Marea Neagră. Review fără pretenții al unui om cu mofturi

TIPĂREȘTE

Motto: „Valul este dorul mării de a săruta țărmul. ” (Lucian Blaga)

Fiind primul review scris după ce a trecut o perioadă de timp, vă rog să-mi acordați o oarecare bunăvoință atunci când îmi veți citi (dacă-mi veți citi) aceste rânduri: îmi pierdui deprinderea și de-aici și hopurile.

Chiar și așa, vă atrag atenția încă de la pornirea începutului că acest review se va referi în principal la ieșirea mea la mare, din acest an și va fi extrem, dar extrem de plictisitor. Nu, nu voi vorbi despre mări sau oceane îndepărtate, despre peisaje feerice, aborigeni frumoși și bronzați, nici măcar despre Grecia sau Malta! Ce spun eu ”Grecia” nici măcar despre Bulgaria nu va fi vorba ci, despre Jupiter-România, pentru că GPS m-a avertizat că ar mai exista o localitate cu acest nume tocmai în USA. M-am uitat pe hartă, nu prea am cum să ocolesc cu mașina până acolo, oceanul de ne desparte e suficient de lat și o înconjură, în mod egal, de jur-împrejur.

Despre mare. Marea Neagră.

Se spune că nici un om nu va fi pe deplin fericit dacă, în viața lui, n-a ajuns pe malul mării. Afirmația ridică oarece semne de întrebare, Ovidiu a scris ”Pontica” și ”Tristele” tocmai din cauză de nefericire, pen'că marea îl despărțea de Roma lui iubită.

Acuma, eu nu sunt o persoană așa de sensibilă, ba chiar am un suflet uneori butucănos, deși, în esența mea, mă bucură frumosul, ce știu eu ca să vă descriu: un zbor de fluture pe o pajiște înverzită, un cireș abia înflorit, un apus de soare sau răsărit de același corp ceresc mă încarcă emoțional normal, plâng, moderat, în anumite situații de le văz în filmele de desene animate, sau, recunosc , plâng ,cu muci , în situații de extremă emoție, cum o să fie când mi-oi mărita fata! Nu, n-am bocit când au murit ai mei, moartea cuiva drag nu poate fi întinată cu boccete!

Sunt un tip calm, nu înjur gratuit și nu mă cert decât cu cei care mă contrazic, mai ales că, întotdeauna, eu am dreptate, deci, ce mai, sunt un tip echilibrat!

De ce vă spun toate astea? Pentru ca să înțelegeți de ce pe mine marea mă emoționează profund, precum și pen’că dacă aș fi mai deștept aș ști să scriu despre acest fapt. Nu sunt dar tot nu aș folosi acele etichete sau, mai degrabă, clișee, pe care le folosim când vrem să ne exprimăm frumoasele noastre trăiri , ci doar cuvinte simple, care să arate emoțiile mele.

Mereu am spus că, pentru mine, marea este cel mai frumos lucru ce mi se poate întâmpla, din păcate doar de câteva ori anual, câteva zile, prea puține după vrerea-mi! Și, că am eu o speranță să ajung să locuiesc la malul mării, mal așa cum este el cunoscut astăzi, nu așa cum se spune că va fi dacă va continua încălzirea globală. Că, în acest nefericit caz, Marea Neagră ar ajunge până pe la Mărășești și, sincer, nu are același haz !

Marea Neagră, România, Jupiter. Hotel ”Majestic”.

Astea au fost, anul acesta, reperele mele pentru o bucată de concediu.

Cum am ajuns să am și eu o vârstă, nu mai pot pleca așa, aruncându-mă-n viață, atunci când vreau să merg la mare. Nevastă-mea a stabilit și eu, ca un soț credincios de mă aflu, am acceptat imediat să rezervăm undeva, în sistemul AI, adică să fie totul la locul cioată. Pentru că de ce, adică să nu umblăm disperați de la o dugheană la alta pentru a ne asigura cele necesare traiului : papa, desert și bere !

Acuma, nah, A.I. sună bengos, nu ? Doar că noi, oameni simpli, cu nevoi din ce în ce mai puține odată cu înaintarea în vârstă, nu suntem atât de mofturoși. Iar despre faza cu necesitățile alea, mai reduse, observ la nevastă-mea că a scăzut exponențial timpul pe care-l petrece în magazinele de cârpe și scade și numărul boarfelor coborâte de vânzătoare de pe rafturi, doar așa, ca să vadă cum îi vin ! Doamne, chiar că odată cu vârsta vine și înțelepciunea ! Mă rog, nu extind discuția, nevastă-mea-mi citește și ea inepțiile și risc să apară o situație refrigerată în casă , mă înțelegeți, da ?

Să mă explic, nu că v-ar interesa,vă spuneam că nu suntem pretențioși! Pentru noi camerele de la hotel trebuie să fie curate, să aibă baie proprie, să fie curățenie. Dacă au și balcon e extra ! Fiind vorba de sezonul estival, e bine să găsesc în respectiva cameră și un aparat funcțional de aer condiționat.

Despre AI, mâncarea să fie comestibilă. Băutura nu e o prioritate, o bere -două om găsi-o noi, o cafea la mic dejun și o porție de omletă este suficient.Dacă mai găsesc și-o roșie tăiată în două, e Raiul ! Suntem moldoveni, la prânz-un borș iar la cină, ce-o fi ! Și, pentru toate astea, să se perceapă un preț decent.

Deci, cam astea au fost cerințele noastre. Așa că, asta iarnă, am căutat o locație care să ne primească și, cu ajutorul unei agenții de turism, tocmai ce-am găsit-o! Ne-am gândit s-o luăm din timp, să nu fie caz de aglomerație excesivă, la o adică. Nu v-am spus c-am devenit înțelept ?

Prețul acceptabil, ne-am despărțit de suma de bani necesară și astfel am obținut un sejur la hotel ”Majestic” din frumoasa stațiune Jupiter , cu ajutorul unui voucher.

Pe loc în față, am ales această stațiune, îndelung, la plezneală: nu mai fusesem cazați niciodată la Jupiter, deși, în decursul vieții trecusem pe-acolo. Și, nu ne-am putut refuza plăcerea ineditului.

Acuma, după ce am venit de la mare, pot spune că nu, n-a fost o idee rea, Jupiter mi-a plăcut, nu regret alegerea făcută. Da, sunt de acord, una e să spui ”Jupiter” și, cu totul alta ” Monte Carlo”, sau, ce știu eu ”Halkidiki” ori alte locații cu sonoritate exotică, dar, nah, atâta am putut noi și nu mi-e jenă! Despre stațiunea în sine, numai de bine :cu excepția unor mici tăpșane rămase cu iarba netunsă, în rest mie mi-a plăcut. Dacă mă mai duc și la anul? Nu știu, să văd ce planuri are Entitatea Sa cu mine, dacă oi mai apuca 2019!

Ca să nu venim cu mâna goală la mare, în acest an , am fost însoțiți de o altă familie, pe motiv că nici ei și nici noi nu voiam să fim singuri, la mare. De-aia i-am și agățat să vie cu noi, prin aceeași agenție, fapt ce mi-a reușit, nu știți ce persuasiv sunt, când vreau ceva, obțin , de-aia , uneori , Adi cedează și-îmi dă și mie de-o bere, bani din leafa mea !

Drumul spre mare a început pe data de 26.06.2018, adică exact în perioada în care, în toată țara, se anunțau ploi. Eu sunt optimist, de felul meu, cu excepția zilelor în care sunt pesimist. De regulă, cel mai des sunt în depresie, deci, sunt un om normal, nu?

I-am încurajat pe toți cei din grupul meu că ”Starea vremii” este o emisiune care ne va arăta cum nu va fi vremea, mai ales că, la ora la care am plecat de acasă, Soarele era la serviciu. Ăia de mă însoțeau plângeau ca un cor de bocitoare antice despre ce vreme proastă o s-avem. Le-am explicat cu toată calmitatea disponibilă că, da, văd că e vremea dracului, dar, cum aveam eu să știu, în luna februarie, când am rezervat, cum o să fie vremea la sfârșit de iunie ?! Sfârșit de iunie pe care tot ei l-au stabilit ca fiind perfect pentru ieșirea la mare, din motiv de alte ocupații , extrem de importante , în luna iulie.

Vă spuneam că dimineața, când am plecat, vremea era frumoasă. Și așa a fost până la Brăila, unde ne-am oprit pentru o cafea, la una din modernele stații de benzină.

Cât am băut cafeaua, ăi de au viciul în cauză, eu nu, ferit-a gândul, afară s-a întunecat, a ploaie . Am refuzat să cad în depresie, am înjurat ponderat faptul că m-a mâncat pe mine-n c.., pardon, că m-a mâncat să fac rezervări cu patru luni mai devreme și m-am urcat în mașină.

Când am ajuns la Hârșova vremea se schimbase total, așa că am plătit taxa de pod aproape vesel. Haltă la benzinăria de le Hârșova, mâncat un senviș imens cu care m-a servit o fată frumoasă. Ca să mă bag în vorbă cu ea, după senviș m-am dus să iau un cola, apoi am mai vrut altceva, doar că aia s-a prins c-o dau la plezneală, așa că m-a dat pe mâna unei femei care putea să-mi fie bunică, motiv pentru care mi-a trecut pofta de comerț, am băgat deștele-n gură și-am fluierat, scurt, după ai mei, să mergem spre mare.

Drum fără peripeții, doar faptul că mașina prietenului meu s-a stricat ireversibil, crăpându-i turbina, dar nu așa, din prima: mai înainte a dat un val de fum, alb, de-am zis c-a-nceput războiul și omu' și-a tras perdea de mascare. Vă dați seama, bucurie la maxim ! Eu chiar mă bucuram, nu cu răutate, să vă explic : înainte de a pleca din istoricul oraș de domiciliu fusese vorba să mergem cu mașina lor, că, nah, e SUV, încăpem cu toții. Eu, oarecum, invidios pe troaca lui, am spus că merg la mare cu mașina mea și , gata, așa a rămas ! Acuma s-a dovedit c-am avut o încăpățînare pozitivă, dacă am fi mers cu toții cu mașina lui, o luam în bubă, cu ce ajungeam noi la locul unde eram programați să executăm concediul de odihnă ?!

Mă rog, partea bună este că mașina s-a stricat exact la giratoriul de la intrarea-n Constanța, așa am lăsat-o-ntr-o parcare a stației de benzină de-a construit-o un întreprinzător și ne-am adunat, cu toții, în Skodița mea. În acest fel a crescut gradul de prietenie dintre noi, ajungând aproximativ euforici, exact la locul de ne aștepta , Jupiter, Hotel ”Majestic”. O să vă vorbesc, mai pe larg, despre acest hotel, cu ce a fost bun, ce a fost mai puțin bun, nu de alta, vreau și eu să fac PMA. :p

Ne-am cazat relativ repede, fetele de la recepție erau frumoase și amabile. Până să ne dea camerele, fiecare după mofturile cum le aveam, am stat în holul recepției și-am căscat gura , era plăcut !

După cazare am intrat în programul planificat, mică recunoaștere a împrejurimilor, plus că ne-a fost atașată brățara care ne dădea dreptul să ne dăm mari că suntem cazați acoloșa.

De la hotel la plajă se ajunge în 5 minute, mers agale, mare parte din drum pe lângă Lacul Neptun 2. Timp de 6 zile am trecut pe acolo, de cel puțin două ori pe zi, și mereu am remarcat persoane răbdătoare care stăteau cu undițele-n apă,dar, n-am văzut, neam, vă jur, să scoață vreunul vreun peștic din mediul aqvatic natural! Dar, ce știu eu, fiecare cu plăcerea lui! Oricum, asta cu pescuitul, mi se pare ca atunci când porți pantofi strâmți , care te bat de mori ,doar așa, de dragul modei .

Fiind oarecum martalogi ca vârstă, pe perioada de-am stat acolo ne-am bâțâit fizicul prin diferite locuri și locații, din Jupiter și megieșie, cum ar fi Neptun și Cap Aurora. Iar într-o zi ne-am făcut curaj de-am ajuns și la Mangalia, aproape 8 km mai spre sud de unde eram cazați ! O să vedeți ce-am făcut, vă spui io, da'al'dat' !

Despre vreme n-am avut motive a mă plânge: a plouat, când și când, zilnic, mai ales noaptea așa că ziua am avut mereu, legat, 3-4 ore de plajă, pe zi, suficient să mă fi bronzat, mai ales pe chelie că, cei care nu mă știu, am o cărare lată în păr, adică de la o ureche la cealaltă. Cărare provocată, zilnic pierd din viața-mi vreo 10 minute că s-o întrețin , cu aparatul de ras.

Bine, n-a fost chiar caniculă, dar, vă repet, am putut sta la plajă. Plus că a fost mai bine decât în 2010, parcă : eram cazați la Mamaia, pentru 7 zile. După 5 zile de ploaie necontenită am plecat acasă, atunci nu am văzut soarele decât în poze ! Aaa, apa mării era super caldă și am avut parte, vreo 3 zile, de niște valuri superbe.

Pe cuvânt, m-am simțit în concediu ! Pentru că, starea de concediu se induce, treptat-treptat, trebuie să ai starea de spirit necesară pentru a te bucura de el! Bine, eu, din prima zi de muncă am stare de concediu deși, chiar dacă sunt pensionar din 2016 uite, tot mă mai duc la serviciu ! Că, nah, ce nu face omul pentru bani, e-n stare să meargă și la muncă !

Cam asta a fost ieșirea mea la mare, de până acum. Săptămâna viitoare voi ajunge la Mamaia, sigur o să vă stresez cu un alt review! Deși, dacă sunteți cuminți și vă purtați frumos cu mine, este posibil să nu-l mai scriu! Aprindeți icoane și aduceți-vă aminte de rugăciunile de le spuneați când erați copii și vă scotea la tablă. De fapt, eu mă rugam până mă scotea la tablă, dacă mă scotea nu mai era nimic de făcut ! :))

Așa că, haidi, pa!

Nenea web, te rog, fă-mi și mie damblaua și postează : https://www.youtube.com/watch?v=r7jIGg1EAXo

---

VIZUALIZĂRI: 1818 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI