De la Sâmbăta de Sus la Vârfurile Dara și Hârtopul Darei

TIPĂREȘTE

La mijlocul lunii august am profitat de zilele libere din preajma Sfintei Marii și, impreună cu doi prieteni insoțiți de băiatul lor, munțomani inrăiți, am plecat pe munte.

După o zi pe Via Ferrata Astragalus, ne-am indreptat spre Munții Făgăraș. In ultimele două zile vremea nu prea a ținut cu iubitorii drumețiilor montane, a plouat aproape continuu și s-a răcit semnificativ. Dar, pentru următoarele zile prognoza meteo era una optimistă, și, incurajați de vederea crestelor Făgărașului eliberate de norii negri, am pornit spre Sâmbăta de Sus.

Planul era să urcăm pe două vârfuri de peste 2500 m, două vârfuri surori, mai puțin cunoscute și umblate, Dara și Hârtopul Darei.

De la Sâmbăta de Sus am mers cu mașina pe drumul forestier care mărginește Valea Sâmbetei până la un baraj amenajat pe râu. Aici drumul forestier este mai lat, oferind câteva posibilități de a parca mașina in siguranță, fără a afecta circulația altor mașini.

Ne-am luat ruccsacii in spate și am pornit spre Cabana Valea Sâmbetei. Ne grăbeam, era aproape de ora 7 seara și nu reușisem să facem rezervare la cabană. Speram să mai găsim paturi libere, ca să nu fim nevoiți să dormim in sala de mese.

Până la cabană se merge pe marcajul triunghi roșu, pe un drum ușor și frumos, de-a lungul râului Sâmbăta. In ultimii ani traseul a suferit câteva modificări. Nu se mai trece râul când pe o parte, când pe alta, ci, după o primă traversare a râului, se merge numai pe o parte a lui. Cărarea urcă prin pădure până când iese in golul alpin. In față Fereastra Mare a Sâmbetei, cu cele două colțuri care domină valea – Colțul Bălăceni și Slănina. Este un loc pe care il iubesc, unde oricând revin cu bucurie.

După o oră am ajuns la cabană. Am avut noroc, am mai găsit trei paturi libere. Aveam nevoie de patru, dar decât deloc mai bine și așa. Puțin inghesuiți, insă am dormit in pat și nu pe mese. Față de acum doi ani când am fost aici ultima oară, cabana părea neschimbată. Nu am văzut nicio imbunătățire. Aceleași paturi vechi, cu saltele deformate. Cabana are toalete in interior, cu apă curentă, ceea ce este un mare plus. In trecut wc-ul era afară sau in pădure și te puteai spăla doar la izvor, cu șanse mari să te intâlnești cu ursul dacă ieșeai noaptea.

Am mâncat ceva, ne-am aranjat sacii de dormit pe pat și ne-am culcat. A doua zi aveam un traseu lung de parcurs și trebuia să ne trezim dimineața.

De la Cabana Valea Sîmbetei la Vârfurile Dara și Hârtopul Darei se poate ajunge pe două trasee, care se intâlnesc la un moment dat sus, pe creastă.

Un traseu urcă in Fereastra Mare și pornește pe creastă mai departe spre cele două vârfuri iar celălalt urcă pe creastă prin Vârful Cheia Bândei și ajunge pe creastă unde se intâlnește cu primul traseu.

Noi am ales să urcăm prin Fereastra Mare și să coborâm prin Cheia Bândei, un traseu lung, de aproximativ 9 ore.

De la Cabana Valea Sâmbetei pornim pe marcajul triunghi roșu. După aproximativ 45 de minute ajungem la o intersecție de drumuri. Spre stânga un traseu merge pe marcajul punct roșu spre Vârful Cheia Bândei iar inainte pe marcajul triunghi roșu continuă drumul spre Fereastra Mare.

Am urcat de câtea ori in Fereastra Mare, de fiecare dată mi s-a părut la fel de frumos. Cărarea urcă mai intâi printr-o zonă de jnepeniș, o zonă cu multe afine. Nu puteam să trecem nepăsători pe lângă fructele aromate, așa că am făcut mai multe opriri ca să culgem câteva.

Am incercat să limitez totuși opririle, știam că până sus in Fereastră mai era o porțiune bună de urcat, mai grea, mai solicitantă din punct de vedere fizic. După jnepeniș a urmat o porțiune de grohotiș și asaltul final, o porțiune de serpentine abrupte și stâncoase care urcă până in Fereastra Mare. După trei ore eram sus, la 2188 m, depășind ora indicată pe indicator cu aproximativ o oră. Eram totuși in grafic, nu era nevoie să ne grăbim. Am făcut o pauză ca să ne odihnim și să mâncăm ceva. Vremea ținea cu noi, nu era perfect senin, erau câțiva nori, dar nu păreau chiar amenințători. Bătea vântul, nu prea tare dar cam rece. Important era să nu ne plouă, cu vântul și frigul ne descurcam noi.

Din Fereastra Mare incepe traseul de creastă, in dreapta spre Vf. Viștea și Moldoveanu și mai departe spre Podragu și Bâlea iar in stânga spre Lacul Urlea și mai departe spre Rudărița și Plaiul Foii.

Cele două vârfuri pe care ne ne propusesem să ajungem erau tot in partea stângă, pe marcajul de creastă dungă roșie.

De la Fereastra Mare drumul este foare ușor, cu mici coborâri și urcări. Este un traseu mult mai ușor decât cel care merge spre Viștea-Moldoveanu.

In schimb este un traseu foartefrumos, oferind imagini asupra celor mai inalte culmi al Făgărașilor.

Cărarea merge pe creastă, in dreapta pe deasupra Căldării Bândei iar in stânga pe sub Colții Bălăceni deasupra Căldării Mari a Sâmbetei din care se rdicau valuri de ceață alburie. Cărarea ajunge in Vîrful la Cheia Bândei, acolo unde se intersectează cu celălat drum care urcă de la Cabana Valea Sâmbetei.

Peisajul era unul de vis. In față dreapta se vedeau deja cele două vârfuri Dara și Hârtopul Darei. In spate vedeam Valea Rea deasupra căreia stătea ascuns in nori trapezul Viștea-Moldoveanu. Speram ca norii să se imprăștie ca să putem vedea cele mai inalte vârfuri ale Făgărașului.

Incercam să facem cât mai puține opriri, dar era greu să te abții să nu scoți aparatul foto și să nu imortaliezi frumusețile inconjurătoare. Nu eram singuri pe traseu, ne-am intâlnit cu mai mulți turiști care mergeau spre cele două vârfuri sau spre Urlea. Credeam că cei mai mulți turiști merg spre Vârful Moldoveanu, dar am fost plăcut surpinsă să văd că și această parte a Făgărașilor, cu doar două vârfuri de peste 2500 m, este căutată de iubitorii muntelui.

Am trecut pe lângă o turmă de oi, am coborât ușor ca să avem apoi de unde urca (ăștia sunt Făgărașii, o inșiruire continuă de urcușuri și coborâșuri) și am ajuns in Portița Lacului, pe unde se poate ajunge la Lacul și Refugiul Urlea. Noi am mers mai departe pe creastă având in stânga jos oglinda Lacului Urlea, o priveliște de care cu greu ne-am desprins. Am mai mers pe drum marcat până pe Vârful Iezerului după care nu mai există marcaj până la Vârfurile Dara și Hârtopul Darei. Dar nu este o problemă, cele două vârfuri se văd in față, singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să fii foarte atent. Nu mai este cărare, traseul merge peste niște porțiuni stâncoase, puțin expuse. Jos, in stânga, in Căldarea Hârtoapelor, se vedeau alte trei lacuri mici – Mioarelor, Geamăna de Sus și Geamăna de Jos.

Prima dată am ajuns pe Vârful Hârtopul Darei (2506 m), aflat pe locul 10 in topul vârfurilor montane din România. Ne-am oprit pentru câteva fotografii. Norii eliberaseră pentru moment uriașii Făgărașilor, așa că aveam o frumoasă panoramă asupra incofundabilului trapez Viștea-Moldoveanu in spatele căruia se ițeau Vârfurile Negoiu și Lespezi. Nu știu dacă mai este un loc in Făgăraș de unde să se vadă aproape toate vârfurile inalte ale acestor munți.

Dar timpul nu prea ținea cu noi, era in jur de ora 15.00 și vroiam să ne intoarcem totuși pe lumină.

Am mers și pe celălalt vârf, Dara, aflat la cinci minute de mers. Vârful Dara are o inălțime de 2500 m și este al 14-lea vârf din Romania și ultimul din seria celor de peste 2500 m.

Aici am făcut un popas mai lung ca să mâncăm ceva. Am căutat un loc sub vârf, mai adăpostit, bătea un vânt rece și nori negri incepuseră să se adune.

Ultimul lucru pe care il doream era să inceapă vreo ploaie cu tunete și fulgere așa că ne-am grăbit să ne intoarcem.

Geru să te poți grăbi. Norii acoperiseră o bună parte din creastă dar jos, pe fundul Văii Rele razele soarelui reușiseră cumva să treacă de nori și să lumineze valea. Era foarte frumos, imagini pe care numai acolo, sus pe munte le poți vedea.

Când am ajuns la Vârful Bândei am pornit spre Cabana Valea Sâmbetei pe marcajul punct roșu. Pe indicator scria că este o coborâre periculoasă. Nu mi s-a părut așa periculoasă, mai mult solicitantă. Cobori mult, o parte prin grohotiș și porțiuni stâncoase, picioarele și mai ales genunchii fiind solicitați la maxim. Bețele in acest caz sunt de un real folos.

După aproape două ore de coborâre ne-am intâlnit cu drumul care cobora din Freastra Mare. De aici până la cabană am mai mers aproximativ jumătat de oră. Am ajuns la cabană pe la ora 19.30, după aproape 12 ore de mers. Eram obosiți dar fericiți că reușisem.

Am mâncat repede o ciorbă bună, ne-am adunat ultimele puteri și am coborât la mașini. Deși la inceput ne propusesem să mai stăm o noapte la cabană, ne-am răzgândit și am mers in Brașov.

Am mers in total in acea zi aproape 30 Km, cu o diferență de nivel de 1200 m la urcare și de aproximativ 2000 m la coborâre.

A fost un traseu foarte frumos dar solicitant din punct de vedere fizic. Este mediu ca grad de dificultate dar poate fi parcurs de oricine a mai fost pe munte și are o codiție fizică bună.

Recomandări: echipament montan adecvat, de care amintesc mereu (ghete trei sezoane, geacă, pelerină de ploaie, bețe trekking), mâncare, fructe uscate, glucoză, etc. și, nu in ultimul rând, apă. Nu sunt surse de apă pe traseu, așa că recomand să aveți cel puțin doi litri de apă.

In rest, nu pot decât să vă urez drum bun!

---

VIZUALIZĂRI: 2354 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI