O „Poieniță” mai săracă, dar mai scumpă

TIPĂREȘTE

Am stat puțin timp pe gânduri, dacă să mai scriu – sau nu – despre un loc în care am mai fost de două ori până acum. M-am hotărât să scriu, totuși, când am văzut că sunt câteva lucruri schimbate.

Am făcut rezervarea încă din luna mai, când am fost pentru a doua oară aici. Mi-am dorit să revin pentru că m-am simțit bine după cele zece zile de bălăceală și – în special – pentru „hidromasajul” cu apă termală de la piscinele exterioare. Nu a mai fost nevoie să iau medicamente antireumatice.

Ca și dățile anterioare, nici acum nu am luat bilet de trimitere prin casa de pensii, am vrut să fim de capul nostru, să nu ni se impună ore de tratamente sau mâncare de regim.

Tot din cauza drumului lung, de cam 13 ore - din București până la Oradea - am preferat să călătorim tot cu vagonul de dormit, clasa I. De data aceasta în toaleta trenului nu mai era cabină de duș, cum am avut în primăvară, nu că ne-am fi folosit de ea, spun așa, ca informație.

Miercuri dimineața când am ajuns în Oradea, de la gară am luat un taxi (50 lei) și, după numai 10 minute eram în fața hotelului „Poienița” .

Încă odată mai scriu reperele pentru cei ce vor să ajungă aici cu autoturismul, adresa și coordonatele GPS sunt:

Băile Felix, Calea Beiușului nr. 26

Latitudine: 46°, 59', 65" – N

Longitudine: 21°, 59', 63" - E

Există o parcare a hotelului, chiar în fața intrării lui, fără plată, dar mai există una, la numai câteva sute de metri, mult mai generoasă, și cred că este pentru toată stațiunea. Imediat cum am ajuns am și primit camera, era cam pe la 9:30. Nu ne-am mirat, pentru că și în luna mai ne-am cazat înainte de ora 14.00. De data asta am observat că – spre deosebire de lunile mai - aceeași perioadă – numărul de turiști era ceva mai mare. O dată cu primirea cheii de la camera 525 (ultimul nivel) am primit telecomanda TV și cea pentru aerul condiționat. De data aceasta aveam vedere de la balcon spre ștrandul „Felix” , renumit în stațiune. Am cerut și halate de baie, pentru piscină și saună.

Camera Este aceeași ca și anul trecut. Nu are sens să mai descriu mobilierul ei. Dacă interesează pe cineva poate să citească despre ea aici vezi impresii. (Am atașat acestui nou review câteva poze, spre aducere aminte)

Ca minusuri pentru cameră, enumăr:

- pernele sunt „vai mama lor!” , nu au nici o consistență, doar „trei fire” de melană, sau ce-o fi!

- nu este niciun scaun în cameră pentru birou, sunt doar două fotolii;

- pe balcon nu este nici o măsuță, sunt doar două scaune din plastic, obosite, pe care le-am folosit în cameră, la masa/birou, cea cu TV-ul;

- nu există nici o posibilitate de-a pune prosoapele, costumele de baie și halatele la uscat; am cumpărat noi o frânghie de rufe și am improvizat o sârmă de întins rufele, într-o poziție foarte puțin comodă;

- pentru fumători, nu există nici o scrumieră pe balcon;

Ca minusuri pentru Baie, enumăr:

- nu este fereastră cu aerisire naturală, iar cea existentă, cu ventilator, nu funcționează deloc; :(( (noaptea, când mergeam la baie, mirosul nu era tocmai plăcut. :()

- lampa – neon din secolul trecut – prezintă la funcționare un zgomot neplăcut, sâcâitor! :(Deși am reclamat de trei ori acest lucru, timp de 10 zile nu s-a rezolvat nimic, lampa ne-a „bâzâit” non-stop în timpul folosirii băii;

- nu sunt suficiente consumabile, doar două căști de păr din plastic subțire și două săpunele mici, rotunde, care n-au fost înlocuite niciodată în zece zile; noroc că noi venim mereu cu cele de acasă!

- nu este nici un fel de protecție la cadă, se stropește toată baia când faci duș;

Prosoapele ni s-au schimbat o singură dată, la cerere;

Restaurantul este amplasat la mezanin. După cum am scris și în articolul precedent, este o sală mare, de tip „cantină muncitorească” , căreia i s-a dat o „față” nouă, prin reamenajare/toaletare. Cam în mijlocul întregului spațiu se află „bufetul suedez” , echipat cu: marmite ce țin mâncarea gătită caldă, cu aparate de făcut cafea sau ceai, cu recipiente pentru lapte cald sau carafe cu lapte bătut, boluri pentru cereale, prăjitor de pâine, dozatoare pentru două feluri de suc – vorba vine că era suc, era o apă dulce și colorată.

La micul dejun oferta a fost cam aceeași în fiecare zi. În poze se va vedea mai bine cam ce puteam alege să mâncăm. Într-una din dimineți am observat că deasupra bolurilor cu cereale picura apă de sus, din plafon. Am arătat șefului de sală și imediat a schimbat locul cerealelor. A doua zi dimineața bolurile erau tot sub tavanul cu pricina☹.

Cina Mâncarea gătită a fost foarte gustoasă, ardelenii gătesc bine. De data aceasta – însă – unele feluri (pot spune că majoritatea) mi s-au părut cam prea sărate, atât la ciorbe sau supe, cât și la felurile principale. Am întrebat pe șeful restaurantului dacă au schimbat bucătarul; mi-a răspuns că este același de vreo 15 ani, și că lui nu i se pare sărată. Îmi pare rău că – la plecare – am uitat să spun recepționerei să transmită la bucătărie că nu toți avem aceleași gusturi când e vorba de sare, că sarea și piperul se află pe mese și că ne putem „drege” fiecare mâncarea din farfurie. În fiecare seară aveam și desert, prăjituri de casă și fructe.

Mi-a plăcut că, lângă dozatoarele de suc, mai era un recipient ceva mai mare, tot un fel de dozator. De aici puteam lua câte un pahar de vin, în fiecare seară de culoare diferită: rozé, roșu sau alb. Vinul nu putea fi „botezat” , era „vin bag-in-box” , la 10 litri, care se racorda cu niște furtunuri la recipientul „dozator” . Știu asta pentru că s-a întâmplat să fiu de față când schimbau cutia golită cu una plină. Știam ce vin bem pentru că deasupra robinetului era scris soiul și numele podgoriei.

Un lucru bun - pentru urechile noastre - a fost că nu am mai fost nevoiți să ascultăm muzică „live” , cu sonorul unei stații de amplificare dat la maxim, și nici pe solista din primăvară, care se străduia – cu o voce destul de obosită – să acopere un repertoriu variat. De data aceasta se cânta pe terasa de la parter, dinspre piscină, între orele 19:30 și 23:00, dar interpreta era alta, o persoană ceva mai tânără. Chiar dacă eram la etajul cinci și nu aveam camera înspre partea cu piscina, muzica deranja destul de mult, mai ales după ora 22:00, sonorul fiind cu mulți decibeli.

Sauna

Unul din avantajele „forte” ale hotelului este sauna amplasată la subsol, care funcționează zilnic, doar cu pauză de la ora 12.00 la 14:00. Am folosit-o în fiecare zi. Am cronometrat și timpul de scurgere a nisipului din clepsidră; era de 15 minute. Este o saună uscată, cu pietre încălzite, ce se udă cu apa dintr-un mic ciubăr cu ajutorul unui polonic, tot din lemn.

Înaintea intrării la saună, tot la subsol, este o sală de fitness, dotată cu câteva aparate, pentru cei ce vor să facă exerciții fizice. Cât am stat noi, nu a avut „mușterii” :)

Piscina

Un alt avantaj „forte” , pentru care am ales să venim a treia oară aici, este hidromasajul de la piscina exterioară– definit de administrația hotelului drept cervicale. Acesta constă într-un jet de apă puternic, compact, sub presiune care masează ceafa, omoplații, mușchii spatelui, coloana vertebrală. Există și două jeturi dispersate, mai puțin agreate de mine, pentru că nu exercită aceeași presiune. Modificând poziția corpului, poți face masaj și pe părțile laterale sau – chiar – la tălpi și picioare. Ele, în luna septembrie, au funcționat 30-35 de minute în fiecare oră. În luna mai au funcționat doar 20 de minute pe oră. (Fac o paranteză și scriu, în urma unor ecouri la un articol al colegului nostru @dorgo – medic - că denumirea de „cervicale” este improprie celor de aici, cele îndreptățite să se numească așa arată cu totul diferit)

Piscina are două bazine, cu adâncimea între 1,06 – 1,10 m, cu temperatura apei între 30 - 33°C. „Cervicalele” funcționează alternativ, o zi într-un bazin, a doua zi în celălalt. Temperatura apei în bazinul unde nu funcționează jeturile este mai ridicată decât în celălalt, apa în bazine se schimbă și ea, tot alternativ.

Șezlongurile sunt multe și de bună calitate, la fel ca și umbrelele. Prosoapele le-am adus de acasă, hotelul nu închiriază prosoape pentru piscină. Am văzut multe persoane care foloseau prosoapele de baie, din cameră, pentru șezlonguri :(

Există și un mic bar la piscină, cu bere, ronțănele, băuturi răcoritoare, înghețată sau cafea. Tot timpul se aude muzică de la radio, cu un sonor acceptabil!

Grupul sanitar este foarte curat, cu consumabile, apă caldă la lavoare și uscător de mâini. În afara lui, dar aparținând tot grupului, sunt două uscătoare de păr. Mai sunt și două amplasamente pentru dușurile obligatorii, de dinaintea și de după intrarea/ieșirea din bazine. Am observat că destul de puțină lume le folosea.

Există și vestiare înainte de intrarea/ieșirea la bazine, cu grup sanitar propriu, cabine de schimb și dulapuri de depozitare haine. Noi intenționam să le folosim doar în ziua plecării, după ce-am fi predat camera, dar nu a fost nevoie, fata de la recepție ne-a spus că putem preda camera mai târziu, după ultima bălăceală în piscine. Să fi contat faptul că am venit pentru a treia oară aici?! :-?? Posibil, mai ales că hotelul nu era aglomerat.

Concluzie Cu toate neajunsurile ei, vom reveni la „Poienița” , în primul rând pentru hidromasajul de la piscină, pentru saună și, apoi, pentru mâncarea bine gătită, chiar dacă felurile mi s-au părut mai puține și se cam repetau. Știu de la persoanele cu care vorbeam, în bazinele calde, care au fost cazate și la alte hoteluri din stațiune, că aici mâncarea este mai gustoasă și mai îndestulătoare.

---

VIZUALIZĂRI: 2189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI