 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
BUN

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
97.50%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 7 MIN

Hai hui prin orașul-fantomă Kayaköy

TIPĂREȘTE URM de aici

După o zi de relaxare pe plaja pentru adulţi a hotelului Liberty Lykia Ölüdeniz, de fapt plaja era a hotelului Sentido, dar este mai puţin important, şi după ce am încercat fără succes să negociez la centrul din cadrul resortului un zbor cu parapanta pentru soţul meu la un preţ bun, ne-am hotărât să ne încercăm norocul în staţiune, convinşi fiind că numărul mare de firme de profil conduce inevitabil la o scădere a preţurilor, astfel că, imediat după micul dejun, echipaţi corespunzător, inclusiv eu, just in case =)), ne-am urcat în maşină şi am pornit pe serpentine spre Ölüdeniz, aflat aproape la doar trei kilometri.

Am lăsat maşina într-o parcare cu plată pe o străduţă foarte aproape de plajă. Am găsit şi firma de paragliding căutată, am antamat zborul soţului meu, dar mai aveam câteva ore de aşteptat. Ne-am omorât timpul pe faleză admirând plaja, marea şi pe curajoşii care păreau să cadă din cer aproape în capul nostru, dar timpul trecea prea greu. Atunci am zis să-l folosim într-un mod mai util, aşa că am revenit la maşină şi am pornit la drum spre Kayaköy, care se afla oricum pe lista obiectivelor de vizitat din această zonă.

Eu am condus în timp ce soţul a fost responsabil cu GPS-ul; deh... diviziunea muncii în familie :D. Am ieşit din Ölüdeniz mergând în direcţia Fethiye şi am început să urcăm, tot pe serpentine, pasiunea vieţii mele :D, dar, fiind eu la volan, le-am suportat mai uşor, am trecut prin Hisaronu, Ovacyk şi apoi am virat la stânga, conform indicaţiilor GPS-ului, dar şi a indicatoarelor, a urmat Kayaköy, dar era vorba de satul nou, cel din „vale” , aflat pe partea dreaptă a drumului, ori pe noi ne interesa vechiul sat locuit de greci care se afla pe un deal.

GPS-ul şi-a făcut treaba cu brio, punct ochit, punct lovit şi ne-a dus până la intrarea în sit.

Coordonate GPS: 36.57595; 29.09254

Am ratat la mustaţă posibilitatea de a parca exact la intrarea în sit pe ultimul loc liber din cauza unor turci aflaţi chiar înaintea noastră care au parcat oblic, ocupând două locuri. Ghinion. Nu aveam de unde şti cât va dura vizita noastră şi nu am riscat să blochez altă maşină. Am întors maşina şi mi-am încercat norocul undeva aproape vis a vis pe o străduţă care se termina în curtea unui restaurant, iar în caz că ne ziceau ceva, beam la ei un ceai şi o cafea şi toată lumea era mulţumită.

Ne punem măştile şi revenim la intrarea în sit. Trecem pe lângă căbănuţa care adăpostea casa de bilete, ne dezinfectăm mâinile, plătim câte 10 lire turceşti de persoană, tarif unic, cu cardul, deşi aveam şi lire la mine, întreb, retoric, de vreun pliant informativ ceva, chiar dacă ştiam că turcii stau prost la capitolul acesta. Evident nu aveau, dar mi se indică un panou informativ, pe care deja îl fotografiasem :D şi pornim în explorare, lăsând pentru final vizitarea tarabei cu magneţi şi alte suveniruri din preajma intrării.

Încă dinainte de a pleca în vacanță citisem despre istoria acestei localități părăsite, un loc în care creştinii şi musulmanii au trăit în armonie până în iulie 1923. Schimbul de populaţii decis prin Tratatul de la Lausanne a condus la repatrierea grecilor care locuiau în Turcia şi, în mod similar, turcii care trăiau în Grecia au fost repatriaţi în Turcia, criteriul fiind acela al religiei. O istorie tristă.

Semnarea tratatului de pace în iulie 1923 a pus capăt războiului greco-turc (1919-1922) declanşat la finalul primului război mondial între puterile aliate şi naţionaliştii turci, mobilizaţi sub comanda lui Mustafa Kemal Ataturk, stabilind totodată şi noile graniţe ale Turciei, Greciei şi Bulgariei şi desemnând noua Republică Turcia drept succesoare a fostului Imperiului Otoman.

Kayaköy a devenit o atracție turistică abia în ultimii ani, de când agențiile organizează tururi ghidate pentru turiștii care își petrec vacanța în Fethiye sau Ölüdeniz, orașul părăsit aflându-se la distanță aproximativ egală de ambele, parcă mai aproape de Ölüdeniz. Noi am avut noroc că nu am prins un aflux mare de turiști la momentul vizitei noastre, putând hălădui în voie și în ritmul nostru pe străduțele în pantă.

Ne-am plimbat în sus şi în jos pe străduţele pietruite şi destul de înguste al oraşului părăsit având o senzaţie ciudată, determinată şi de liniştea apăsătoare. La fel ca multe alte situri din Turcia, vizitate de noi de-a lungul anilor în decursul multelor vacanţe petrecute în această ţară, Kayaköy este în prezent o zonă protejată, practic un mare muzeu aflat în aer liber, constând în câteva sute de case, fără acoperişuri şi fără ferestre, două biserici greceşti (Taxiarhis şi Panayia Pirgiotissa) – ambele închise, vechea şcoală, o capelă care oferă o perspectivă unică asupra întregii văi, cisterne care asigurau nevoile de apă ale locuitorilor, o fântână construită în anul 1888. Diferenţa mare o constituie faptul că, dacă alte situri ne prezentau rămăşiţele datând din vremuri demult apuse, aici vorbim de o istorie mult mai recentă, de nici o sută de ani, a unui oraş obişnuit, care a devenit un oraş fantomă după ce a fost abandonat de către locuitorii săi.

Cutremurul puternic cu magnitudinea de 7.3 grade pe scara Richter din aprilie 1957 din zona Fethiye a afectat semnificativ casele părăsite, accentuând starea de degradare în care se află acestea în prezent, făcându-le să pară chiar mai vechi decât sunt în realitate.

Casele de pe pantele dealului aparţin oraşului grecesc Levissi şi au fost construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea.

Kayaköy a fost cunoscut în perioada antică sub numele de Karmylassos, iar cele mai vechi vestigii descoperite în această zonă datează doar din secolul al IV-lea i. e. n. Se presupune că în Lebessus, devenit ulterior Levissi, s-au refugiat locuitorii insulei Gemiler, aflată în imediata vecinătate, în încercarea lor de a scăpa din calea piraţilor.

Depopularea oraşului a început încă din timpul primului război mondial pe fondul persecuţiilor la care au fost supuşi creştinii greci, forţaţi să-şi părăsească locuinţele, iar schimbul de populaţii din 1923 a finalizat acest proces. S-a încercat repopularea Kayaköy cu turcii veniţi din Grecia, însă aceştia nu au dorit să rămână şi să locuiască aici.

Plimbarea pe străduţele înguste şi în pantă, printre casele aflate în ruină, năpădite de vegetaţie, nu doar cu iarbă şi muşchi, ci chiar cu copaci crescuţi în interiorul acestora, constituie o lecţie de istorie, o istorie tristă, dar şi o variaţie binevenită pentru iubitorii vacanţelor all inclusive aflaţi în zonă.

Încălţămintea comodă, protejarea capului de soarele arzător, pentru că umbră este prea puţină şi rezervele de apă sunt absolut necesare înainte de a porni în explorare. Există câteva indicatoare care ghidează vizitatorii spre principalele obiective de interes, dar nu există riscul de a te rătăci prin acest sit.

Lipsa condiţiei fizice, deoarece este mult de urcat, şi căldura excesivă de la orele prânzului m-au împiedicat să ajung până la capela din vârful dealului, aşa cum îmi doream, dar am fost mulţumită şi cu cât am reuşit să văd din acest oraş abandonat, astfel că eu consider că a meritat vizita la Kayaköy.

Nu am părăsit zona fără a-mi cumpăra magneţi de frigider de la singura tarabă cu suveniruri aflată în vecinătatea intrării, spre bucuria vânzătoarei care cam ducea lipsă de clienţi şi mi-a oferit cadou şi câteva brăţărele. Un restaurant se află chiar la intrarea în sit.

Chiar dacă nu m-am întâlnit cu nicio fantomă cât am bătut străzile acestui oraş abandonat, un adevărat muzeu în aer liber, recomand vizitarea Kayaköy. Am fost acolo şi mie mi-a plăcut.

## end review sc
Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de nicole33 in 07.12.20 11:26:57
Validat / Publicat: 07.12.20 12:08:52
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.

VIZUALIZĂRI: 3518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

4 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P16 Hai hui prin orașul-fantomă Kayaköy
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 92800 PMA (din 72 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

4 ecouri scrise, până acum

webmaster
[07.12.20 14:58:21]
»

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

maryka
[07.12.20 17:02:38]
»

Mi se pare că Am Fost Acolo, deși eu am fost dincolo, la greci în insula Chios, în satul Anavatos. Tocmai ce am povestit despre el. Trist și aproape identic! Cunosc sentimentul! Nici eu n-am întâlnit nici o fantomă, dar totul era straniu, parcă nepământesc!

nicole33AUTOR REVIEW
[08.12.20 08:37:33]
»

@webmaster:  

Mulțumesc mult!

nicole33AUTOR REVIEW
[08.12.20 09:39:22]
»

@maryka:  

Mi se pare că Am Fost Acolo, deși eu am fost dincolo, la greci în insula Chios, în satul Anavatos. Tocmai ce am povestit despre el. Trist și aproape identic! ​

Am citit articolul tău la momentul respectiv şi sunt convinsă că​ sentimentul trăit a fost similar. Este destul de greu de descris în cuvinte senzaţia ciudată dată de acea linişte apăsătoare care te copleşeşte. Fără să vrei, imaginaţia îţi zboară la cum arăta satul pe vremea când era locuit, la viaţa de zi cu zi a oamenilor care trăiau acolo, la normalitatea cu care suntem obişnuiţi.

Anul trecut, cu ocazia unei vacanţe petrecute în Tunisia, într-o excursie am vizitat un sătuc asemănător, dar la o scară mai mică, sat care fusese abandonat în urmă cu câteva zeci de ani în urma unor inundaţii devastatoare, locuitorii acestuia, câţi au supravieţuit, mutându-se în apropiere într-o zonă mai sigură. Casele de acolo erau mult mai bine conservate, dar şi clima era alta. Senzaţia pe care am avut-o vizitându-l a fost asemănătoare cu cea trăită de la Kayakoy, o linişte asemănătoare întreruptă doar de declanşatoarele aparatelor foto ale grupului de vizitatori din care am făcut şi eu parte.

Îţi mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
maryka, Yoda
Alte impresii din această RUBRICĂO zi în Kayakoy (Labessus):

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.055978059768677 sec
    ecranul dvs: 1 x 1