BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEAșa s-a dovedit a fi doar pentru mine. Fac precizarea doar așa, ca să nu ne înțelegem greșit. S-a dovedit că uneori experiența nu e îndeajuns. Muntele trebuie întotdeauna privit cu respect ori de câte ori ai fost pe el. Chiar era aici o discuție între mai mulți iubitori de munte în care erau criticați novicii. Ei bine eu chiar nu sunt novice în ale muntelui, dar uite că pot da și eu eroare. Au fost un concurs de factori care au dus la abandonul meu în drumul spre cucerirea vârfului Bătrâna din munții Bucegi.
Dar să începem cu începutul. După cum am mai povestit deja anul acesta datorită pandemiei și restricțiilor de călătorie m-am reîntors la prima iubire muntele. Antrenamentul l-am început din primăvară și am ales trasee din ce în ce mai dificile. Am fost în Ciucaș, în Bucegi, în Făgăraș și in Piatra Craiului. Am avut trasee de dificultăți medii, de lungimi si diferențe de nivel diferite.
De data asta am încercat să abordez un traseu mediu spre dificil urmând ca săptămâna asta să atac Everestul României și anume vârful Moldoveanu. Doar că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg și am abandonat la numai 60 de metri de vârf. Diferență de nivel firește. Dat fiind acestea am renunțat la atacarea vârfului Moldoveanu anul acesta.
Dar să începem povestea. Pentru această tură am ales tot serviciile agenției specializate pe drumeții montane cu care am mai fost în două ture. Ei asigură transportul până la destinație și ghidajul pe munte. Aveam de parcurs un traseu catalogat mediu dificil, de vreo șapte ore, cu pornire din Moeciu de Sus - Poiana Guțanu - Vârful Bătrâna - Colții Țapului - Moieciu de Sus. Traseul era tip circuit. Mergeam întâi pe triunghi roșu apoi bandă roșie, iar la final tot pe triunghi roșu. Diferența de nivel era de 1050 metri, iar altitudinea maximă de 2181 m.
Dis de dimineață ne-am prezentat la întâlnirea de la hotel Horoscop din centrul Bucureștiului la ora 5,45. Cum am plecat de-acasă o pisică neagră ne-a taiat calea. Nu suntem noi chiar așa de superstițioși, dar a fost așa un mic semn de avertizare că probabil ziua nu va decurge așa de lin precum ne-am dori.
La ora șase dimineața ne-am suit în autocarul bucuriei si am purces la drum. Erau vreo 20 de iubitori ai muntelui pregătiți de o nouă aventură. Teoretic până la Moieciu de Sus ar fi trebuit să facem vreo trei ore, doar că excursiile de genul acesta cu agenția, au inclusă o pauză de 15 minute la o benzinărie pe traseu. Firește cele 15 minute s-au transformat în 40 de minute si asta a făcut să se aglomereze foarte tare pe Valea Prahovei. În loc de trei ore drumul a durat cinci ore.
Abia la 11 dimineața ne pregăteam să pornim pe traseu. Nu ar fi fost nicio problemă, doar că aveam un traseu destul de lung și era și o zi caniculară. Da, da si la munte uneori poate fi destul de cald.
Traseul pornește de la Moieciu de Sus de la bariera din fața pensiunii Mistral 2. Se merge câteva minute pe un drum forestier, după care se traversează un podeț și intrăm în Parcul Natural Bucegi. Aici ar fi trebuit să existe un ranger (ca-n Piatra Craiului) care să ne taxeze cu o sumă modică, necesară întreținerii traseelor montane. Doar că nici urmă de ranger. E momentul ăla foarte rar în viață, când vrei să plătești, dar nu ai cui. În fine, mai avem mult până departe.
Grupul nostru era de 23 de persoane, din care doi ghizi. Evident, ca de obicei unul conducea trupa si altul era în spate. Se spune că cei mai înceți să fie primii ca să dea ritmul, dar niciodată nu este așa.
Traseul a pornit destul de abrupt prin pădure. Marcajul era triunghi rosu și ne indica o urcare susținută de o oră până în Poiana Guțanu. Deja cei din față mai tineri și mai entuziaști au impus un ritm cam mare pentru mine, așa că nu a durat mult până am ajuns ultimul. Ghidul din coadă văzând acest lucru a solicitat oprirea tuturor pentru a trece eu în față și a ține ritmul. Evident că acest lucru nu era deloc pe placul celorlalți turiști.
După o oră de urcuș susținut am ajuns pe un platou tare frumos de unde în zare se vedeau munții Iezer Păpușa. Aici am făcut o mică pauză și ceva fotografii. A urmat un drum pe gustul meu cu un grad de dificultate scăzut. La drum întins nu mă întrece nimeni. =)) Drumul prin Poiana Guțanu a fost o adevărată relaxare pentru mine, doar că din păcate nu a durat prea mult. Am trecut și pe lângă fosta cabană de vânătoare Bângăleasa, din nefericire abandonată în momentul de față și lăsată în paragină, să se degradeze.
Drumul ne-a dus la o altă intersecție. De aici o puteai lua spre Padina sau spre vârful Bâtrâna. Evident am ales a doua variantă. De aici reîncepea urcușul în ritm susținut. Am mai urcat așa vreo 20 de minute până am dat de un bolovan imens, unde am făcut o pauză binemeritată de vreo 10 minute. Timp de hidratare, dar și de poze. Dar și de ceva de mâncare. Am ciugulit o banană pentru refacerea forțelor, dar se pare că nu a fost îndeajuns.
De obicei pe munte nu ne luăm prea mult de mâncare. De oboseală nu pot mânca foarte mult. De exemplu la tura asta am avut fiecare câte o banană, un croissant și un sandviș. Menționez acest lucru pentru că s-a dovedit până la final că undeva am greșit. De băut am avut fiecare un litru de apă plată și un litru de limonadă, care până la jumătatea drumului s-au terminat. V-am spus anterior, că am prins o zi cu soare, o zi caniculară.
Deja începeam să-mi pierd puterile. De-aci urcușul devenea din ce în ce mai greu. Iar rămâneam în urmă, iar eram așteptat de toți să ajung în frunte, iar mă depășeau toți. Acest lucru s-a repetat de mai multe ori și deja devenea obositor si pentru mine și pentru ei. Ca o paranteză spus, nu am fost asteptat în viața mea de atâtea gagici. Nu am spus încă, dar grupul era format cu preponderență din fete.
Am intrat în pădure, dar urcușul nu se dovedea mai lin. La un moment dat au trecut pe lângă noi niște ciobani călare. Poteca era destul de îngustă, așa că nu prea era mult loc. Din 23 de oameni pe cine credeți că a lovit calul? Hai că nu vă țin în suspans, pe mine firește. A alunecat pe o piatră și m-a împins cu fundul si m-a aruncat cât colo. Cât sunt eu de mare m-am pomenit cu roțile în sus. Mare noroc am avut pentru că m-a aruncat peste un jnepeniș. Dacă cădeam pe niște stânci eram praf si pulbere, la greutatea mea.
N-am pățit nimic și ne-am continuat alergarea. Ce alergare, că eu am doar trei viteze încet, încetișor și pi loc. Cu chiu cu vai am ieșit din pădure. Am dat iar de un bolovan imens, unde se odihneau si caii de data asta. De aici era ultima parte și cea mai dificilă de atacare a vârfului Bătrâna. Am dat de stânci și grohotiș, iar panta era din ce în ce mai abruptă. In mod normal nu ar fi trebuit să-mi pună probleme, dar eram deja destul de sleit de puteri. Nu-mi puteam explica, deshidratare, insolatie pierderea mineralelor, chiar nu știu... Mă luase și amețeala, apa o terminasem. Ma opream din ce în ce mai des. Grupul era deja exasperat, iar eu nu vroiam deloc să renunț.
De multe ori pe munte, ai momente din astea mai grele, în care te gândești ce draq-ului caut eu aici în loc să stau relaxat la televizor pe canapea, dar cu voință le depăsești. Am trecut si eu de multe ori prin stările astea și le cunosc foarte bine. Doar că acum eram cu grupul și trebuia să mă conformez. Când din cei 1050 de metri diferență de nivel mai erau doar 60 de metri am simțit că efectiv nu mai pot. Le-am spus ghizilor să o ia ei înainte, că noi ne descurcăm. Le-am spus că le dau și o declarație pe proprie răspundere că îi exonerez de orice obligație contractuală. Nici nu au vrut să audă. Au hotărât să coborâm împreună cu un ghid, iar ei să-și continue firesc traseul. O turistă mai cu exeperiență a fost ridicată la rang de ghid.
Aici drumurile noastre s-au despărțit. Ei și-au continuat traseul, iar noi am început coborârea. Să nu credeți care cumva că la coborâre îmi este mai ușor. Doar cu suflu stau mai bine, în rest cele 115 kilograme în viu îmi apasă destul de tare pe genunchi. V-am spus că urcușul a fost destul de abrupt. Ei bine și coborâșul era pe același traseu. Nu-mi venea să cred cât de mult am putut urca.
Starea de rău persista cu toate că am mai luat ceva magneziu. Cu multe pauze, cu un efort susținut asezonat cu ceva umor negru, am reușit cu chiu cu vai să ajungem jos la cabană, după mai bine de trei ore. Am urcat patru ore si am coborât trei. Nu a fost deloc ușor dat fiind starea în care mă aflam. Mi-am dat seama că mi-am supraevaluat puterile și fiind foarte cald m-am și deshidratat. Deci atenție la neatenție. Se poate întâmpla la orice pas un accident nedorit, așa că muntele trebuie respectat. Sunt convins că dacă eram singuri am fi ajuns în vârf, dar nu sunt convins că dat fiind condițiile date ar fi fost cea mai bună soluție pentru mine.
Am ajuns la bază rupți de oboseală. Ne-am schimbat la mașină și apoi ne-am răsfățat toți trei cu o bere rece și cu o friptură caldă la Mistral Resort. Noi am ajuns jos la 17,45. Nici nu terminasem bine de mâncat că ghidul a primit un telefon ca să se întoarcă sus pe munte. Era nevoie de ajutorul lui pentru că unei fete i se făcuse rău, vomita și nu mai putea să meargă. Credeți că e ușor după două beri si o masă copioasă și după un traseu lung să o iei iar la pas pe munte? Doar că tinerețea face minuni. Ghidul avea 25 de ani si era foarte sprinten.
După masă ne-am suit la căldură în autocar. Deja se însera și se făcea frig. Șoferul făcea 13-14 și ne speria că are ceva probleme și conform normelor nu mai are voie să conducă după nu stiu câte ore și că o să dormim în autocar. În capul meu deja făceam diverse scenarii. Dar ne gândeam și la grupul nostru, se însera, frontală aveau foarte puțini și mai aveau și o turistă cu probleme. Din fericire în jurul orei 20 au ajuns cu toții teferi la autocar. Drumul spre casă a fost foarte lung si am ajuns tocmai la 1 noaptea.
Concluzii e foarte bine și cu ghid, dar se pierde și mult timp. Dacă am fi fost singuri la 9 dimineața eram deja pe traseu. Așa ne-a prins prânzul. Nu asta e cauza abandonului meu, ci un complex de factori care m-au pus în imposibilitatea să o cuceresc pe Bătrâna.
A fost o tură grea, care prin abandonul meu mi-a lăsat un gust amar. Dar important este că ne-am întors cu toții sănătoși acasă!
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
traseul este destul de greu, dar priveliștea este deosebită. Se pot admira în zare munții Iezer Păpușa, dar și creasta Pietrei Craiului! Am admirat și niște flori rhododendron întârziate!
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Traseul e greuț, dar cu un antrenament bun se poate face. Se urcă în mod susținut sunt foarte putine perioadele de urcuș mai lin. Și e destul de lung.
Trimis de robert in 09.09.20 10:37:34
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL BUCEGI.
38 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
38 ecouri scrise, până acum, la acest articol
rog melodia: https://www.youtube.com/watch?v=5GcZQrA0boU
mersi frumos!
Rog așteptați...
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@robert: Cunosc senzatia!! In tinerete am batut si noi toti muntii, cu cort si rucsac in spate. Ca nu aveam de cabana. Ce mai caram conserve pt 5-6 zile, cat dura o tura de creasta!! . Dar vorba ta, aveam 20 de ani si 45 kg!
Cel mai greu mi-a fost pe Custura Saratii. Nu stiu de ce mi s-a parut f greu, f periculos. Dar am mai fost pe acolo de alte 3-4 ori si mi s-a parut floare la ureche. Radeam de frica mea din prima tura!
Batrana nu se muta de acolo, te asteapta anul viitor. Pesemne ca-i place sa fie curtata!!!
@robert: Am citit, mai bine zis am sorbit fiecare cuvintel si pot spune ca acest articol ar trebui sa stea in fruntea tuturor articolelor despre munte. Ne fascineaza ceea ce fac altii, indiferent de varsta, sex, greutate, marime grup, insa ar trebui sa ne analizam puterile in raport cu traseul, vremea, etc. O adevarata lectie pe care ne-ai oferit-o si pentru care iti spun, felicitari, votat cu mare, mare drag.
@robert: Traseul pe care ați fost este intr-adevăr foarte solicitant. Cred că, in afară de faptul că ai fost dezhidratat și nu ai mancat bine, ai mai avut și o problemă psihică, lagată de faptul că incurci grupul. Nu era cazul, trebuia să iți urmezi drumul și era bine să mergi in continuare primul iar ceilalți să nu te depășească. Așa ti-ai fi reglat ritmul și nu ajungeai să te extenuezi. Aici ghizii trebuiau să fie fermi, și să nu mai lase pe nimeni să te depășească. dar probabil că erau in itarziere, și se grăbeau.
Să știi că mi s-a intamplat și mie, nu o singură dată, să simt că nu mai pot. Am inceput să imi fac fele și fel de programe. Mănânc bine seara, inainte de tură și neapărat dimineața, cu cel puțin o oră inainte de a pleca. iau și vitamine dimineața, și magneziu. Am la mine glucoză, din care iau o pătrățică când nu mai pot. Am inceput să am și o sticluță de 1/2 in care dizolv litorsal, cu minerale și pentru rehidratare rapidă. Este bine să mânânci ceva consistent (un sendviș bun, cu ceva proteine) să ai batoane energizante, ciocolată, etc. Și neapărat, multă apă. Ai avut cam puțină, la traseul asta iți trebuiau cam trei litri, pe puțin.
Nu trebuie să renunți, trebuie să mai mergi, cât mai des, doar așa te vei obișnui. Dar știi lucrurile astea, că ai mai mers pe munte. Dacă vrei te recomand lui Stoenică, face și tururi mai ușoare spre medii, pentru acomodare, cu un număr mai mic de persoane, in locuri faine.
@robert:
”Concluzii e foarte bine și cu ghid, dar se pierde și mult timp... Nu asta e cauza abandonului meu, ci un complex de factori care m-au pus în imposibilitatea să o cuceresc pe Bătrâna.
De fapt, concluzia ar fi alta: e foarte bine cu ghid, cu condiția să știe să gestioneze corect un grup (cum bine zice și Mika). Degeaba ai ghid, dacă nu e în stare să se țină de program, dacă nu știe să impună tuturor membrilor grupului un echipament și o dotare minimă pentru o astfel de tură. Problema nu e că se poate întâmpla ca un membru al grupului să clacheze (chestie de altfel firească în condiții de efort susținut, deci musai de avut în vedere), ci faptul că din cauza asta e posibil să pui un grup întreg în pericol.
Pe de altă parte, nu e o rușine nici să renunți, cu condiția s-o faci la timp, adică atunci când simți că încă te mai poți târî până la un punct de unde să poți porni spre casă sau să rămâi peste noapte (în funcție de împrejurări).
Ufff, ce de aventuri, măi Robert. Știu agenția cu care mergi, le urmăresc calendarul și am tot cochetat și noi, dar nu a ieșit nimic până acum, pentru că am văzut că fac grupurile cam mari și nu ne place deloc să mergem în grup mare, din cauză de o grămadă de motive.
În week-end am făcut și noi un traseu tot cu diferență de nivel de 1000 de m și nu a fost chiar simplu tot timpul, dar nu știu dacă aș fi putut să merg în ritmul altcuiva.
La ce aglomerație este pe munții noștri acum noi nu simțim nevoia de ghid sau grup, pentru că oricum te întâlnești tot timpul cu oamenii. Vorbesc de trasee de dificultate ușoară spre medie, pe care le facem noi, momentan. Chiar dacă și noi am mers mult în tinerețe, acum o luăm ușurel, nu ne îmberbecim. Ideea e să continuăm să mergem, să respirăm aerul ăla de cât de sus se poate și să ne bucurăm de peisaje. Eu zic că mai bine ai face exact ce ai zis. Te sui în mașină și îți faci propriul program. Pentru că, chiar de la baza traseului vei avea grupuri și în fața și în spatele tău. Poate și eu o să gâfâi vreodată prin preajma ta 
.
@adrianaglogo: hehehe ce vremuri frumoase! Si eu mergeam câte două trei săptămâni pe munte. Si nu-mi placea să dorm la cabană, doar la cort. Căram in spate un rucsac greu cu cadru metalic, un cort și mai greu, sac de dormit, conserve și câte și mai câte, dar eram super fericit!
Aveam vreo 75 de kile si cam jumătate era rucsacul. Acum rucsacul l-am pus în față, la burtă. Bătrâna asta are de așteptat mă mai gândesc dacă să o cuceresc! 
Mersi frumos pentru vizită și comentariu!
@mishu: mă bucur tare mult că ți-a plăcut articolul meu, dar să știi că lecția ne-a oferit-o Măria Sa Muntele, eu fiind doar naratorul. Glumim si noi acum că ajuns acasă din fața calculatorului, dar pe munte nu mai era râsul meu. Efectiv credeam că nu mai am cum să ajung jos la mașină, pe picioarele mele.
Multumesc frumos pentru vizită și pentru cuvintele frumoase!
@Mika: ai pus foarte bine punctul pe i. Ghizii nerespectând programul erau cumva în întârziere și prioritar era să aducă tot grupul în siguranță înapoi.
Nu e o scuză pentru mine, dar să știi că ai foarte mare dreptate și la faza că m-a afectat psihic. În afara faptului că nu-mi place să fiu oaia neagră a grupului începuseră toți să-si dea cu părerea și asta mă călca pe nervi. Până la urmă a fost mai bine că am renunțat.
Momentan chiar nu mai vreau să aud de ghizi, dar o tură cu Ioan aș face oricând.
Ca o paranteză eu am mers cu agenție în primul rând din cauză de transport. Mi-este foarte greu să conduc spre casă după o tură obositoare, iar din cauze familiale nici nu mai mă pot opri la vreo pensiune. Asta-i viața!
Mersi frumos pentru sfaturi! Sunt foarte utile!
@Dragos: foarte bine punctat! Ghizii erau cam tinerei și probabil nu aveau prea multă experiență! Știu că nu e nicio rușine să abandonezi, dar pentru mine e o premieră pe munte și nu am crezut că voi ajunge vreodată la acest punct. De-asta am si scris acest articol care nu este despre o cucerire, ci despre un abandon, pe care mi-l asum.
Mulțumesc frumos pentru completare!
@Aurici: clar așa voi face pe viitor! Chiar nu e ceva dificl pentru mine orientarea pe munte. M-am mai și rătăcit la viața mea, dar tot am ieșit la liman. Cum am mai spus-o mai sus transportul este principalul cârlig pentru mine.
Probabil voi mai încerca să cuceresc acest vârf pe cont propriu mult mai bine pregătit! Anul ăsta ori pe viitor, nu știu.
Important este să ne mișcăm un pic, să ieșim cumva din zona de confort. Mă bucur că si aici există un grup de oameni pasionați încă, de drumețiile montane.
Mersi pentru vizită și multă baftă!
@robert: Putem face un grup si sa facem drumeții impreună. Eu de multe ori merg cu ghid pentru că nu am cu cine să merg și nu prea imi vine să merg singură. Pe traseele foarte grele insă, prefer să merg cu cineva experimentat. Poate ne organizăm!
@Mika: eu am propus deja asta. Mai mult te-am propus lider de grup. Aurici, DansiEma si probabil si altii abia așteaptă!
” Menționez acest lucru pentru că s-a dovedit până la final că undeva am greșit.
Eu cred ca stiu firma care pleca disdedimineata de la Horoscop pt ca ochisem si eu o drumetie la Marele Grohotis cu ei (daca or fi aceeasi).
Parerea mea este ca unele din firmele astea cu ghizii lor cu tot amesteca lucrurile. Ei te inscriu in grup fara sa te intervieveze si sa te clusterizeze pe categorii de drumetii potrivite fiecaruia cum face de ex Ioan Stoenica care nu ia oameni pe drum fara sa le cunoasca experienta, echipamentul si cand ii ia ii testeaza intai la ture soft / medii si dupa ce se convinge personal de ce poate fiecare il arunca la ture mai pretentioase.
Eu cand am vazut cati se inscrisesera la o tura d-asta de la Horoscop si ca eram acceptat neconditionat, m-am retras.
Tura voastra a fost solicitanta, eu spre exemplu am schimbat-o asta vara tocmai considerand ca poate fi prea mult.
Daca e si arsita, e mult mai greu, voi povesti si eu experienta epuizanta din... Macin!
In Retezat am constientizat ce pot si unde am mers la limita si de aceea am aruncat parcurgerea crestei Fagarasului pt la anul, dorind sa mai strang km.
In plus zilnic parcurs la pas si in alergare multi km, am adus media la 17, ceea ce se face cu multe zile de peste 20 km. Si ajung uneori desfigurat de oboseala.
Asa ca, greseala este a organizatorilor care expun turistii unor asemenea riscuri.
E minunata revenirea la munte, si eu o simt, si parca nu-mi mai da pace, dar nu mai am 20 de ani, nici conditia fizica si frecventa turelor de atunci, de kg ce sa mai spun.
Bucura-te de tot ce e fain la munte acolo unde stii ca-ti va fi bine cu riscuri minimizate. Realizez ca as fi putut fi in locul tau si acest articol ma va face si mai cumpatat, sper.
Esti campion si campionii ajung uneori la limitele lor, dar razbesc. All the best! ????⛰
@Dan&Ema: @robert: Ha... ha... Nu vreau lider, cred că și tu poți indeplini acest rol foarte bine! Poate incepem cu Bâtrâna, ca să cucerim doamna nărăvașă!
@robert:
Ma bucur tare mult ca ai scris articolul ăsta. Asta înseamnă că ti-a trecut supărarea pe tine! Erai foarte afectat dar uite că scriind, prietenii ti-au sarit in ajutor.
Mare dreptate are @Mika!
Aproape că sunt invidioasă că nu pot face echipa cu voi! ???? Niste trasee usoare, asa cum spune @Mika... tare mi-ar fi plăcut!!!
Nu renunța, Robert!
Sunt convinsă că dacă nu ați fi fost cu grupul ăla, Bătrâna ar fi fost cucerită!
Nu te lăsa!
Felicitări pentru review! Pozele sunt extraordinare!
@Dan&Ema: mersi frumos pentru acest lung ecou! Știi foarte bine despre ce vorbești, nu se face absolut nicio selecție a participanților la o drumeție în functie de posibilitățile fiecăruia. Mai mult la echipament obligatoriu sunt puși doar bocancii, dar am văzut destui în grup (nu neapărat în ultimul) în pantofi de sport. Fiecare agenție e cu politica ei.
Cert e că trebuie să aleg cu mai mare atenție turele sau să merg pe cont propriu. Toate bune și vouă și să ne vedem pe cărări de munte cu Ioan sau fără!
@Mika: pe 14 octombrie (e în cursul săptămânii) mi-am programat o tură pe Bătrâna. Dacă aveți plăcere și posibilitate să mă însoțiți vă aștept cu drag! Seara o petrecem la Mistral, iar berea o dau eu!
@gettyy: evident că timpul vindecă orice rană sufletească. Aveam așteptări, cam mari, de la mine și tura asta eșuată m-a făcut să mă aducă rapid cu picioarele pe pământ. De multe ori din eșecuri înveți mai mult decât din victorii.
Mi-a cam dat planurile prezente și viitoare peste cap, dar stii foarte bine că mă reorientez rapid.
Mi-ar plăcea să ne însoțești la ture montane, poate găsim ceva la jumatea distanței dintre București și Iași!
Mulțumesc frumos pentru susținere!
@Mika: noi vrem să dormim acolo, acum depinde de voi, vă întoarceți acasă pierdeți berea rece. Mai stăm și noi la povești seara!
@robert: Vorbim. Noi avem doi caini si trebuie sa ne planificam plecarile astfel incat sa ramana cineva cu ei. vedem ce program are mezinul nostru.
@robert: Măi Robert, ești octombrist? În gașca noastră sunt 4 octombriști, născuți în 3 zile consecutive, la mijlocul lunii și în fiecare an sunt zilele rezervate lor, se sărbătoresc împreună. O să vedem cu pandemia asta dacă ne mai iese ceva, am reținut data de 14.
@robert:
”Știu că nu e nicio rușine să abandonezi, dar pentru mine e o premieră pe
munte și nu am crezut că voi ajunge vreodată la acest punct
mi s-a întâmplat și mie acum un an - mi s-au cam tăiat picioarele în drum spre Omu (vezi impresii) așa că am zis „stop joc” , m-am odihnit preț de cât a mai durat să ajungă acolo și înapoi colegii mei, apoi am pornit cu ei înapoi.
Munții nu pleacă de acolo, dar e preferabil ca noi s-o facem... 
@Aurici: e chestia aia de argint. Vă așteptăm cu drag!
@Mika: ar fi super să veniti! Ii puteți lăsa la noi în curte liberi, dacă dorm și afară!
@robert: OMG!
Măi, tu vrei să rămân fără cuscri? Nu te astamperi deloc
Firma cu care ai fost e tot aia cu covidul din autocar?
Eu, o bătrânica pitică, văd așa lucrurile: Mika noastră e muntomană, voi, toți ceilalți sunteți drumeți care iubesc aventura 
Vă admir pe toți și vă citesc, vă laud pozele (in gând), nu mereu am timp sa scriu ecouri și nu întotdeauna am ce spune.
Eu umblu mai mult pe la doctori, voi umblați pe munți
Da’ întâlniri mai omenești nu faceți? Că acolo particip și eu cu moșul meu
Bine că ai renunțat la timp! Alegeri inspirate îți doresc!
@krisstinna: Măi, tu vrei să rămân fără cuscri? Nu te astamperi deloc .
Nicio șanșă, ce-i rău nu piere!
Firma cu care ai fost e tot aia cu covidul din autocar?
Da, da tot ei sunt! Mai mult si autocarul și soferul au fost aceiași!
Mika e la alt nivel, e la nivelul meu de acu 30 de ani, nu ne putem compara cu ea.
Mulțumesc în numele tuturor munțomanilor de aprecieri!
Cu pandemia asta întâlnirile le facem în vârf de munte. Da la Mistral puteti si voi ajunge fără probleme! Toate bune și vă așteptăm!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Primăvară cu zăpadă pe Vârful Grecului — scris în 31.03.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 O zi de Decembrie la Sfinx... — scris în 05.12.23 de AlexandruA din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Bucegii mai puțin cunoscuți - Valea Albă — scris în 30.11.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Importantă este călătoria, nu destinația — scris în 30.05.23 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2022 In vizită la balaurul din Bucegi — scris în 28.01.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 O zi pe traseul Cabana Piatra Arsa - Babele - Sfinxul - Crucea Eroilor — scris în 08.08.22 de crismcl313 din BUZăU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Predeal - Bușteni pe sub Bucșoiu — scris în 23.07.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată