'Pe toată America nu dau eu Constanţa mea!' (1)

TIPĂREȘTE

“Pe toată America nu dau eu Constanța mea! ”

Sunt cuvintele lui Jean Constantin, omul care a decis să trăiască în orașul de la malul mării, deși ar fi avut numeroase variante mult mai atractive pe alte meleaguri. Însă la fel ca el, o mulțime de alți oameni frumoși ai Constanței au ales să trăiască aici, să construiască și să promoveze toate lucrurile minunate care ne înconjoară și pe care de multe ori nu le vedem.

Articolul meu se dorește a fi pe de-o parte un minighid al atracțiilor mai puțin cunoscute ale orașului de la malul mării, atracții pe care nici constănțenii nu le cunosc în totalitatea lor iar pe de altă parte o invitație adresată tuturor de a vizita acest frumos oraș pe care eu îl iubesc și pe care probabil îl veți iubi și voi.

Există trei mari categorii de turiști care vizitează Constanța. Prima categorie este formată din turiștii din sezonul estival care urmăresc în primul rând activitățile de relaxare pe plajă, piscine, baruri, cluburi, parcuri de distracție, restaurante și mai puțin caută obiectivele turistice din oraș (doar atunci când vremea nu permite plaja). A doua categorie a turiștilor este formată din așa numiții turiști de wk, care ajung la malul mării tot timpul anului, care se bazeză în principal pe relaxare, pe admirarea mării atunci când este furtună, înghețată sau atunci când este calmă. Ei sunt turiștii care uită de timp visând pe o băncuță dintr-un foișor de la Cazino sau cei care se plimbă pe aleile istorice ale vechiului oraș, încercând să studieze fiecare detaliu care formează istoria acestui oraș. În fine, a treia categorie de turiști este cea formată din cei care ajung în Constanța cu navele de croazieră, prin excursii opționale sau prin programul city break, lansat anul trecut. În ultimul timp se conturează o nouă categorie de turiști care doresc să învețe istoria Constanței. Este vorba despre... constănțeni! Da, ați citit bine! Tururile gratuite organizate de Diana prind tot mai mult în rândul constănțenilor, fiind deosebit de apreciate. Voi reveni asupra lor...

Fiecare din aceste categorii beneficiază de vizitele la obiectivele deja consacrate cum ar fi Muzeul de Istorie și Arheologie, Muzeul Marinei Marine, Muzeul de Artă, Complexul Muzeal de Stiinte ale naturii, Delfinariul, Acvariul, Edificiul cu Mozaic, Moscheea Carol I

Constanța nu reprezintă doar litoralul cu plajele mărite, cu orașul vechi a cărui înfățișare se schimbă pe zi ce trece, cu muzeele deja consacrate, cu portul turistic și yahturile pregătite pentru croaziere, cu marea care atrage numeroși indrăgostiți de frumos, de liniște și de poezie, așa cum a fost și Eminescu.

Constanța reprezintă pentru mine ACASĂ! Vă invit să descoperim împreună casa mea!

De cele mai multe ori, explorarea orașului vechi începe de la Parcul Arheologic, locul unde se află numeroase vestigii și artefacte antice, care vor fi re-amenajate și prezentate într-o nouă viziune de către autoritățile locale. De altfel, parcul se află în plin proces de modernizare, aleile vor fi reabilitate, vor fi amenajate locuri de joacă, va fi montat mobilier în stil Art Nouveau, vor fi montate fântâni arteziene, iar iluminatul va fi schimbat. Dar poate lucrul cel mai important care se va implementa, va fi revitalizarea elementelor istorice ale orașului, prin amplasarea de numeroase obiecte aparținând Muzeului de Istorie, care vor fi expuse corespunzător cu plăcuțe reprezentative. Despre Parcul Arheologic mai trebuie menționat că acesta găzduiește la extremitatea sa estică, două dintre cele mai vechi clădiri din Constanța, dintr-un ansamblu de 9 construcții ridicat de către englezii de la Danube and Black Sea Railway & Kustendje Harbor Ltd în 1870, cea care a construit calea ferată între Constanța și Cernavodă, prima cale ferată din Imperiul Otoman! Clădirile au fost recondiționate si se prezintă în stare excelentă. În partea opusă a parcului, pe locul unde astăzi se află teatrul Fantasio se afla cinematograful Ligii Culturale Ctitoria Demostene Tranulis, purtând numele ctitorului acestei clădiri, ridicate în 1927.

Parcul mai adăpostește un buncăr și un adăpost antiaerian din cel de-al doilea război mondial. Ambele se pot observa și astăzi de la suprafață, buncărul fiind o magazie anexă a teatrului Fantasio, iar adăpostul fiind în apropierea actualului bulevard Tomis, lângă un restaurant. Acesta din urmă este partial blocat de pietre, plin de gunoaie și greu accesibil celor care ar dori să-l vadă. Pentru mai multe informații puteți accesa urban-constanta.blogspot. ... litarea-si.html și constantaoldcity.blogspot ... l-orasului.html

Ne continuăm plimbarea către Lupoaică, copie din bronz a vestitei statui din Roma Lupa Capitolina care îi reprezintă pe gemenii Romulus și Remus, despre care legendele spun că au întemeiat Roma, fiind alăptați de lupoaică, putem admira în partea dreaptă noua clădire a Tribunalului Constanta pe locul unde la începutul secolului trecut a existat vechea Gara CFR) alături de clădirile Cercului Militar (fostul Palat al Prefecturii) și a Judecătoriei Constanța (fostul Palat Regal

În stânga “Lupoaicei” pe fostul bulevard Carol (actualul Tomis), încă se mai pot observa vechile clădiri de la începurul secolului trecut, una dintre ele în curs de reabilitare. Dacă la vremea respectivă parterul lor era destinat cofetăriilor și bodegilor, astăzi ele servesc pentru același scop, însă upgradat la vremurile actuale, acolo fiind un restaurant turcesc și unul grecesc. În fata restaurantului grecesc (Nikos, Diana de la Constanta Free Tour a descoperit cea mai veche canalizare din Constanța, din 1924 ale cărei înscripții sunt foarte tocite si pe care scrie „Canalisare Constanta – PC”, probabil de la Primăria Constanta. Interesant, nu?

Dincolo de “Lupoaică” se află vechiul hotel si bodega Central, mai târziu restaurantul Pescarul o parte din ansamblul de clădiri a fost demolat datorită lipsei de rezistență, a rămas în picioare doar partea dinspre Muzeul de Artă Populară, care astăzi adăpostește un pub. Mai multe detalii despre clădirile istorice găsiți aici

Este clar că oriunde privești, descoperi o mulțime de lucruri interesante din istoria acestui frumos oraș, cu un ghid competent poți afla lucruri inedite, legende care au transformat Constanța într-unul dintre cele mai atractive orașe din perioada interbelică.

Ne continuăm plimbarea către Piața Ovidiu, la aproximativ 30 de metri de la „Lupoaică’ pe partea stângă descoperim Muzeul de Artă Populară, un edificiu impresionant care adăpostește numeroase expoziții („Dobrogea- Multiculturalitate etnică”, fiind deschisă până în vară), piese de patrimoniu, tínute populare, ustensile și vase populare din Dobrogea, mobilier, ceramică și foarte multe tablouri cu ținute populare ale diferitelor etnii care trăiesc în Dobrogea, dar și în țară.

Programul de vizită este în fiecare zi de la ora 09.00 la 17.00, iar prețul unui bilet de acces este de 5 lei pentru adulți. Copii și studenții beneficiază de 50% reducere.

Trebuie menționat faptul că aici a fost vechiul Palat al Primăriei Comunei Constanța, devenit ulterior Palatul Poștei. Mai multe fotografii din perioada cât acolo s-a aflat primaria găsiți în ultimul link de mai sus.

Geamia Hunchiar amplasată la 70 de metri de Muzeul de Artă Populară, a fost ctitorită de către sultanul Abdul Aziz în stil maur, fiind dată în exploatare în 1869 (unii istorici afirmă că 1860 ar fi fost anul dării în folosință)

Arhitectura este destul de simplă, formată dintr-un corp principal (sanctuar) care servește ca sală de rugăciuni și un minaret (echivalent al clopotnițelor creștine) de 24 de metri, fără ferestre, dar cu o scară care permite accesul către balconul cu rol de ceremonial, adică locul de unde se realizează chemarea spre rugăciune. Interiorul geamiei păstrează caracteristicile ornamentale în stil oriental, principalul element fiind mihrabul, adică locul de unde imamul oficializează slujbele religioase.

Altarul este oarecum poziționat ca o nișă în perete, este ornat cu plăcuțe din faianță aduse din Turcia, fiind inscripționate cu versete din Coran. Undeva în partea dreaptă a mihrabului se află minibarul (un balcon cu trepte care reprezintă calea către Allah), locul de unde imamul predică vinerea și în zilele de sărbătoare.

O informație interesantă mi s-a părut modul în care este orientat mihrabul, adică către orașul sfânt, Mecca. Se pare că toate astfel de mihraburi sunt orientate către orașul sfânt.

Un alt lucru interesant este piatra folosită pentru ridicarea construcției, se pare că ar proveni de la zidurile cetății Tomis, acest fapt fiind consemnat și în monografiile colonelului Dobrogianu.

Geamia Hunchair este cel mai vechi edificiu de cult musulman din Constanța, fiind înscrisă în Lista Monumentelor Istorice. Din păcate în jurul ei se găsesc numeroase restaurante, iar in imediata vecinătate s-a ridicat un hotel-restaurant, care practic a „mușcat” din proprietatea lăcașului de cult.

Coborâm spre Piața Ovidiu admirând clădirile care au împlinit centenarul, multe dintre ele fiind reabilitate. Altele în curs de reabilitare. Traversăm zona în care odinioară se aflau locuințele ceferiștilor, astăzi un maidan care se încăpățânează să nu permită nici o amenajare și ajungem la actualul Colegiu Național Mihai Eminescu, înscris în lista monumentelor istorice, care se pregătește să aniverseze 100 de ani de existență. Ridicat inițial ca școală secundară de fete, și-a dobândit foarte repede aprecierea și valoarea educațională, fiind una dintre cele mai apreciate școli din Constanța. Pe timpul ocupației germane s-a construit un nou corp al liceului cu destinație de cazarmă, au fost amenajate curțile interioare și au fost ridicate puncte de observare peste portul Constanța și o baterie antiaeriană. De altfel întreaga vale a portului este înțesată de cazemate naziste. Terenul mare de sport poartă amprenta constructorilor germani, cu tribune în trepte mari din piatră.

Însă cel mai important obiectiv din interiorul colegiului este Basilica paleocreștină romano-bizantină, una dintre cele șapte astfel de cripe descoperite până acum în zona istorică, având o vechime de peste 1700 de ani și despre care se spune că ar fi fost Episcopia vechiului Tomis. Se coboară aproximativ doi metri, descoperind o încăpere dreptunghiulară cu trei cripte boltite presupunând că au avut rol de morminte pentru înalții ierarhi ai Tomisului. Pereții sunt impodobiți cu picturi în frescă iar pe jos putem observa câteva plăcuțe din marmură având încrustate simbolurile crucii și ale unui porumbel, care simbolizau creștinismul. Din păcate umezeala din interior afectează picturile deteriorând cripta, nu se întrevăd momentan soluții pentru reabilitarea ei și includerea în circuitul turistic. Locul este practic ascuns în curtea liceului, îngropat și ferecat cu două uși mari din fier. Există cazuri în care nici elevii acestui liceu nu cunosc ce se află acolo. Și totuși, acolo este o parte din vechiul Tomis, din istoria orașului.

Triști de ceea ce lăsăm în urmă, ne îndreptăm privirile către Casa Alleon, după numele bancherului Jean Gerard Alleon, amplasată pe latura de sud, vis-a-vis de colegiu. Este o clădire din piatră, construită în 1883 de către arhitectul grec Pelopidas în stil electic cu elemente victoriene și gotice de tip venețian. Cele două fațade sunt formate din părți distincte, una având un turn-balcon suspendat de tip venețian iar cealaltă o mansardă de tip fronton. Este o clădire interesantă, frumoasă inclusă pe Lista Monumentelor istorice care atrage numeroase priviri, actualii proprietari au scos-o la vânzare, dacă pe exterior lucrurile stau oarecum bine, interiorul este compromis, având nevoie de reparatii urgente. Mai multe amănunte găsiți aici

Ne continuăm plimbarea către Piața Ovidiu admirând clădirile istorice ale Constanței pe de-o parte și portul comercial pe cealaltă. În trecut în această zonă exista o cale ferată care făcea legătura cu portul. Din vechea gară a Constanței exista o cale ferată care făcea legătura cu Băile Mamaia care trecea exact prin centrul orașului, fiind des folosită de localnici, dar și de turiștii care soseau la Cazinoul din Mamaia pentru a se relaxa și „îmbăia în apele sărate ale mării”.

Este momentul să părăsim strada Canarache și să cercetăm următoarea stradă paralelă cu ea, C. A. Rosetti, unde descoperim clădiri foarte vechi, din păcate abandonate de grija pentru păstrarea istoriei. Casa Rousou, construită în stil neoclasic pentru afaceristul grec Teodorou Rousou în anul 1897 este una dintre aceste clădiri monumentale. Este o clădire care atrage prin arhitectura sa, cu ferestre largi și o ușă masivă din lemn pe care se poate observa blazonul familiei Rousou, din păcate ferecată cu un lanț ruginit. Mai putem observa o inscripție în limba greacă cu denumirea proprietarului și anul construcției clădirii.

Puțin către capătul străzii descoperim Sinagoga evreiască de rit așkenaz, construită în abul 1911 de către arhitectul Adolf Linz, cel care a construit numeroase clădiri în Constanța, printre care și o parte din Piața Ovidiu, clădiri cu arhitectură în stil maur. Din păcate unele dintre ele nu mai există, fiind dărâmate în perioada comunistă. Este unul dintre monumentele istorice ale Constanței abandonate, ruinele sinagogii punând în pericol trecătorii care ajung în zonă, practic mai sunt în picioare doar zidurile groase și o mică parte din acoperis. Dacă treceți de gardul din fier care delimitează curtea plină de boscheți, descoperiți

Din tururile gratuite organizate de Diana despre care am scris aici am descoperit o nouă canalizare, una dintre cele mai vechi canalizări din Constanța, datând din 1928 amplasată lângă fostul Club al portuarilor, acum o modernă clădire de birouri.

În partea dreaptă putem admira Portul Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagră și unul dintre cele mai mari din Europa. Infomații apar încă din secolul VI i. d. Hr. ca un important centru de schimb între comercianții greci, însă primele atestări documentare apar mult mai târziu (sec, II d. Hr), pe timpul ocupației romane, când negoțul între capitala Imperiului Roman și regiunile administrate era foarte activ. După epoca romană, a urmat dominația Imperiului Otoman ,,portul păstrându-și caracteristica de important centru de schimb comercial la Marea Neagră. După Războiul de Independență se simte nevoia construirii unui port modern, adaptat la nevoile respectivei perioade, astfel încât Regele Carol I a pus piatra de temelie a actualului port, după planurile inginerilor I. B. Cantacuzino, Gh. Duca și A. Saligny, ultimul preluând conducerea lucrărilor de construcție. Între port și Muzeul de istorie, putem admira ruinele vechii cetăți Tomis din Parcul Carol 1, care au fost incluse într-un vast program de reabilitare și punere în valoare cu fonduri europene. Sperăm să vedem cât de curând acestă zonă ecologizată și pusă în valoare, așa cum i-ar sta bine unui oraș istoric cu multe vestigii prețioase.

Până ajungem la Muzeul de Istorie descoperim clădirea reabilitată a Casei Damadian după numele ultimilor proprietari care au refăcut întreg planul architectural al clădirii. Pe scurt, clădirea a fost ridicată în 1894 de către Maximilian Wegener, având o panorama interesantă asupra navelor care intrau în port, dar care era dezavantajată de calea ferată care trecea în apropierea către capătul bulevardului Elisabeta. În timpul primulului război mondial bulgarii au devastat clădirea, fiind refăcută după război. A fost de mai multe ori vândută, în cele din urmă fiind cumpărată de soții Damadian care au refăcut-o din temelii, păstrând însă o parte din vechiul proiect. În perioada comunistă clădirea a fost naționalizată, aici fiind sediul ICRAL-ului. După Revoluție, moștenitorii au revendicat-o și au vândut-o unor norvegieni care au reabilitat-o. Acum funcționează un restaurant și un pub, urmând ca în viitorul apropiat să fie amenajat un hotel. Mai multe amănunte puteți citi aici.

Odată cu ridicarea Muzeului de Istorie s-a sistematizat și Piața Ovidiu, care era un important pol comercial al Constanței fiind împărțită într-o piață care în weekend devenea Oborul Constanța și o piață civică în mijlocul căreia era amplasată Statuia lui Ovidiu, însă orientată spre oraș, către nord. Fusese dărâmată în timpul primului război de armata bulgară printr-un act de vandalism ca urmare a pierderii Cadrilaterului. Norocul nostru a fost armata germană, care chiar dacă erau aliați cu bulgarii n-au fost de acord cu acțiunile de vandalism ale soldaților bulgari. Au oprit transportul acesteia ca pradă de război și au depozitat-o într-un loc sigur până la revenirea trupelor române. Ulterior a fost amplasată în poziția pe care o putem admira și astăzi, cu fața către răsărit, integrându-se astfel mult mai bine în fața noii construcții a Palatului Comunal.

Poate ar mai trebui amintit faptul că Statuia lui Ovidiu, este prima dintr-o serie de 28 de statui amplasate în diferite locuri de promenadă din Constanța. Foarte multe dintre ele au fost distruse în cel de-al doilea război mondial sau pierdute în diferite împrejurări neclare. Ettorre Ferari, sculptorul răspunzător de această frumoasă operă de artă realizată în 1887 a mai realizat și copia acesteia din Sulmona, aproape 40 de ani mai târziu, în prezența regelui Italiei Vittorio Emanuelle II. Mai multe detalii puteți citi aici

Și pentru că suntem în Piața Ovidiu ar trebui să remarcăm încă două clădiri renovate de curând, cu o istorie remarcabilă. Prima ar fi Casa Hrisicos amplasată către extremitatea de nord a pieței. Ridicată în 1900 în stil electic cu tendinte de neoclasic, cu încăperi înalte, generoase ca spațiu, ferestre mari, un parter larg și utilități la care Constanța doar visa, clădirea a servit ca hotel, fiind unul dintre cele mai căutate din zonă, la parterul acestuia aflându-se unul dintre cele mai bune restaurante. Despre proprietarul imobilulului s-au spus multe povești, cert este că a împrumutat o mulțime de bani de la mai multe bănci, curând intrând în datorii. Plătea scadențele cu bani luați prin camătă, iar când nu a mai avut cu ce să plătească a fugit în Rusia, unde mai târziu a fost prins și extrădat în România. A fost condamnat la închisoare, însă aceste afaceri nu au știrbit din faima hotelului. În primul război mondial clădirea a fost grav avariată. După refacerea ei a servit ca sediu al mai multor bănci, în perioada comunistă naționalizată și transformată într-un restaurant, urmând ca după Revoluție să redevină bancă. Acum, după renovarea ei se pare că va redeveni hotel.

O altă clădire importantă, amplasată pe diagonal cu Casa Hrisicos, este fostul Hotel Gambetta. Pe locului fostului hotel Gambetta, unul dintre cele mai apreciate și căutate hoteluri din Constanța, a apărut la începutul sec XX o clădire care se dorea a fi cel mai luxos hotel din Constanța. Construit după planurile arhitectului Michăiescu în 1913, hotelul Mercur a funcționat până după Primul Război Mondial, fiind apoi cumpărat de Banca Marmorosch Blank & Co. Au urmat mai multe schimburi de proprietari, ajungând în cele din urmă în patrimoniul Băncii Naționale a României, care o gestionează în prezent. Poate ar mai fi necesar să precizăm faptul că hotelul Mercur dispunea de două lifturi moderne, iluminat și băi cu apă caldă în fiecare cameră, iar pentru a fi angajat în hotel, personalului i se cerea calificare și recomandare. În acest hotel a lucrat și bucătarul Reginei Elisabeta, Alfredo de Lordo.

Au existat numeroase clădiri în Piața Ovidiu care au dispărut, ceea ce nu a fost dărâmat de cele două războaie a fost distrus de comuniști care au preferat să dărâme clădirile în loc să le consolideze și reabiliteze. Fiind o zonă publică, cea mai cunoscută din Constanța, clădirile aveau caracter comercial, aici aflându-se multe restaurante, terase și hoteluri.

Constanța deține un patrimoniul valoros, de multe ori ne plimbăm pe aleile vechiului Tomis, fără să bănuim câte legende interesante ascund locurile care ne sunt înfățișate. Sunt convins că acum, după citirea acestor rânduri, o plimbare prin Old Town Constanța va fi mult mai interesantă. O provocare cu istoria!

Voi reveni curând cu partea a doua... dar nu înainte de Cinciş :)

---

VIZUALIZĂRI: 3688 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI