Primăvară cu zăpadă pe Vârful Grecului

TIPĂREȘTE

Ce faci când buletinul nivometeorologic susținut și de salvamont anunță risc ridicat de avalanșe în munți? Nu prea ai de ales și, deși ai fi vrut să urci pe vreo vale frumoasă din Bucegi, te cumintesti și alegi un traseu frumos de la altitudine mai mică.  

Așa s-a întâmplat și într-o sâmbătă frumoasă de martie, când, după două săptămâni în care a nins, a bătut vântul, s-a încălzit și iar a nins, riscul ca zăpada proaspăt căzută să plece la vale de pe culmile înalte era  foarte mare. Dar, “după atâta frig și ceață” ,  meteorologii anunțau ca “iar se arată soarele” , că sâmbătă va fi o zi frumoasă, de primăvară cu zăpadă multă.  

Am ales un traseu ușor dar foarte frumos, un traseu în care să ne bucurăm de munte, de priveliști și de compania prietenilor.

Ne-am gândit să ajungem pe Vârful Grecului, la 1432 m altitudine, cu urcare din Azuga pe marcaj Triunghi Galben și continuare spre Cabana Diham, apoi pe Punct Roșu până la Pichetul Roșu cu continuare pe Banda Roșie spre Cabana Poiana Izvoarelor, Cabana Gura Diham- Bușteni.  

Ca să evităm aglomerația de pe DN1 până la Azuga am mers cu trenul. Sunt mai multe trenuri care pleacă dimineața din Brașov, călătoria este plăcută și destul de rapidă.  

Am ajuns la Azuga și am plecat  spre intrarea în traseu, aflată la aproximativ 100 m de gara, pe partea stângă, spre Predeal. După ce am trecut un pod am văzut deja marcajul triunghi galben. Sunt două variante ale traseului, ambele marcate cu triunghi galben. Una merge de-a lungul văii, pe firul apei, iar cealalta merge în serpentine prin pădure, pe un drum forestier. Noi am ales cea de a doua variantă iar eu, ca să cresc puțin nivelul de  efort și să mă antrenez am mai tăiat serpentinele urcând drept prin pădure. Oricum, urcușul este ușor și placut. Zăpada a început să apară în partea a doua a traseului, stratul pufos crescând în grosime pe măsură ce altitudinea creștea. Am avut însă  șansa ca în fața noastră să mai fie doi drumeți care spărgeau zăpada și făceau ceva urme. Nu că ar fi fost mare zăpadă sau ar fi fost foarte greu să urcăm, dar totuși,  a contat.  

Nici nu am simțit când am ajuns în golul alpin, între Vârful Leuca Mare și Vârful Grecului. Am urcat doar pe cel din urmă, pentru că știam ca peisajele văzute de acolo vor răsplăti cele aproximativ cinci minute de urcuș susținut.  

Sus pe vârf este amplasată o cruce la baza căreia a fost o placă comemorativă, acum distrusă, nu știu dacă de intemperiile naturale sau de oameni. Crucea a fost ridicată pe acest vârf  în memoria eroilor căzuți în primul război mondial.  

Deși este un vârf mic, care seamăna mai mult cu un deal ceva  mai răsărit, priveliștea care se deschide de aici este la înălțime.  În față sunt Bucegii, maiestuoși, cu crestele înzăpezite, cu Colții Morarului, Coștila, Caraiman, Dacă ne rotim vedem Munții Baiului, Piatra Mare și Postavaru și Măgura Codlei.  

După nenumărate fotografii am continuat traseul, coborând ușor spre Saua Baiului, apoi pe lângă unitatea militară până în apropiere de Cabana Diham. Ne bucurăm de vremea foarte frumoasă, de zăpadă și de munte. Nu am mers până la cabană, cred ca era foarte aglomerată la acea oră, ci am mers mai departe, pe marcaj Punct Roșu, spre Pichetul Roșu. Pe drum am văzut cum în multe locuri zăpada s-a scurs pe suprafețe mari de pe versanți, ajungând chiar până în potecă, dovadă ca avertismentele salvamontiștilor au fost întemeiate.  

De la Pichetul Roșu aveam două variante: să mergem spre Bușteni peste Munticelu, pe marcaj Triunghi Roșu, un traseu de trei ore și jumătate pe care îl făcusem în decembrie, sau să mergem spre Poiana Izvoarelor și mai departe spre Gura Diham, pe marcaj Banda Roșie, traseu de aproximativ o oră. Am ales cea de a doua variantă ca să avem timp și de o masă la restaurant să sărbătorim ieșirea la munte.  

Zăpada ne-a însoțit până în apropiere de Cabana Gura Diham, când locul i-a fost luat de floricele de primăvară, frumoase și delicate, motiv pentru alte fotografii.

Deși ne așteptam la noroi pe ultima parte  a traseului, nu a fost așa, soarele uscând repede pământul. Am ajuns cu bine la Gura Diham unde ne-am răsplătit cu o ciorbă bună și o bere.  

Muntele oferta multe posibilități de relaxare, de petrecere a timpului în natură. Nu trebuie să fii alpinist sau un mare cățărător ca să parcurgi potecile lui. Trebuie doar să îți cunoști limitele, să te interesezi înainte de traseu, de gradul de dificultate, de starea lui, de condițiile meteo, să mergi pe potecile pe care știi ca poți, și, înainte de toate, să fii echipat corespunzător. În rest,  voie bună!  

---

VIZUALIZĂRI: 203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI