GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Importantă este călătoria, nu destinația
TIPĂREȘTEDupă o perioadă grea pe plan sufletesc, am considerat pe bună dreptate, că cea mai bună relaxare este o ieșire în natură la aer curat. Am ales să mergem undeva în apropierea Bucureștiului și anume la munții Bucegi.
Am ales un traseu mediu ca dificultate, mediu mai ales prin prisma distanței parcurse, aproximativ 20 de kilometri și mai puțin prin prisma diferenței de nivel, doar 550 de metri.
Am plecat dis de dimineață din București și la ora 7,25 eram deja în Sinaia. De aici am făcut stânga spre Târgoviște pentru a ajunge la TransBucegi. Am mers cu mașina pe frumosul drum până la șaua Dichiu, unde am făcut dreapta spre Cabana Piatra Arsă. De data asta nu am mai parcat la cabană, ci chiar unde s-a terminat drumul asfaltat.
Când am dat să coborâm din mașină ne-a lovit pur și simplu un vânt super puternic de era să ne rupă ușile de la mașină. A trebuit să ne ținem cu două mâini de portieră, ca să nu ne-o dea peste cap.
Dacă în Bucuresti erau vreo 17 grade, acolo sus erau doar vreo 5 grade. Asta la cabana Piatra Arsă, mai sus era mult mai rău.
Cerul era înnorat, vântul bătea puternic, cu toate astea am purces încrezători la drum, cu gândul că de data asta nu vom mai abandona pe traseu, ca acum trei ani vezi impresii și vom ajunge până la cabana Omu. Numai că de foarte multe ori, socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg.
De data asta am mers în premieră pe drumul forestier până la cabana Babele, un drum aproape paralel cu cel de la Piatra Arsă, doar un pic mai scurt. Dacă cabana Piatra Arsă este la altitudinea de 1950 de metri, cabana Babele este la 2200 metri. A fost un drum ușor pe care l-am parcurs cam într-o oră. Ne-am tras puțin sufletul pe treptele de la cabana Babele, aceasta fiind în continuare închisă. Aici am întâlnit primii turiști veniți evident cu telecabina. Deja era mult mai frig, iar pe drum am întâlnit petece răzlețe de zăpadă. Erau și ceva turiști străini, dar din păcate nu ne putem organiza cu o cabană deschisă și primitoare. E tare greu acest lucru.
După ce am ciugulit puțin din merindele aduse de acasă, am purces la drum. Eram bine echipați cu bocanci de munte, pantaloni de trekking, polar și geacă de ploaie plus fes. Bețele nu le-am mai luat. Le aveam în mașină și m-ar fi ajutat mai sus când am dat de zăpadă.
Am trecut rapid de Babe și de Sfinx și apoi de cabana Salvamont. Am urmat marcajul cu linie galbenă care urma să ne ducă până la vârful Omu în vreo două ore și ceva. Am trecut de intersecția cu drumul ce duce la crucea Caraiman și ne-am continuat ascensiunea.
Vremea din nefericire nu era foarte prietenoasă cu noi. Era o ceață densă de abia se mai vedeau indicatoarele, iar pe jos era din ce în ce mai multă zăpadă. Ba gheață, ba zăpadă foarte instabilă. Nu o dată am căzut până la genunchi în zăpadă. Vântul puternic ne îngreuna și el deplasarea, iar încrederea în forțele proprii scădea pe măsură ce înaintam.
Colac peste pupăză a început și o ploaie înghețată. Mai aveam mai puțin de o oră de urcat până la cabana Omu, dar am decis să nu forțez norocul. Nici nu eram bine antrenat, nu am mai urcat pe munte de vreo doi ani, nici nu era o vreme prielnică, ceață, ploaie, zăpadă instabilă așa că am decis să ne întoarcem.
Abia pe drumul de întoarcere am mai întâlnit alți temerari ce urcau spre vârful Omu. Nu le-am putut da informații despre cabană dacă este deschisă ori ba.
Cu mare grijă am coborât înapoi la mașină, unde am ajuns în jurul orei 14. Am avut o tură pe munte destul de grea prin prisma condițiilor meteo, în care nu ne-am putut bucura de peisaje din pricina ceții dense. Am văzut doar o vulpe la ceva depărtare. În schimb ne-am relaxat și ne-am bucurat de aerul de munte. Am parcurs aproape 20 de kilometri în șase ore, cu pauze cu tot.
Nu spun că nu este bine să ai un țel în viață, pe care să-l atingi. Acesta este succesul. Ceea ce vreau să spun eu cu acest articol este că uneori este bine să știi când să renunți. Din păcate asta se învață doar cu timpul, cu înaintarea în vârstă.
Dacă v-ați săturat de „căldura” de la șes vă recomand o incursiune la peste 2000 de metri, unde veți găsi cu siguranță condiții de iarnă autentică! ; -)
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
pentru mine personal muntele este maximul din ceea ce poate oferi natura.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Cu toate că nu ne-am atins obiectivul și nici nu am văzut peisajele, această ieșire în natură a avut darul să ne relaxeze din punct de vedere psihic și asta este cel mai important.
Trimis de robert in 30.05.23 10:41:55
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL BUCEGI.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Sper ca acest prim vot sa-ti poarte noroc!
Dupa ce ne-ai omorat cu tot felul de strainataturi iata ca revii cu picioarele pe pamant...romanesc.
Felicitari pentru aceasta scurta drumetie care sper sa deschida sezonul de articole cu drumetii pe munte.
Cand eram mai mic am facut si eu acest traseu, dar cu plecarea pe picioarele din dotare de la Tabara Schiori, prin Poiana Izvoarelor, iar intoarcerea prin Varful cu Dor.
Numai bine si calatorii placute!
Rog așteptați...
@liviu49: Multumesc mult pentru vizita și comentariu! Sincer tare aș vrea să reîncep cu drumețiile montane, dar parcă-i din ce în ce mai greu. De străinătățuri ce să zic, pentru mine lumea este din ce în ce mai mică. Avioanele te pot duce atât de rapid de pe un meridian pe altul, încât nu mai mi se pare absolut nimic imposibil. Și chiar vreau să văd cât mai mult din această lume, atât diversă și variată.
Aș vrea să mă pot compara cu varianta mea din tinerețe. Dacă atunci mergeam și cu 50 kg în spate, acum le-am pus în față și parcă-i mai greu.
Am urcat și eu în tinerețe la Omu pe două variante din Bușteni pe Jepii mici și pe valea Cerbului. ehe alte vremuri!
Toate bune!
@robert: Felicitări pentru alegere! Dar, dacă mă intrebai pe mine inainte de a pleca, ți-aș fi recomandat să iți iei și colțarii, sau măcar spike-sii. Pe mine era să mă ia avalanșa acum două săptămâni, tot in Bucegi, dar pe o vale de abrupt. Oricum, frumos, o zi pe munte nu are egal.
@Mika: frumos spus: "o zi pe munte nu are egal"! Pe coclaurile pe unde umbli tu, chiar este periculos. La vremea asta se încălzește și este mare pericol de avalanșe. Știu că ai, dar îți mai spun și io odată, ai mare grijă!
Colțari ar fi fost cam greu, dat fiind că era și pământ și zăpadă!
Mulțumesc mult pentru vizită și comentariu!
Mare dreptate ai când scrii:
”Nu spun că nu este bine să ai un țel în viață, pe care să-l atingi. Acesta este succesul. Ceea ce vreau să spun eu cu acest articol este că uneori este bine să știi când să renunți. Din păcate asta se învață doar cu timpul, cu înaintarea în vârstă.
Din păcate, uneori - la tinerețe - forțăm limitele, ceea ce nu este un lucru ca să ne „iasă” mereu! 
Odată cu trecerea timpului învățăm din greșelile tinereții, un motiv care care ne face să devenim mai înțelepți! 
„Cine nu are un bătrân, să își cumpere!” , se spune în ultima vreme. Asta nu înseamnă că tu ești un bătrân, dacă ai ales să vă întoarceți din drum!
Felicitări pentru alegerea ta înțeleaptă!
Că veni vorba de bătrânete: frumoasa ta nevastă nu te-a „înjurat” că ai botezat poza cu nr. 11, în care ea este în prim plan, „câteva babe” (?), pentru că eu, în locul ei, cu siguranță ași fi făcut-o!!! La cât este de frumoasă nevasta ta, cred că ai greșit când ai scris asta, pentru că ea nu este, nicidecum, o babă!!!
Felicitări pentreu articol și poze!!! 
@robert:
Cu 72 de ani în urmă (nu, nu e greseală de tastă) eram în ultimul an de liceu şi cum pe atunci nu se făceau petreceri de sfârşit de an, am plecat toţi colegii Şcolii de Chimie la munte. Am urcat pe Jepii Mici şi spre seară am ajuns la cabana Brav (Caraiman). Pe atunci nu era telecabină, telegondolă şi nici drum de maşini până la Piatra Arsă. Am dormit la priciuri şi a doua zi grupuri-grupuri, ne-am despărţit să prospectăm muntele alb. Eram bine echipaţi cu bocanci cu ţinte şi hanorace din foaie de cort, luate de la magazia sportivă a şcolii.
Unii au urcat la Babele, alţii au luat-o pe brâna Caraiman să ajungă la Cruce, numai doi băieţi si cu mine am vrut să ajungem la Omu de unde am fi coborât la Mălăieşti. Era soare, cer senin, numai că, ajungând pe Ceardac, la câteva sute de metri de noi s-a pornit o avalanşă. Acele de zăpadă luminoasă ajungeau până la noi ca nişte ţepi şi ne loveau feţele până la sângerare. Cum sub greutatea zăpezii alunecoase s-a iscat vântul, băieţii şi-au scos curelele m-au legat de ele şi aşa ca un balot am traversat Ceardacul .
Cabana Omu era închisă , în schimb funcţiona punctul meteorologic. Un munte de om bărbos ne-a primit înăuntru. Era acolo la staţie de şase luni . Nu-i mai ştiu numele. Staţia de radio era nebruiată aşa că am putut asculta pentru prima oară muzică americană, non-stop . Pentru prima dată am băut lapte din lapte praf, idem am făcut omletă din praf de ouă (1951). Ne-am ˝simţit˝, eu spălând podeaua cabanei cu apă din zăpada topită iar băieţii spărgând lemne şi aducându-le sus.Meteorologul a anunţat la cabana Brav că suntem bine şi că a doua zi ne va coboarî. Dimineaţa am ieşit din cabană pe o fereastră pentru că zăpada ninsă în timpul noptii astupase uşa de intrare. Bărbosul ne-a coborât pe hornul Mălăieştilor şi odată ajunşi jos, am văzut primii ghiocei ieşind timizi din zăpadă.
A trecut trei sferturi de secol de atunci dar aşa cum e şi normal, memoria m-a lăsat. Evenimentele importante sau ieşite din comun din viaţă , le reţin la nivel de amănute. Mai am şi alte amintiri, pe care le voi posta ( dacă nu le uit) la reviewuri de care se pot lipi.
@Robert, @doinafil: Din păcate întelepciunea îţi vine prea târziu când de fapt nu mai ai ce face cu ea. Am citit undeva că din 5 în 5 ani te schimbi atât de mult ca gândire, încât nici nu te mai recunoşti. Dacă ai fi fost înţelept la tinereţe, ai fi putut evita multă suferinţă si esecuri. Dar la tinereţe ai făcut, din lipsă de întelepciune, şi multe acte de curaj. Cine ne-a pus pe noi, oameni în toată firea de peste 30 de ani, să dormim în refugiul Grind din Piatra Craiului, prin 1963-64 ? Cu ani în urmă luase foc, nu avea decât o bucăţică de acoperiş şi usi lipsă. În noaptea aceea am auzit urletele unei haite de lupi care dădeau târcoale refugiului fără uşi. Dacă lupii şi-ar fi îndeplinit misiunea, Mama Michi nu mai scria aici.
@doinafil:
”Că veni vorba de bătrânete: frumoasa ta nevastă nu te-a „înjurat” că ai botezat poza cu nr. 11, în care ea este în prim plan, „câteva babe” (?), pentru că eu, în locul ei, cu siguranță ași fi făcut-o!!! La cât este de frumoasă nevasta ta, cred că ai greșit când ai scris asta, pentru că ea nu este, nicidecum, o babă!!!
- știu, știu da o mai tachinez și io să nu si-o ia în cap! Așa că nu este nicio greșeală!
Mulțumesc frumos pentru vizită și comentariu!
mama Michi nu cred că este așa, că nu mai ai ce face cu ea! Chit că doar îi îndrumi pe cei mai tineri tot este un mare plus cu înțelepciunea asta.
Nu știu alții cum sunt, dar eu nu aș modifica nimic la nebunia tinereții mele și Domnu mi-e martor că am fost tare nebun! Asta este și frumusețea tinereții. Dacă nu am fi riscat și nici nu ne-am fi aventurat nici n-am fi greșit, dar nici n-am fi reușit! Mai mult fără nebunia tinereții ce am mai avea acum de povestit, cât de cumpătați eram?
Mulțumesc mult pentru deschiderea sufletului și pentru poveștile dvs foarte frumoase din tinerețe! Asta denotă că ați avut un spirit aventurier și v-a plăcut viața!
Bravo, felicitări pentru drumeție și perseverență!
Ți-am mai spus și cu alte ocazii că ești o sursă de inspirație pentru mine!
As vrea să te ajung din urmă, dar nu pot să țin pasul! ????????
@Dana2008: mersi frumos! știu că și tu ești o mare iubitoare de munte și de drumeții montane!
@elenaadina: sunt foarte fericit să aud asta. Referitor la ținutul pasului fiecare merge în ritmul lui și pe munte, dar și în viață. important este să nu te oprești! Mulțumesc frumos!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Primăvară cu zăpadă pe Vârful Grecului — scris în 31.03.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 O zi de Decembrie la Sfinx... — scris în 05.12.23 de AlexandruA din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Bucegii mai puțin cunoscuți - Valea Albă — scris în 30.11.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2022 In vizită la balaurul din Bucegi — scris în 28.01.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 O zi pe traseul Cabana Piatra Arsa - Babele - Sfinxul - Crucea Eroilor — scris în 08.08.22 de crismcl313 din BUZăU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Predeal - Bușteni pe sub Bucșoiu — scris în 23.07.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Diham Phoenix — scris în 23.07.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată