Prin Muntii Tarcaului pe Valea Tarcaului partea I

TIPĂREȘTE

Spre ruşinea mea, deşi nu stau la o distanţă prea mare de obiectivul care este subiectul acestui rewiew, totuşi o anume prejudecată m-a făcut să privesc cu un ochi critic ceea ce era relativ aproape de mine. Noroc de soţia mea care de loc fiind de la cîteva sute de km depăratare, în urmă cu cîteva zile mi-a zis:

- Dragule, aş vrea să văd...

- Dar nu prea este nimic de văzut acolo, i-am replicat...

- Totuşi dragule, dacă se poate...

Convins de inutilitatea unei dupăamieze pierdute, spiritul masculin din mine a cedat totuşi susurului meandrelor echilibrului casnic şi, iată-mă cu căţel şi purcel îmbarcat pe direcţia Tarcău. După 25 km de la plecare m-am angajat de pe DN 15 pe Valea Tarcăului iniţial pe o şosea cu multe cotloane întortocheate, prudent datorită amintirilor privind întîlnirile cu TIR-uri în viteză ale unor şoferi cazaţi pentru o noapte la vreo mîndră “ca apa muntelui” din zonă (aviz amatorilor de viteză prin curbele respective...).

După circa 5,5-6 km fiul meu cel mare (tatăl lui privea înainte plictisit...) a remarcat ceva neobişnuit pe vale şi iată-mă oprit pradă unei surprize: trecusem de cîteva ori pe lîngă Cascada (Repezişurile) Ianuş din satul Cazaci fără să le remarc... Am coborît şi jumătate de oră am filozofat în barbă în privinţa aşaziselor locuri comune pe lîngă care treci adeseori fără a le remarca măreţia... Locul este de fapt o vîltoare cu o diferenţă de nivel de aproximativ 4 m (vezi foto) unde înainte pe vremuri erau o moară şi o piuă. Apa a săpat în cutele de gresie un fel de cazane în fierbere. Pe margine se pun corturi, se mai dă la pastrăv, se mai admiră peisajul de la punctele de belvedere.

Asfaltul durează vreo 16,5 de la DN 15 km şi din loc în loc (destul de dese locurile respective dealtfel...) apar gropi, aşa că atenţie!

Nu departe de Cascada Ianuş încep pensiunile, rînd pe rînd... Mă tot întrebam ce i-o fi aducînd pe oameni în zonă şi iată, cu familia mea în spate am fost mai atent. Ceea ce se remarcă este că valea se tot strînge iar apa devine tot mai tumultoasă.

Pe la vreo 19 km de intersecţie apare derivaţia spre Schitul (acum mănăstire cu acte în regulă) Sihăstria Tarcău. Îl mai văzusem aşa... din depărtare şi, părîndu-mi un schit oarecare nu am catadicsit să intru. De data asta noblesse oblige, astfel că iată-mă în mănăstire. Surprins, citesc istoricul şi aflu explicaţia aparenţei neapetisante, clădirea bisericii este făcută din bîrne de frasin cam pe la 1833. Clopotniţa şi ea din lemn trădează şi ea dorinţa unor oameni ce au făcut din simplitate un stil de viaţă. Înăuntru e linişte şi har, simt cum mă relaxez şi privesc cu alţi ochi ce mă înconjoară. Evident, regret povara ideilor preconcepute... Dincolo de gard, munţii tac mustrîndu-mă parcă cu fuioare de ceaţă pentru îngustimea ideilor mele... Aveau şi de ce, schitul este situat lîngă valea Pîrîului Bolovăniş pe aceeaşi parte cu aceasta, iar pe valea respectivă chiar la începutul ei se află... n-aşi ghicit că nu aveţi de unde... Cascada Bolovăniş, după care urmează un interesant sector de chei săpat în gresie masivă. Nu am reuşit încă (deocamdată) să ajung la aceste obiective astfel că pun un link la click aici.

La 22,5 km în sus răsare pe stînga Cabana Ardeluţa. Dom’ Plutonier veghează straşnic ca nu cumva alţi doritori decît cei ai MapN să-i treacă porţile spre cazare (se poate totuşi cred, servi masa...), dar... trăim în ţara tuturor posibilităţilor... Oricum atît în amonte cît şi în aval sunt multe pensiuni, atît că această cabană este situată optim pentru cei care doresc să guste cu adevărat din perisajele zonei. 1 km mai sus este Satul Ardeluţa după care la 24 km de la intersecţie, pe stînga un drum forestier urcă spre Vîrful Goşmanu (1305 m) şi rezervaţia forestieră cu acelaşi nume (include molizi, brazi si fagi seculari, de dimensiuni impresionante, www….ro dixit)

După 2,5 km de la cabană ajungem la gura Tărcuţei. Trecem de cantonul silvic şi avansăm pe drumul forestier de pe această vale, care (vox www……ro - dixit too) reeditează morfologic şi peisagistic valea Bolovănişului din aval. În intersecţie spre stînga este drumul spre Obîrşia Tarcăului – aproximativ 8,7 km iar spre dreapta mergem pe valea menţionată. Eu văzînd un indicator discret care spunea că pe acolo era direcţia spre Shitul Daniil Sihastrul, pe acolo am luat-o.

Chiar la confluenţă, apele Tărcuţei curg printr-un canal adânc de 25-30 m, tăiat în gresie, iar mai sus de confluenţa cu Căşăria (700 m de la intersecţia cu Obîrşia Tarcăului) pe aproximativ 2 km, valea capătă un profil îngust, de defileu. Mai sus se lărgeşte brusc, relieful devine mai evazat, afluenţii săi de obârşie răsfirându-se în evantai. Din greşeală am luat-o pe Valea Căşăriei, la dreapta (indicatorul era pus fix la mijloc între cele 2 drumuri astfel că trebuia oleacă de gîndire, ceea ce mie îmi lipsea la ora aia …). Norocul meu a fost că am greşit drumul, plata greşelii fiind cam la 1,5 - 2 km de obîrşia derivaţiei cea mai frumoasă cascadă văzută de mine în Munţii Tarcăului. Nu ştiu numele ei dar ştiu cu siguranţă că voi mai merge să o revăd (vezi foto). 500 m mai sus drumul era blocat de cîţiva brazi proaspăt căzuţi, astfel că parcă împins de la spate m-am întors la intersecţie şi am regăsit drumul bun.

De aici, tot înainte…. Drumul devenea tot mai dificil. Peisajul aminteşte de Cheile Uzului, cu apa năvalnică foarte aproape de nivelul şoselei, curgînd frumos printre brazii amestecaţi cu fuioare de ceaţă. Din loc în loc felinare enigmatice amintesc că suntem pe direcţia potrivită. Un popas binemeritat îl facem lîngă o altă cascadă mai mică pe stînga (foto), şi după un parcurs destul de chinuitor, valea se deschide magic, o scîndură boită - proptită pe dreapta pe un copac informîndu-ne că am ajuns la “Muntele Minunat”.

Iată-ne aşadar la 33 km de intersecţia cu DN 15 ajunşi la Mănăstirea Daniil Sihastrul Tărcuţa (cu hramul Schimbarea la faţă). Peisajul în jur este mirific, de basm. Măicuţele, puţine, sunt primitoare. Schitul a fost început în 2001 şi terminat în 2005, iniţial fiind locuit de călugări. Trapeza este o casă veche de 170 ani (vezi foto). Drumul mai continuă cam 2,6 km după spusele indicatorului de la origine după care se înfundă. Măicuţele spuneau că totuşi cu un 4 x 4, se poate trece, ce-i drept mai dificil. - spre DN 12A (Valea Trotuşului), spre Făget şi pasul Palanca. Timpul fiind înaintat ne învîrtim prin schit, lăsăm obolul după care cu regret ne întoarcem. Facem în 50 minute cei 14 km care ne despart de Mănăstirea Tarcău, şi asta în condiţiile în care cunoşteam drumul şi am mers fără oprire.

Cu regret ne-am întors, dar evident, urmează partea a doua…...

P.S. Logan 1,5 dCI 85 CP pe motorină - am buşit scutul de "doar" 3 ori, au fost vreo 2 porţiuni unde am meditat dacă să încerc să trec sau nu.

---

VIZUALIZĂRI: 12857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI