Pentru prima data pe Vf. Moldoveanu

TIPĂREȘTE

Pentru ca ne place muntele 2-3 weekenduri pe luna le petrecem pe muntii din apropiere (Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare, Postavaru, Baiului) iar pentru cei mai indepartati (Fagaras, Ceahlau, Retezat, Apuseni) ne rezervam cate o saptamana pe an din concediu.

Muntii Fagaras i-am parcurs atat cat am putut anul trecut (atunci a fost saptamana rezervata lor), am scris rw aici (Cine nu a facut Transfagarasanul). Gandul ne-a ramas la acele locuri minunate pe care le-am vazut, iar dorinta de a ne bucura si de alte peisaje de aici ne indemna la drum. Asa se face ca am profitat de wekeendul prelungit de Sf. Maria pentru a ajunge din nou pe creste desi pana vineri seara nu facusem inca nici un plan.

Chiar daca este departe am ales Fagarasul, vremea se anuntase buna si vroiam sa fim acolo, nu conta pana unde puteam merge, doar atat cat ne permitea timpul si vremea.

Am facut socoteala asa: prima zi - drum + traseu de la Complex Sambata la cabana Valea Sambetei unde ne cazam, a doua zi - urcat in creasta si mers pana unde putem dar tinand cont sa avem unde ne caza iar a treia zi coborarea + drum intors.

Ajunsi in Sambata de Jos ne-am abatut cateva ore de la panul nostru intrand la Hergelia Sambata de Jos, am scris rw aici (Valsul Lipitanilor la Sambata de Jos).

Traseul de la Complex Sambata la cabana Valea Sambetei, asa cum ne arata si indicatorul, este marcat cu triunghi rosu si poate fi parcurs in 2 ore si jumatate – 3 ore. Pornim pe drum forestier de-a lungul Raului Sambata, ca mai apoi traversand raul pe o punte sa patrundem pe poteca in padure in urcus domol. Sunt multi copaci doborati pe albia raului de la viitura de anul trecut. Traversand raul de pe o parte pe alta, la umbra padurii, in sursurul apei si al celor cateva cascade mici ce vin de pe versanti iesim in gol alpin si la inceput in urcus domol apoi mai sustinut ajungem la cabana Valea Sambetei la 1400m altitudine.

Peisajul este frumos. Fereastra Mare a Sambetei iti taie rasuflarea, pe aici a doua zi vom ajunge in creasta. In stanga se ridica impunator Coltul Balaceni (2292m) iar in dreapta abruptul Vf. Slanina (2268m).

Am facut 2 ore pana aici. Ne cazam, lasam rucsacii si pornim repede, pentru a nu ne prinde noaptea, pe urcursul din spatele cabanei marcat cu cruce albastra spre chilia parintelui Arsenie Boca sapata in jgheabul unor pereti prapastiosi de stanca. Urcusul este greoi, sunt unele locuri prevazute cu cablu dar si alte locuri unde ar mai fi fost nevoie. In timp ce urcam fac un buchet de flori pentru al pune in chilie alaturi de lumanarea pe care am luat-o de acasa. Desi cred ca o rugaciune o poti spune oriunde daca o faci cu sinceritate recunosc ca acum am fost impresionata ca o pot face intr-un loc drag mie si totodata intr-unul care a fost gandit chiar ca loc de rugaciune.

Cabana Valea Sambetei este o cabana, asa cum imi place mie sa spun, tocmai buna de dormit dupa o tura grea, de la care nu ai cine stie ce asteptari. Apa este la izvor, toaleta afara (amenajata), curentul la generator electric (2 ore seara de la orele 20 la 22), are sala de mese unde poti servi mancare si de la cabana, si paturi bune, cel putin asa a fost al meu in care am dormit fara vise, doar cu gandul la creasta.

A doua zi la ora 6 si jumatate porneam deja pe traseu spre Fereastra Mare a Sambetei, marcaj triunghi rosu, timp de parcurs 2 ore si jumatate.

Poteca urca abrupt in serpentine ajungand la pragul glaciar printre grohotisuri, valcele, smirdar, tufe de jnepeni si afin (de care eu sunt foarte preocupata spre disperarea sotului care trebuie sa ma astepte pe panta abrupta) conducandu-ne in albia unei vai din care dupa un urcus mai sustinut ajungem in Caldarea "La Fereastra Mare". Ultimul urcus il facem in serpentine, la inceput mai largi, pe urma tot mai strinse si in sfarsit dupa 2 ore ajungem in Fereastra Mare a Sambetei (2188m) adica exact in creasta.

De aici tinem marcajul banda rosie. Pe indicator scrie 9 ore pana la cabana Podragu, plus 2 ore facute deja ar insemna 11 ore de mers continuu si asta in Fagaras unde cresta inseamna sus in varf, coborat in sa si tot asa.

Incepem sa zambim, stim ca la 5 ore de aici, in Portita Vistei, se afla Refugiul Vistea Mare. Pana acolo avem cinci varfuri asa ca „la treaba bocanci”. Urcam pe Vf. Slanina (2268m) si cum ziua este superba, Marele Trapez – Moldoveanu-Vistea ne apare in fata dominand peisajul, dar pana la el e cale lunga. Coboram in Fereasta Mica (2191m) si trecem pe langa un refugiu care s-a montat in vara aceasta. Urcam sustinut pe Galasescu Mic (2433m) de unde coboram in Fereastra Racorelelor (2311m). Trecem peste Galasacu Mare (2470m) si coboram in saua Vistisoarei (2304m).

Parca ceva ne tragea ca un magnet. Mici opriri pentru apa si ceva energizat, admiram zarile si din nou la drum.

Trecem pe curba de nivel pe sub vf. Galbenele (2446m) si Hartopul Ursului (2461m). Pe vf. Moldoveanu se vad cei care au reusit sa junga in varf. Se vede cum flutura steagul Romaniei. Noi mai avem o coborare pana in Portita Vistei (2310m) iar Marele Trapez e mai aproape ca niciodata. Se vede si refugiul care a tinut adapost atator turisti in drumul lor spre cel mai inalt varf din tara. Ajunsi in sa ne oprim sa ne tragem sufletul. Urcusul abrupt spre Vf. Vistea despre care citisem era acum in fata mea. In dreapta se coboara in orasul Victoria pe Valea Vistei Mari, in stanga pe Valea Rea se ajunge in satul Slatina din judetul Arges trecand pe langa lacul Valea Rea (Iezerul Moldoveanului) care se afla mai jos de refugiu.

Bocancii care cu o saptamana in urma la tura Malaiesti - Gaura mi-au facut basici acum se poarta exemplar.

Mergeam de 7 ore, era ora 13 si jumatate, abia amiaza, si nici nu ne simtam chiar obositi asa ca „ venim sa te salutam Moldovene” si am pornit urcusul pe Vistea. Urcam abrupt printre bolovani o diferenta de altitudine de 217m, cand in doua, cand in patru labe si ajungem pe varful Vistea Mare (2527m), al treilea varf din Romania ca inaltime, dupa Moldoveanu si Negoiu, unde ne lasam rucsacii.

De aici din creasta Fagarasului, ce trece prin varful Vistea Mare, porneste spre sud custura ce face legatura cu Vf. Moldoveanu. Intr-o jumatate de ora ajungem la 2544m. Suntem pe Moldoveanu, pe cel mai inalt varf din tara. Acum da, suntem la inaltime, pe acoperisul Romaniei. Si cand ma gandesc ca vineri seara nici nu stiam unde mergem, nu-mi vine a crede ca fac asta.

Dar sa nu credeti ca totul a iesit perfect. Ceata ce se ridica in timp ce urcam pe varf ne-a ajuns exact sus. Doar franturi de peisaje am apucat sa vedem iar tunetele din departare ne-a facut pe multi dintre noi sa o luam la vale pentru ca nu vroiam nicicum sa vedem un fulger atat de aproape.

Intre Vistea Mare si Moldoveanu „se circula” ca pe Valea Prahovei, bara la bara. N-as fi crezut ca am sa vad atatia oameni aici, in special tineri.

Urcarea pe Vistea apoi pe Modoveanu si inapoi pe Vistea ne-a luat doua ore.

Nici n-am ajuns bine pe Vistea ca a si disparut ceata de pe Moldoveanu. Ziua a fost superba pana aici, dar pe munte asa este. Ei, asta a fost! am zis si am continuat traseul de creasta spre Podragu. Coborarea de pe Vistea am facut-o ca si urcarea, abrupt, 222m diferenta de altitudine pana in Fereasta Orzanelelor. De aici pana in saua Podragu trecem pe langa vf. Ucisoara, Corabia, Ucea Mare iar din saua Ucei Mari ocolim Podul Giurgiului si Tarata apoi coboram in saua Podragului de unde vedem lacul si cabana Podragu mai jos, in valea glaciara a Podragului.

La ora 17 si jumatate ajungem la cabana unde gasim locuri sa ne cazam, avand ceva emotii pentru ca n-am prins semnal pentru rezervare nicidecum.

Credeam ca dupa 11 ore de mers o sa cad franta. O ciorba calda, atmosfera din cabana si lacul Podragu pe care vroiam sa-l vad de aproape mi-au risipit toata oboseala. Superba zona.

Cabana Podragu este situata la cea mai mare altitudine din muntii Fagaras, 2136m, pe valea Podragului care este marginita la est de Muchia Tarata si la vest de Muchia Podragului.

Am dormit bustean. Dimineata am inceput coborarea la ora 6 si jumatate, pe Valea Podragului spre orasul Victoria, marcaj triunghi albastru cu o durata de 6 ore.

Dupa o ora am ajuns la cabana Turnuri situata pe aceeasi vale la 1520m altitudine, pe terasa careia am luat micul dejun si am servit cate o cafea de la cabana. Si aici este un peisaj superb, brazi cat vezi cu ochii si o cascada frumoasa se vede in apropiere. Traseul pe vale a fost foarte frumos, prin padure, cu numeroase coborari pana la albia raului pe care il traversam cand pe o parte cand pe alta pe podete foate bine intretinute.

Traseul merge 4 ore pe poteca si apoi inca doua ore pe drum forestier.

Pe drumul forestier erau niste mure asa de mari, parca erau altoite si cred ca as fi pierdut mult timp cu ele daca nu ar fi trecut o masina care ne-a luat pana in orasul Vicrtoria. Ajunsi la civilizatie totul a devenit usor, tren si alt tren si seara la 21.30 eram acasa.

Ce mai tura! Nu m-am gandit cand am plecat de acasa unde o sa ajung. Cred ca uneori este mai bine sa nu faci atatea planuri.

AmFostAcolo. Carari frumoase celor care pot face ture si fotografii pentru trasee imaginare celor care din diferite motive nu pot ajunge pe acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 14993 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI