Omul sfinteste locul

TIPĂREȘTE

Dupa o saptamana de tratative cu medicul care ma supravegheaza, soldata cu promisiunea ferma din partea mea ca voi fi cuminte, ma voi culca la timp, nu alerg, nu urc pe munte etc. primesc aprobarea pentru deplasarea la Brasov.

Deci vineri luam copilul de la scoala, aruncam bagajele in masina si pe o ceata care-ti intra si-n sosete, plecam spre intalnirea “Am fost acolo”. Dupa un drum ca-n “zona crepusculara”, in apropiere de Campina ne paraseste ceata si soarele stralucitor avea sa ne insoteasca pana la Bran.

Odata ajunsi in Predeal, facem stanga spre Rasnov, din doua motive:

- Sa evitam traficul din Brasov;

- Sperand ca vremea frumoasa a convins ursuletii sa iasa din barlog si ne vom intalni cu ei, asa cum se intampla de fiecare data cand mergem pe acolo.

Mare dezamagire pentru copil, ursii nu au fost impresionati de vremea frumoasa si dormeau linistiti in barlog neavand chef de intalnirea cu noi. Asa ca ne continuam drumul si ajungem la Bran, gasim pensiunea si intram in atmosfera de “Am fost acolo”.

Asa cum ma asteptam prima impresie a fost ca ne cunoastem de o viata. Trebuie sa recunosc ca in urma celor citite au fost cateva persoane (destul de multe), pe care eram curioasa sa le cunosc (curiozitate partial satisfacuta). Parerea mea este ca pentru a ne cunoaste toti avem nevoie de doua saptamani, cel putin. Dar la cum vad ce e pe site, stam noi cuminti doua saptamani? Si nu ne cunoastem? Toti sau aproape toti avem o trasatura comuna: calatorim de placere, fiecare cu gusturile sale si impartasim cu sinceritate tot ce ne iese in cale. De aceea cred ca cunoasterea si comunicarea au mers asa de usor din prima clipa.

Dupa o perioada de discutii toti cu toti, vine copilul si ne intreaba “Noi in ce camera stam? ”

Realizam ca prinsi de euphoria momentului am uitat sa ne cazam, o facem si cu viteza maxima coboram la cina unde pe langa mancare ne-am asigurat si portia de ras stand la aceeasi masa cu Alex, Cristi, Costi Anca Maria...

Despre cina numai de bine! Dupa o intrare spectaculoasa cu sunete de talanga si aplauze din partea noastra, a urmat o lupta “care pe care” cu farfuria si pana la urma m-am vazut nevoita sa ma declar invinsa, spre marele meu regret caci mancarea era foarte buna.

Au urmat povesti, impresii, pana cand oboseala a inceput sa se faca simtita si cu toata parerea mea de rau a trebuit sa ma retrag in camera.

Am avut cazarea intr-o camera tripla la etajul 2 (un pic dificil pentru mine dar miscarea face bine), cu vedere spre castelul Bran, spatioasa si foarte calduroasa (a trebuit sa reducem la minim caloriferul). Camera forte mare, cu un spatiu de socializare cu doua fotolii spre balcon/terasa. Intr-un cuvant, stabilimentul isi respecta stele afisate, nu numai prin confort, dar si prin personalul aferent. Spun asta pentru ca in ultima zi am vrut sa vedem in detaliu ce se poate (barbatamiu mai are aplicatii cu cate 50 de studenti si e util sa stim locatii de unde se pot face escapade geografico-turistice). Asa ca administratorul ne-a plimbat peste tot, si in camere de doua, si in apartament, si in spatiile de recreere de la demisol, puse la dispozitie gratuit celor si numai celor cazati acolo.

Zona de loby si de servit masa am gasit-o interesanta, spatioasa si cu gust.

In plus, loc de parcare suficient, pozitie foarte buna pentru alte accesibilitati in zona, chiar si un loc de joaca sa nu stai cu stres ce face copilul daca nu e in camera.

Spun toate astea pentru ca noi stam de obicei in locatii mici, de 3-4 camere, pentru liniste. Dar aici, desi incap si 50 de persoane, atmosfera ni s-a parut la fel de intima.

Din pacate nu va pot oferii decat poze asupra peisajului ce il puteti admira de la vila. Nu stiu de ce, dar totul era asa de normal, incat nu am gasit ocazia sa ii facem poze, dar cele de pe site sunt reale, va asigur.

---

VIZUALIZĂRI: 2918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI