Pe potecile Bucegiului...

TIPĂREȘTE

Dupa ce am lenevit pe plaja litoralului romanesc (vezi aici si aici), am revenit pe cararile muntelui. Pentru “reacomodare” am ales un traseu marcat, foarte frumos, cu un grad de periculozitate mai redus insa destul de solicitant datorita lungimii lui. Traseul se poate face in minim 2 zile (asa cum l-am facut noi), maxim -la alegerea fiecaruia si spun asta deoarece, in functie de timpul avut la dispozitie, drumetia se poate prelungi, pe acest traseu existand cel putin 6 locuri unde se poate inopta si astfel, fiecare isi poate planifica pauzele de somn dupa bunul plac. Din pacate (pentru mine si spre bucuria altora), multe din cabanele de munte, privatizate si modernizate, au ajuns sa arate mai degraba a hoteluri-restaurante, patronii acestora distrugand “spiritul montan” ce dainuia de ani si ani. Cat despre masivul muntos, nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare. Poate ar trebui spus ca este cel mai bine “amenajat” (cabane, drumuri de acces, telecabine, trasee montane), ceea ce il face sa arate ca un bulevard, nicidecum ca un munte de peste 2000 m.

Iata-ne in gara din Busteni, echipati si gata de drum. Pentru a ajunge la primul punct de reper – Cabana Gura Diham, exista posibilitatea de a folosi tractorul cu remorca amenajata pentru transportul turistilor, care face curse regulate pe acest traseu (5 lei/persoana). Binenteles ca noi alegem cealalta varianta si o luam la pas, spre dreapta, pe DN 1. Dupa cateva sute de metrii, ajungem in dreptul hotelului Alexandros, vedem firul apei Vaii Cerbului si o luam pe prima straduta, la stanga. Aceasta prima portiune nu are nici un marcaj. In curand, ajungem la prima bifurcatie, unde apar sagetile cu detalii despre trasee. Continuam sa mergem pe drum forestier, calauziti de 4 marcaje (banda rosie-BR, banda galbena-BG, triunghi albastru-TA, punct galben-PG). Dupa 40 min. de la plecare, ne despartim de BG (ce coteste la stanga si urca pe Valea Cerbului). Continuam si dupa ce trecem de “cartierul” de rulote instalat de-a lungul drumului, dupa aproape o ora, socotita din Busteni, ajungem la cabana Gura Diham. Mai trebuie spus ca tot acest drum il facem strajuiti de abruptul impunator ce se inalta in stanga noastra, adevarate “cetati” de stanca ce ne fascineaza privirea.

CABANA GURA DIHAM (alt. 982m) : defapt nici nu i se mai spune cabana ci complex turistic (are 3*) ; beneficiaza de apa curenta, incalzire, curent electric, TV, sauna, masaj, sala de conferinte. Personal, imi place numai cum este amenajat acest loc dar nu as sta aici. Este unul din locurile ce nu mai au nici o treaba cu acel “spirit montan” de care pomeneam. Cazare: 120 lei/camera (MD inclus).

De aici, poteca bine conturata trece pe langa un monument dedicat iubitorilor de munte si urca in padure. Urmarind doar BR, alternand suisurile cu coborasurile domoale, depasind numeroasele izvoare de unde ne completam rezerva de apa, ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (o ora de la Gura Diham).

CABANA POIANA IZVOARELOR (alt. 1455m) : deja calca pe urmele celeilalte, fiind intr-un proces de modernizare. Are restaurant, apa curenta, incalzire, curent si un cabanier care te face sa pleci cat mai repede prin “raceala” cu care te trateaza (mai ales cand ii soliciti cateva informatii). Cazare: 30 lei/pers. , in camere cu 2-4 paturi.

Plecam de la cabana, intram in padure si dupa 15 minute ne intersectam cu marcajul TR, acestea doua alternand in drumul nostru, care strabate padurea, traverseaza una dupa alta vaile, ocolind practic muntele. Dupa alte 90 de minute de mers prin padurea care din loc in loc ne permite sa privim imprejurimile (Postavaru, Piatra Mare, etc. ), urmeaza un urcus sustinut si ne vedem ajunsi intr-o mica poienita, loc numai bun de popas. La scurt timp ne despartim de BR (ce urca pe muntele Bucsoiu) si ne confruntam cu primul loc mai dificil unde, pentru siguranta, Salvamontul a montat o scara de lemn si un cablu ajutator. Trecem fara probleme si dupa un alt urcus solicitant, in fata ne apare cabana Malaiesti, pana la care coboram continuu, ajutati fiind si de alte doua cabluri de siguranta.

CABANA MALAIESTI (alt. 1720) : desi reconstruita si modernizata, a ramas una din cele mai primitoare cabane ale acestui masiv. Apa se gaseste la izvor, WC-ul este in exterior (langa cabana). Cazare: 25 lei/pers. , in camere cu 3, 4, 6, 9, 14 paturi. Se poate servi mancare gatita (ex: ciorba legume - 7 lei, omleta cascaval - 7 lei, tocanita -10 lei, ceai - 2 lei).

De aici inainte peisajul se schimba (la fel si marcajul–BA), padurea dispare, nu mai exista sursa de apa, poteca isi face loc printre pravalisurile de pietre ale vaii Malaiesti, o vale magnifica din punct de vedere peisagistic (personal, cred ca este cea mai frumoasa din masiv). Dupa o jumatate de ora de la cabana, intalnim ultima “oaza” de loc drept intr-o mica poiana, de unde se desprinde un alt traseu marcat. Noi continuam sa urcam ghidati de BA si dupa 1 ora si 15 min. de la cabana lasam in dreapta un horn, o varianta de iarna a traseului nostru. Dupa alta ora de urcat continuu, ajungem pe culme, unde ne intersectam cu poteca ce “colecteaza” cele trei trasee ce urca dinspre Bran. Din acest punct, de unde deja vedem cabana Omu, in maxim 15 min. poposim in cea mai inalta zona a Bucegiului, loc unde ne petrecem noaptea.

CABANA OMU (alt. 2505 m) : fara sursa de apa sau electricitate, incalzire la sobe cu gaz, WC-langa cabana. Cazare: 35 lei/pers. - camera cu 2-4 paturi, 30 lei - dormitor comun (deoarece aici am stat, o sa dau mai multe detalii intr-un review separat).

Si noi, la fel la majoritatea care se hotarasc sa inopteze in acest loc, nu puteam sa ratam ocazia de a savura (pentru a nu stiu cata oara) apusul, peste creasta stancoasa a Pietrei Craiului. Dis-de-dimineata, desi somnul era parca mai dulce ca oricand, nu am putut rezista nici tentatiei de a vedea aparitia soarelui. Dupa ce ne pregatim de plecare, mai facem cu privirea un tur de orizont si pornim la drum spre pestera Ialomitei, pe valea cu acelasi nume. Dupa o ora de coborare sustinuta, admirand diverse formatiuni stancoase si izvoare ce se preling pe blocuri de piatra, ajungem la Cascada Ialomitei (Obarsiei). Facem un popas, in care admiram uluitoarea cadere de apa de circa 80 m inaltime, dupa care ne reluam drumul, de aici pana la destinatie poteca fiind mai ingaduitoare. Dupa alte 45 min. trecem pe langa statia de telecabina, hotelul Pestera si ne indreptam spre schit, respectiv pestera. Nu voi oferi detalii despre acest loc minunat, deoarece, candva, sper sa ofer mai multe impresii.

HOTEL PESTERA (alt. 1610 m): 3 stele. Cazare: camere duble, triple, garsoniere – intre 200 si 390 lei (fara alte comentarii)

De la schit ne intoarcem la statia de telecabina si, din nou, avem de ales. Pana la Babele putem lua telecabina (16 lei/pers. ) sau urma poteca marcata. Ce alegem? Sa plecam la drum si, dupa ce in ultimele ore numai am coborat, pentru o ora jumate ore ne punem pe urcat.

CABANA BABELE (alt. 2206 m) : beneficiaza de curent alectric, apa curenta, grup sanitar-interior, restaurant (aduce mai degraba cu o pensiune) Cazare: 30 lei/pers. - camera 4-12 paturi, 100 lei - camera dubla cu grup sanitar propriu.

Si aici avem posibilitatea de a alege: cu telecabina (29 lei/pers. ) sau pe poteca marcata de pe valea Jepilor. Din pacate, de aceasta data, obligati de imprejurari, a trebuit sa alegem dezamagiti telecabina. Sotia a acuzat o durere la un genunchi si, stiind foarte bine traseul pe care urma sa-l coboram, am prefecrat sa nu riscam, sa nu ne incapatanam sa ne masuram puterile cu muntele. Asadar drumetia noastra se incheie aici, urmand o plimbare cu telecabina pana la Busteni.

Insa, deoarece si aceasta ultima parte a traseului nostru am facut-o deseori, cu alta ocazie, imi voi permite sa continui. Dupa ce admiram Sfinxul, Babele si multe alte formatiuni din zona, incepem coborarea, reletiv usoara si in scurt timp ajungem la cabana Caraiman.

CABANA CARAIMAN (alt. 2025 m) : sursa de apa - izvor, curent electric - generator, WC - in exterior. Cazare: 25 lei/pers. prici, 30 lei/pers - camera. Nu se serveste masa. In ultimul timp, aceasta cabana a devenit un pic fantomatica. Cand este in circuitul turistic, cand nu mai primeste turisti, asa ca nu ar fi indicat sa ne bazam prea mult pe ea.

De aici incolo, traseul capata alt aspect, fiind mai greu si necesitand o mare atentie. De-a lungul lui intalnim mai multe cabluri si lanturi pentru siguranta si chiar trepte amenajate, pentru a putea facilita deplasarea. Coborarea este destul de acccentuata, atat in prima parte, in golul alpin cat si in suprafata imbadurita, “treptele” create de pietre si radacinile copacilor creand deseori dificultati. Desi grea, aceasta vale este foarte frumoasa, de cele mai multe ori avand ocazia de a vedea si grupuri de capre negre. Punctul de sosire este tot in zona statiei de telecabina, langa hotelul Silva.

Cam aici se incheie aceasta aventura frumoasa despre care ati aflat cate ceva. Probabil, cei care cunosc acest munte, au observat ca am evitat sa folosesc prea multe denumiri (poieni, brane, alte puncte). Sper sa nu fiu inteles gresit dar amincercat sa astern aceste impresii nu ca si cunoscator al locurilor ci ca simplu turist care merge, vede, admira apoi povesteste.

Nu voi incheia fara a pune accent pe cateva detalii esentiale: nu plecati la drum fara un echipament adecvat, fara o documentare despre traseul pe care urmeaza sa il parcurgeti, nu va abateti in nici un caz de la traseul marcat si, mai ales, fiti foarte atenti. Muntele va primeste cu bratele deschise dar este foarte probabil sa nu va ofere sansa de a gresi a doua oara.

Va doresc tuturor carari insorite.

---

VIZUALIZĂRI: 2645 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI