Cu pași mărunți prin labirintul subteran din sudul Dobrogei

TIPĂREȘTE

Peștera Limanu a fost unul dintre cele mai spectaculoase obiective vizitate în acest an. Am ajuns acolo în luna august, încheind astfel o altă ieșire de weekend pe litoral. Până să ajungem, citisem mai multe informații despre misterioasa peșteră-labirint, singura întrebare fiind aceea dacă vom reuși să descoperim intrarea.

Aflasem că intrarea în peștera de la Limanu fusese blocată cu o ușă metalică în urmă cu ceva vreme, dar ușa a dispărut după aceea (probabil a reprezentat o tentație pentru cei care strâng fier vechi).

Știam că accesul se face pe undeva prin apropierea satului Limanu, așa că am ajuns acolo după prânz. Deoarece văzusem mai multe fotografii pe internet, am recunoscut destul de ușor gura peșterii. Ne aflam pe DJ 391B, la câteva sute de metri distanță de balta Limanu. Întrucât ne despărțea un vâlcel abrupt de platoul calcaros unde se află peșteră, am preferat să mergem până la intrarea în sat, am virat stânga pe un drumeag prăfuit și am ajuns deasupra zonei peșterii. Acolo am lăsat mașina, am luat un rucsac și o lanternă la noi, apoi am coborât puțin până la intrarea în peșteră (sunt niște stânci de mari dimensiuni acolo).

Vizitarea peșterii - galeria nu este amenajată pentru turiști

Se observă imediat faptul că intrarea a fost zidită (doar ușa lipsește). Deasupra este inscripționat cu roșu” Loc Sfânt” și sunt realizate alte câteva desene. Citisem că peștera ar fi locul unde se realizează unele ritualuri satanice, dar asta nu ne-a oprit să intrăm; ne-am uitat totuși cu atenție prin buruienile din jur, de teamă să nu dăm nas în nas cu vreun șarpe.

Am ajuns într-o încăpere cu înălțimea de circa doi metri, însă tunelul care pleca spre restul peșterii se micșora după câțiva pași. La intrare erau câteva gunoaie, iar tavanul și pereții cavității sunt afumați. Pereții sunt scrijeliți în mai multe locuri, probabil de către vizitatorii de ocazie.

Noi nu ne propusesem să explorăm întreaga peșteră (nici nu ar fi fost posibil, întrucât galeriile sale însumează peste 3,5 kilometri), ci doar să avansăm atât cât să ne facem o idee despre această grotă, pentru a nu exista riscul de a ne rătăci.

Aveam în rucsac un ghem de sfoară pe care o țin în portbagaj, dar nu am avut nevoie de ea pentru că am găsit la intrare un alt fir care pornea către galeria principală. Din loc în loc erau lumânări mici, semn că mai fuseseră și alții în vizită.

Ne-am ajutat de lanternă, dar și de telefoane și am avansat până când sfoara de care dădusem s-a terminat. Mersesem încet cam cinci minute, iar lumina de la gura peșterii nu se mai vedea. Galeria are o înălțime oscilantă și trebuie permanent să fii atent ca să nu dai cu capul de vreo stâncă. Podeaua peșterii nu este dreaptă, dar nici prea denivelată, așa că ne-am descurcat binișor din acest punct de vedere. La capătul sforii ajunsesem într-o zonă unde galeriile se ramificau, mai precis apăruseră alte galerii laterale. Peștera începea să semene tot mai mult cu un labirint subteran, dar acest lucru nu ne-a speriat. Am lăsat pe o bucată de stâncă rucsacul și am mers până la următorul colț; acolo am lăsat o șapcă, tocmai pentru a recunoaște traseul de întoarcere. Din acel punct am mai avansat vreo 15-20 de metri și am ajuns într-un loc unde galeria se lărgea; am aruncat o privire cu ajutorul lanternelor, am făcut niște fotografii și ne-am îndreptat către ieșire. Nu am avut probleme să nimerim drumul înapoi, iar vizita noastră în adâncurile de la Limanu a durat cam 25 de minute.

Peștera Limanu - informații diverse

- Se pare că această peșteră a fost locuită încă din neolitic, iar în vremea dacilor grota servea ca loc de refugiu atunci când aveau loc diferite invazii.

- De-a lungul timpului, în peșteră au fost practicate unele ritualuri religioase.

- Câteva dintre galeriile peșterii au formă rectangulară, părând a fi cioplite de către oameni.

- În trecut, sătenii numeau această peșteră” La Icoane” deoarece stâncile masive care străjuiesc intrarea erau sculptate sub forma unor chipuri umane. Aceste figuri au fost vandalizate; chiar dacă știam de sculpturi, nu am reușit să identificăm trăsături umane pe respectivele stânci.

- Printre localnici circulă diverse legende despre dimensiunile impresionante ale galeriilor peșterii. Unii spun că, în trecut, existau ieșiri secundare pe plajele din Mangalia sau 2 Mai, alții afirmă chiar că galeriile continuă până la Capul Kaliakra.

- În urma cercetărilor arheologice, au fost identificate inscripții și desene rupestre, însă multe dintre acestea au fost vandalizate.

- În peșteră viețuiesc lilieci, dar noi nu am ajuns până la coltoanele unde se ascund aceștia.

- Poveștile localnicilor fac referire și la faptul că mulți curioși s-au rătăcit prin labirintul de galerii, nemaivăzând apoi lumina zilei.

- Accesul către anumite galerii este periculos întrucât există riscul prăbușirii tavanului.

La câțiva kilometri depărtare se află un loc la fel de interesant - este vorba despre rezervația naturală” Pădurea Hagieni” vezi impresii.

Ajuns la final de articol, voi atașa câteva fotografii din scurta noastră incursiune în labirintul subteran de la Limanu. Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 2005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI