GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Saint Brieuc-Franta, acolo unde apune soarele
Charles Aznavour - La Boheme
Sant Brieg
Asa i se spune in bretona.
L-am vazut prima data intr-un album. Atunci cand prietena mea de o viata, medic, a venit sa-mi arate locul minunat unde va trai de acum incolo cu familia. Plangea. Si incercand cumva sa-si justifice plecarea, imi arata in album peisajele demne de un SF.
Orasel mic si cochet pe coasta de nord-vest a Frantei.
Nici nu isi aranjese bine mobila in casa si, pe mail, a venit invitatia. "Mi-e dor de voi si de casa, veniti sa stati cateva zile sa vedeti cat este de frumos si sa vedeti ca nu m-am inselat ".
Asa ca, ne-am urcat toti trei in masina, am pus pe GPS adresa ei si am pornit la drum.
Drum lung.
A treia zi, pe la ora trei dupa amiaza, am parcat masina in curtea casutei cochete in care locuia de acum d-na doctor si ai ei. Era liniste. Nu era nimeni pe strada. Oraselul (sau cartier poate, nu stiu exact) Tregueux, la cativa km de Saint Brieuc. Ne astepta cu programul facut pe ore pentru toate cele 7 zile cat am stat la ea.
Intai si intai am facut cunostinta cu vecinii. Bretoni sadea. Se spune despre ei ca sunt la fel de zgarciti ca si scotienii. Autostrada care incepe la intrarea in Bretagne nu se mai plateste. Ne-au povestit ca, bretonii nu au suportat ideea sa dea bani pentru autostrada. Asa ca, au negociat si li s-a indeplinit dorinta. Drumul lor nu apare pe harta ca fiind autostrada. Dar este autostrada sadea.
Apoi, ne-au aratat cum, frunzele uscate din curte si iarba tunsa la milimetru, se strang intr-o groapa de compost. Compost care apoi, hraneste gradina de legume. Voila! Legumele din gradina sunt muuuult mai bune decat cele din supermarket care mai sunt si... foarte scumpe.
Totul era foarte scump. Se facea economie la orice, luminile pe strada se stingeau la o anumita ora. Iar masinile... mici, mici sa consume cat mai putin. Doar la flori si arbusti nu faceau economie.
Apoi, in aceeasi dupa amiaza am facut cunostinta cu... clatitele. Crepes adica (stiti voi sa puneti caciulitele pe litera e, eu nu gasesc pe tastatura). Cele umplute cu ciocolata si gem si unt de arahide. Galettes celelalte, umplute cu sunca de Praga si cascaval.
Am dormit, in casuta cocheta cu obloane groase la ferestre, cum n-am mai dormit de mult. Liniste, putinii oameni care treceau pe strada se salutau incet parca sa nu tulbure cu ceva linistea care iti intra ca aerul in plamani si, in luna august 23-24 de grade. Cei de acasa sufereau cumplit la 35 de grade.
A doua zi, eu si cinci baieti cu varste cuprinse intre 5 si 44 de ani am plecat sa vizitam golful Saint Brieuc declarat rezervatie naturala pentru pasarile unice care traiesc acolo.
Priveliste dezolanta, era prima oara cand vedeam barcute care stateau cuminti in noroi. Pana sa apuc sa ma distrez pe seama francezilor ingusti care isi tin barcutele in noroi, mi s-a spus ca am prins ora la care refluxul este cel mai mare. Si ca, mai tarziu, incet incet apa revine si barcutele plutesc. Am aflat tot atunci, ca acolo, pe coasta de nord-vest diferenta dintre flux si reflux este cea mai mare.
Ne-am imbarcat pe un vaporas simpatic alaturi de cateva zeci de turisti din toate colturile lumii. Am privit, de pe vaporas, cateva insule pe care traiau colonii de pasari unice in lume. Am vazut chiar si o foca la cativa metri de noi. Am vazut chiar si o mamica care-si alapta copilasul pe vaporas, zambind frumos la fiul meu de 18 ani care o privea fascinat.
Am vazut la intoarcere stanci rosietice "sculptate"de mare in forme incredibile, de o frumusete rara, peisajele SF pe care le vazusem cu cateva luni in urma in albumul despre Saint Brieuc.
A doua zi, ploaie. Si vant. Refacem repede programul si hotaram. La piscina!
Despre asta va spun doar ca era un complex imens, cu patru piscine, saune, jacuzzi, si tobogane cu apa. Of... intr-un orasel cat Campina noastra.
Seara, am ajuns intr-un golf, unde pe malul marii, la apus, am mancat scoici cu vreo patru feluri de sosuri si platouri cu branzeturi frantuzesti.
Urmatoarele zile am vazut Mont Saint Michel si Saint Malo despre care deja v-am povestit.
Ziua mea. Ei da, asa a picat, ziua mea acolo in Saint Brieuc. Ploaie, vant. Seara era deja programata masa la un restaurant in centru asa ca, am plecat din nou la piscina. Intrarea 10 euro de persoana pentru toata ziua. Ma credeam mare inotatoare. De unde? Mi-au dat clasa frantuzoaicele trecute poate de 55 de ani care faceau valuri pe langa mine trecand in viteza. Inalte, suple, cu chef de viata.
Seara, rezervare la un restaurant in centru.
Avea, pe pereti, agatate placi de ardezie (cu care au acoperite toate casele) scrise cu tot felul de mesaje care te faceau sa razi cu hohote. De genul " astazi am vazut-o pe nevasta in genunchi in fata mea. Eu eram sub pat si ea ma lovea cu matura ". Si un perete intreg cu placi negre pe care erau scrise impresii ale turistilor ce trecusera pe acolo. Va spun ce am mancat eu, sa nu va fac pofta prea rau: somon pe pat de praz cu garnitura de legume la gratar si profiterol. Si cand eram noi mai veseli dupa vinul alb potrivit la pestii nostri, vine proprietarul reastaurantului - care se ocupa de gratare intr-un colt - si ne intreaba de unde suntem. Ii spunem - cu oarecare teama in glas pentru ca tocmai rromii nostri erau imbarcati in avioane cu destinatia Bucuresti - iar el, cu un suras imens vine cu o placa de ardezie si cu un marker alb si ne roaga sa scriem ceva in romaneste, sa-i ramana ca amintire. Nu mai avusese clienti romani niciodata. I-am scris ca tocmai in ziua aceea, implineam o anumita varsta si am avut bucuria sa sarbatorim acolo. In urmatorul minut au aparut pe masa un tortulet mic cu o lumanarica si, el impreuna cu cele doua doamne care serveau au venit sa -mi ureze "joyeux aniversaire ". Cam asa: joyeeeeeeeeeeeux aniversairrrrrrrrrrrrre!
Toate zilele de dupa petrecute in Franta, eram trezita de cei doi baieti ai prietenei mele cu aceste cuvinte cantate. S-au distrat copios pe seama mea.
Urmatoarele trei zile le-am petrecut in Paris. Parisul despre care s-a scris mult. Si de unde am plecat la aeroport direct. Pentru ca masina, a lor fiind, am lasat-o acolo.
Deci intoarcerea a fost cu avionul.
Iar de acasa primeam mesaje la greu ca rromii vor fi imbarcati in avioane din Paris. Ultimele nopti n-am dormit cu gandul ca vom fi inconjurati de brunetii frantuziti gata nervosi ca trebuie sa se intoarca acasa.
Ne-am linistit doar in avion cand, am vazut ca erau doar cativa. Si linistiti.
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TEOANCA); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Webmaster, te rog, Charles Aznavour-La Boheme.
Multumesc.
Mi-a placut foarte mult povestea voastra. Astept si pozele.
Saint Brieuc are vreo legatura cu branza BRIE? Ma gandesc la denumirea asemanatoare si am vazut in poza P01 ca ati mancat acest gen de branza... sau poate a fost Camembert - sunt foarte asemanatoare cele doua tipuri de branza. Si foarte delicioase.
@deliutza27
Numele orasului Saint Brieuc vine de la un calugar, Brieuc care a construit o manastire si apoi orasul acum cateva sute de ani.
Numele branzei Brie, vine de la o alta regiune a Frantei, mai centrala. Cu acelasi nume BRIE.
Stiu ca am comandat la restaurant platou de branzeturi care aratau ca in poza. Cam asa aratau peste tot pe unde am fost in Franta. Erau multe feluri si printre ele si Brie si Camembert si inca vreo trei patru carora nu le stiu numele. Stiu doar ca erau minunaaaaaaaate.
Frumoasa povestea din acele locuri cumva "ciudate" sau fermecate? , iar casa dintre stanci m-a fascinat. Mi-ar fi placut sa vad mai multe poze.
Ce vacanta domnule! Asa tot sa faci! SUPERB!
Visez si eu acum...
Ce frumos... savurez fotografia ta P01...
Les moules... n-am mancat in Franta, eu am mancat in Bruxelles... dar tot ma incanta...
@catalinalupu
Locul unde e facuta poza se numeste "la moulerie de la baie ". Este un golf mic mic cu o sosea ingusta care intra... direct in mare. Fluxul era la cota maxima si asa am vazut. Soseaua pe care veneam se ducea in mare. Am aflat apoi ca acolo merge francezii cu barcutele remorcate de masini si le pun pe apa. Iar la "moulerie" se opresc pentru o portie de scoici si o clatita cu ciocolata.
Am zeci de poze si nu am avut timp sa ajung sa le selectez si sa le pun mai departe.
Cand voi ajunge la ele, o sa va scriu despre fiecare in parte. Ce am vazut acolo merita impartasit.
@balasa violeta, eu, acum cateva luni nu speram ca voi ajunge sa vad Franta. Dar daca ar fi cat de putin adevarata teoria cum ca gandurile noastre si intensitatea lor ne "modeleaza" sub o forma sau alta viitorul, atunci iti doresc si va doresc spor la visat!
O zona de vis.
Am fost in aceasta zona in vara acestui an (2011). Ambianta e extraordinara; ca si roman, am gasit toate tipurile de locatii necesare intr-o locatie turistica (de asteptat) si mult, mult mai curat decat in Paris. Sper sa revin.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)