GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
V-am mai spus că in acest an am colindat munții mai mult decât in alții. Și, cum incă mai este ceva până la sfârșitul lui 2019, mi-am propus să mai fac câteva drumeții, să simt pe pielea mea că, mai ales pe munte, iarna nu-i ca vara.
Nu mi-am propus, dar s-a nimerit ca prima drumeție din seria hibernală să o fac chiar la inceputul iernii calendaristice, pe 1 Decembrie. Semn bun, aș zice.
De la un ghid montan căruia ii plac traseele mai puțin cunoscute, unele chiar nemarcate, am primit o invitație să merg intr-un loc de care chiar nu auzisem – Peștera lui Bogdan.
Puțini cunosc această peșteră, chiar dacă ea se află intr-o zonă frecventată de turiști, intre Poiana Țapului și Sinaia.
Noi am făcut un traseu circular, cu plecare din Sinaia și intoarcere in Poiana Țapului.
Traseul a inceput din Gara Sinaia, de unde am urcat spre oraș, am trecut de Cabana Schiorilor, după care am intrat pe un drum pietruit pe care l-am urmat până la Stâna Regală. Drumul este marcat cu indicator ”bandă albastră”. Vremea era destul de bună, nu era soare, dar era destul de cald. Nu bătea vântul, din când in când fulguia ușor, vreme tocmai bună pentru o scurtă plimbare prin pădure. Foarte ușoară această parte a drumului, urcușul a fost lin, aproape insesizabil, drumul pietruit urcând in serpentine largi, prin pădure. Drumul se numește ”Poteca Regală” și datează de pe vremea regelui Carol I. Pe această potecă, familia regală și invitații ei ajungeau la Poiana Stânii, unde in trecut erau construite câteva grajduri pentru vite. Foarte frumoasă această parte a drumului, poteca străbate o pădure frumoasă chiar și in această perioadă a anului. Aici ghidul ne-a arătat, ieșind de sub frunzele uscate, o steluță mică, verde. Era un brăduț, de aproximativ un an, firav, cu câteva ace distribuite in formă de stea. Ce greu crește un brad!
Ajunși in Poiana Stânii am făcut o foarte scurtă pauză pentru câteva fotografii. Din păcate nu era senin, norii acopereau crestele munților. Se vedea doar o culme impădurită, pudrată cu zăpadă. Nu am poposit prea mult in poiană. Nu mai eram la adăpostul pădurii și frigul incepea să-și facă simțită prezența.
Am plecat mai departe și in câteva minute am ajuns la Stâncile Franz Joseph, aflate la altitudinea de 1299 metri. Carol I a dat numele acestor stânci, in onoarea impăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph, care a vizitat Sinaia in anul 1896.
Pe stânci sunt amenajate scări și platforme, iar de sus se deschide o frumoasă panoramă asupra Văii Prohovei, a Munților Baiului și Piatra Mare.
După o altă scurtă pauză, am plecat mai departe spre ținta drumeției noastre din acea zi. Am părăsit marcajul și am pornit prin pădure, coborând ușor.
Drumul până la Peștera lui Bogdan nu este marcat. Trebuie să studiezi bine inainte harta, să știi să te orientezi prin pădure sau să cunoști puțin zona ca să ajungi la peșteră. Chiar și ghidul nostru, care a fost de mai multe ori la Peștera lui Bogdan, a trebuit să facă câteva drumuri de recunoaștere până a găsit cărarea care ducea la peșteră. Și asta pentru că reperele pe care le-ai memorat atunci când ai fost ultima oară (un brad mare căzut pe cărare sau un pom cu o formă mai deosebită) pot dispărea, se pot schimba sau pot fi ascunse de vegetație.
Dar până la urmă am găsit drumul spre peșteră, și nu era unul tocmai ușor. O coborâre accentuată, pe o cărare acoperită cu frunze inghețate, foarte alunecoase, ne-a făcut să mărim atenția. Bețele sunt de mare ajutor in aceste cazuri.
In final am ajuns la o cărare, deasupra vechii cariere de calcar din Munții Piatra Arsă. Am lăsat rucsacii, asigurându-i cât mai bine ca să nu plece la vale, și am pornit să vizităm mai intâi Avenul Haiducilor sau Peștera Tunelul Apelor.
Accesul in aven nu e tocmai simplu. Scara de lemn care facilita accesul in prima incăpere a avenului a dispărut, așa că a trebuit să coborâm căutând in stânci câteva orificii de sprijin pentru mâini și picioare. A urmat o nouă coborâre, printr-un loc foarte ingust, ajutați de această dată de o scară din lemn. Coborârea nu poate fi efectuată decât cu fața la scară, și este mai mult o strecurare, este ca și cum ai coborâ pe un coș al unei case.
După coborârea strâmtă am ajuns intr-o sală mai mare și inaltă, care continua și comunica cu o altă sală printr-un coridor ingust. Pe pereții avenului erau foarte mulți lilieci in hibernare, Ioan, ghidul nostru sfătuindu-ne să nu orientăm lumina direct spre ei, ca să nu ii trezim. Hibernarea era abia la inceput, liliecii dacă se trezesc in această perioadă nu găsesc hrană și nu pot să supraviețuiască.
Nu am stat prea mult in aven, ne-am strecurat afară și ne-am intors la locul unde ne-am lăsat rucsacii. De aici am plecat spre Peștera lui Bogdan, care se afla câțiva metri mai jos. Trebuie să mergi cu foarte mare atenție, cărarea merge chiar deasupra prăpastiei formate de cariera de calcar. Există și o cordelină ajutătoare, dar, cu atenție ajungi in siguranță la peșteră.
Situată la altitudinea de 1020 m, Peștera lui Bogdan a fost in trecut loc de refugiu al haiducilor, iar cel care a semnalat primul existența acestei peșteri a fost starețul Mănăstirii Sinaia din anul 1884, arhimandritul Nifon. In prezent peștera poartă numele alpinistului Nicolae Bogdan, poreclit și ”Năluca Munților”, iubitor al muntelui care a explorat Munții Bucegi la inceputul secolului XX.
Peștera are o primă incăpere inaltă de patru metri și lată trei după care intri intr-un coridor lung de aproximativ 46 de metri, cu mai multe ramificații. Peștera este inaltă și nici aici nu lipseau liliecii somnoroși. Nu există stalactite sau stalagmite ci numai formațiuni calcaroase, care, din loc in loc aveau o culoare albă, lăptoasă. Am mers până aproape de capătul culoarului larg, și acolo ne-am oprit. Am stins frontalele și am stat o clipă in intuneric și liniște totală. O senzație stranie și plăcută in același timp. Un fel de antrenament...
In peșteră era cald și plăcut, așa că am zăbovit puțin mai mult la intare ca să mâncăm ceva și să mai facem câteva fotografii.
Am plecat urcând pe același drum abrupt până am ajuns la un drum marcat cu bulină galbenă care merge spre Poiana Țapului. Mergeam printr-o pădure frumoasă de brazi inalți. La un moment dat, Ioan ne-a atras atenția aspura unui fenomen rar intâlnit, de care auzise și pe care il mai intâlnise de două ori.
Este așa numitul ”păr de gheață” sau ”lână de gheață”. Fenomenul ”hair ice” sau ”ice wool” sau ”frost beard” este de fapt un tip de gheață care se formează pe bucăți de lemn căzute in pădure. La formarea firelor de gheață contribuie și o ciupercă, Exidiopsis effusa, fapt dovedit relativ recent, in anul 2005 de doi cercetători germani. Fenomenul se produce in special intre paralele de 45o și 550 latitudine nordică, atunci când temperaturile sunt ușor sub zero grade și aerul este umed. Gheața formată pe bucățile de lemn are forma unor fire subțiri de păr, care se topesc la atingere. Am făcut câteva fotografii, dar trebuia să am un aparat mai performant ca să se vadă foarte bine firele de păr de gheață. Sper totuși să vă trezesc interesul. Mai multe despre acest fenomen puțeți găsi pe bbc.com/earth/story/20150 ... e-riddle-solved sau metoffice.gov.uk/weather/ ... nd-ice/hair-ice.
Am continuat pe pe un drum forestier, până când am intrat in Poiana Țapului.
Intregul treseu a fost parcurs in aproximativ cinci ore. Este un traseu ușor, cu puține dificultăți la găsirea peșterii.
Chiar dacă traseul este ușor, echipamentul specific drumețiilor montane rămâne obligatoriu (ghete, parazăpezi, geacă, polar, căciulă, mănuși, bețe de trecking).
Recomand acest traseu, o plimbare frumoasă care poate fi făcută in orice anotimp.
Trimis de Mika in 14.12.19 02:08:21
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL BUCEGI.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Redescoperă Masivul Bucegi, MASIVUL BUCEGI" (deja existentă pe sait)
@Mika: Felicitări pentru această drumeție de iarnă, într-un decor spectaculos de toamnă târzie totuși! Pe Poteca Regală, în Poiana Stânei și la Stâncile Franz Joseph am mers și noi în urmă cu vreo trei ani, doar că era vară (vezi impresii). Despre Peștera lui Bogdan habar nu am avut însă până să parcurg informațiile din articolul tău. Într-adevăr, un loc spectaculos, ferit oarecum de mulțimea de turiști care bântuie prin zonele ușor accesibile de pe Valea Prahovei și asta este foarte bine, altfel liliecii aceia ar fi dispărut în mod cert.
Cred că mie mi-ar fi fost cam teamă să intru în Avenul Haiducilor, nu de alta, dar ar fi putut dormi vreun Moș Martin pe acolo...
Despre ”lâna de gheață” auzisem, dar nu am văzut-o în realitate. Ce pot zice, un fenomen cu adevărat interesant!
Felicitări pentru ieșire și pentru articol, sperăm să ne mai încânți cu asemenea destinații inedite!
Toate cele bune!
@Mika:
O destinatie ascunsa, nemediatizata si culmea, aflata in cei mai circulati munti, Muntii Bucegi. Dovada vie ca explorarea frumusetilor de langa noi este infinita.
Asteptam cu interes articolul acesta si lozele cu “lana se gheata” de care am schimbat pareri chiar din seara in care ai fost in drumetie eu afland de ea de la foarte celebrul ghid cu care ai calatorit si care m-a informat ca va fi si un episod la TV cu aceasta destinatie in emisiunea de educatie montana care tine de cativa ani.
Felicitari pentru drumetie, pentru descoperirea unor locuri necunoscute, aflate la 2 pasi de locuri atat de cunoscute.
Primavara pe drumul spre Stana Regala creste usturoi salbatic.
Felicitari! ????????????
@Crazy_Mouse: Mulțumesc de aprecieri! Să știi că și eu m-am gândit să nu fie cumva Moș Martin pe acolo prin aven sau peșteră, dar nu am intrat eu prima . A intrat un partener de excursie și după ce am auzit că e bine, țop și eu. A fost o excursie in care am văzut un loc de care habar nu aveam și am aflat despre un fenomen rar, despre care la fel nu aveam habar. Am avut noroc insă de un ghid cunoscător. Sper să mai merg, am gânduri mari pentru această iarnă. Poate mergeți și voi.
@Dan&Ema: Da, de necrezut că Bucegii au asemenea locuri ascunse, accesibile, de care foarte puțini știu. A fost o excursie frumoasă in care am aflat, de la ceva mai tânărul ghid, lucruri noi și interesante. Sper să mai merg in drumeții spre locuri la fel de inedite. Poate vii și tu. Mulțumesc de aprecieri.
@Mika: Eee chiar că n-am auzit de această peșteră cu toate că am străbătut ceva cărările prin zonă!
Mulțumesc pentru informatie și felicitări pentru drumeții!
@Mika:
Felicitări pentru o drumetie asa de frumoasă si inedită. Nici eu nu am auzit până acum de pestera asta. Sunt o mare iubitoare a muntelui si... mi-ar place să ajung si eu acolo doar că... ar trebui să găsesc pe cineva care să cunoască bine zona, altfel... nu mă risc!
Multumim că ne-ai făcut cunoscut acest loc. Pun articolul la " favorite" , să-l am în vedere la vară! Te mai asteptăm si cu alte experiente de genul ăsta!
Vacante frumoase!
@gettyy: Mulțumesc de aprecieri. Da, dacă nu știi exacu traseul e bine să mergi cu un ghid. Am ințeles că se poate ajunge cu aplicația Munții Noștri. Eu o am instalată și o mai folosesc din când in când. Vacanțe minunate!
@robert: Cât trăiește omul invață. Acum că știi de ea, poate o vizitezi
@Mika: Interesantă incursiune montană, recunosc că nici eu nu am auzit de peștera lui Bogdan, mulțumim pentru acest articol de prezentare.
În schimb pe Poteca Regală am urcat în august 2015 (vezi impresii) și ne-a plăcut mult traseul și priveliștea de la Stâncile „Franz Joseph”. Am căutat atunci amănunte istorice și le-am prezentat în articolul menționat. Mă bucur că ai redat corect anul vizitei împăratului austro-ungar în Vechiul Regat și amenajarea locului de luat masa pe stânci, și anume 1896 (multe surse de pe Internet scriu greșit 1897).
Numai bine!
@tata123: Mulțumesc! Din partea ta este chiar un compliment. Singurul an in care a fost impăratul austro-ungar in Romania a fost, după toate probabilitățile 1896. Impăratul nu era mare amator de plimbări așa că este puțin probabil să mai fi făcut o vizită și cu un an mai târziu. Toate cele bune!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Primăvară cu zăpadă pe Vârful Grecului — scris în 31.03.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 O zi de Decembrie la Sfinx... — scris în 05.12.23 de AlexandruA din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Bucegii mai puțin cunoscuți - Valea Albă — scris în 30.11.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Importantă este călătoria, nu destinația — scris în 30.05.23 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2022 In vizită la balaurul din Bucegi — scris în 28.01.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 O zi pe traseul Cabana Piatra Arsa - Babele - Sfinxul - Crucea Eroilor — scris în 08.08.22 de crismcl313 din BUZăU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Predeal - Bușteni pe sub Bucșoiu — scris în 23.07.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ