GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEIarna lui 2004, decembrie 24. Stateam plictisita in balcon si ma uitam cum ninge. Aud ca ma striga cineva "ce faci, fa? ". (asa se vorbeste pe la noi). Era sora mea care iesise si ea in balconul ei. Stateam la acelasi etaj, dar in scari diferite. Vazind ca n-am treaba, m-a rugat sa ma duc la ea sa o ajut la impachetat. Pleca in vacanta la Arieseni. Ma duc fuga-fuguta si cind vad ce bagaje are, ma iau cu miinile de cap. Pai daca baga alea in masina, un' sa mai incapa si cei 3 copchii? Ma pun pe revizuit si arunc din genti mai bine de jumate de sifoniere... Fiecare cite 2 rinduri de haine groase, 3 de luat pe dedesubt. Cind a vazut ce organizata sint, i-a scaparat o idee. "Tu ce faci zilele astea? " ma intreaba sora mea. "Nimic, stau in casa si citesc. " si fug pe scari ca era frig afara. Asta se intimpla in fata blocului, cind ei erau cu cheia in contact sa plece din parcare. Dupa ce ies din lift primesc un sms cu textul "ai 5 minute sa iti iei bocceaua si sa vii cu noi".
Va inchipuiti ca am aruncat intr-o geanta ce mi-a picat in mina si in 3 minute am fost in masina. Ma duceam mai mult sa o ajut cu cei 3 copii, ultimul era abia o nounascuta de 2 luni.
Drumul pina in judetul Alba a fost lung. Am plecat din Buzau pe la ora 15 si am ajuns dupa miezul noptii intepeniti si infometati. Am stat in legatura cu proprietara pensiunii, pe telefon si ne-a indrumat pe unde sa o luam atunci cind am ajuns in apropiere. Va dati seama ca sint ceva ani de atunci, nepotica mea merge la scoala in clasa intii. Foamea ne rodea matele la acea ora tirzie si cu toata rusinea, i-am zis proprietarei inca de la poarta, daca are ceva comestibil ca tare sintem hamesiti. Intii am dus bagajele in camere. Eu am luat o camera impreuna cu copiii cei mari iar sora si cumnatul, cu bebelusa. In camera trona un pat dublu, cu lenjerie curata iar pe pereti erau niste "toale" asa cum cere datina in casele bune de la tara. O mare soba de teracota duduia intr-un colt si caldura era la o temperatura insuportabila. Pacat ca baia nu era la fel de bine incalzita si mai era si pe hol. Am avut camere la etaj. Daca imi amintesc bine, erau 4 camere in total si 2 bai pe etaj. Curatenie peste tot, dusuri, toalete, apa calda, sapun si hirtie igienica la baie.
Ne facem putin comozi, culcam copiii si plecam pe rind la masa. Primii s-au dus ei, iar eu am ramas de straja. Dupa vreo 15 minute, soseste cumnatul meu ca sa ma schimbe, ramine el cu copiii si eu merg la masa. Cobor scara exterioara si la parter era sala de mese mare, cu un televizor si o masa lunga cu scaune de-o parte si de alta. O fata de masa alba, lunga, o cratita cu mincare si un cos cu piine de casa, invelita cu un servet de in. Mai era si un castron cu muraturi. Cum inca mai era Ajunul Craciunului, gazda noastra si-a cerut scuze ca avea mincare de post. Ridic capacul si ma uit la continut. Immm, mirosea bine. Mincare de cartofi cu ciuperci. Iau o farfurie si imi pun un polonic, mai pe alese, eu fiind ultima nemincata. Sora imi zice "da' ia si cu cartofi. " "dar cartofi am si acasa" zic eu, si incep sa scormonesc cu polonicul dupa ciupercile alea (cred ca erau bureti). O bunatate.
In timp ce mincam, gazda noastra, o femeie simpla, ne intreaba de unde venim, daca a fost greu drumul si cam ce am vrea sa mincam de dimineata. Sora mea alesese de pe internet aceasta pensiune deoarece toate produsele alimentare erau din curtea proprietarilor.
Eu imi exprim pofta de niste brinza cu smintina si mamaliguta. Sora-mea vrea brinza cu unt si mamaliga. Femeia se uita la noi si da din cap ca are cele cerute de noi.
Ne urnim si noi burtile catre camere si cred ca noaptea aia n-am dormit de cald, ca nu cumva sa se sufoce copiii in somn. Am deschis usa la un moment dat ca prea era ca in cuptor.
Dimineata, pe la 8, deschidem ochii. Afara un alb imaculat. Se vedea o curte mare cu un deal, iar in departare brazi inzapeziti. Imbrac copiii si cobor cu ei la masa. Acolo mai era o familie de nemti cu copii, care isi petreceau an de an Craciunul la Pensiunea Corina. Ne dam binete unii altora si apare gazda cu un platou mare cu "o ceva" in el. Pe masa erau deja platouri pline cu: brinza, ceapa rosie, salata de vinete, toba, sunca, lebar si alte chestii traditionale. Eu ma uitam dupa brinza mea cu smintina si mamaliga. In platoul de care vorbesc, era ceva alb si ma reped cu o lingura sa iau sa pun in farfuria mea. Vad ca nemtii basculau fara vreo vorba asa ca bag si eu un dumicat in gura... Doamneee, un ' sa scuip? Plimb dumicatul in stinga, in dreapta, cum gazda era acolo, n-am avut incotro si l-am inghitit.
Gazda statea in usa, doar-doar o mai putea sa ne fie de folos cu ceva. O intreb "Nu va suparati, dar ce e asta? "
"No, fata draga, aista-i chinsura, ie de minca, ca e tare buna, e ghea noastra ghe prin partea locului".
"Nu va suparati, dar din ce se face asta? " intreb eu cu o juma de gura.
"No, pai fata draga, aista se face ghin smintina, se sherbe pin' ce da'n clocot si dupa care se pune faina de griu si dupa ce sherbe se pune o mina de brinza framintata"
In timp ce eu ascultam 'reteta', intra si cumnatul meu frecindu-si miinile de gerul de afara. Ia repede o farfurie si cum n-am apucat sa ii fac nici un semn, vede ca nemtii isi tot puneau "substanta" din aia alba si se intinde si el spre "simintina cu pricina. Hahaha, parca il vad, baga in gura... da sa mestece, simte un gust ciudat si... na, ochii gazdei in ochii lui... n-are unde scuipa si inghite. Eu m-am delectat cu o salata de vinete bestiala, cu brinza, slana si ceapa, cu piine de casa. O carafa cu ceai fierbinte trona pe masa alaturi de un platou cu felii de cozonac sanatos, copt pe vatra.
Ma ridic de la masa si ma duc sa fac schimb de garda cu sora-mea. Vazindu-ma umflata de ris, ma intreaba ce-am patit. Ii povestesc reteta facerii Chinsurii si imi iau prunca imprimire. Ea coboara si isi alege alte alea, ocolind frumos platoul. Dupa masa luam copiii si pelcam la pirtiea de schi si saniute, la Virtoape. Era cam la o juma de ora de mers cu masina. Nu mai tin minte decit ca era foooooaaaarte aglomerat cind am ajuns acolo. Masini parcate peste tot, nametii de pe marginea drumului erau de 1 metru. Din loc in loc se sapasera portiuni ca turistii sa ajunga la pirtie. Am inchiriat 2 saniute cu 100 de mii pe zi (pe vremea aia nu se nascuse ronul) si hai sa ne dam. Niciunul dintre noi nu schiaza asa ca n-am incurcat prea mult pirtia schiorilor. Imi aduc aminte de careva care si-a dat un ghiont cu perechea, uitindu-se la geanta mea de umar. O fi zis bietul om "ce i-o trebui aleia poseta la sanius? " Nestiind saracii ca acolo era nepotica mea de doua luni. Intr-o geanta cu fermoar. (bineinteles ca una speciala, dar pina pe la vremea aia, pe la noi nu aparuse). M-am apropiat de ei zimbind si le-am aratat mutrita care mustacea cind i-am dat batistuta de pe fata.
La prinz ne-am intors la masa. Gazda ne-a poftit la sarmale cu varza, friptura de porc, vin si cozonac. Am facut un somn de voie si pe seara ne-am dus in sala de mese si am privit la tv, am luat cina (nu mai retin exact -ceva tot pe baza de carne plus platou de prajituri de casa) Vin si tuica la discretie. La fel apa minerala si sucuri. Am primit colindatorii, copii imbracati in costume populare, copii ce au oferit un spectacol frumos in acea seara geroasa.
In camera, caldura mare, mon cher!!! Scara exterioara care ducea spre camerele noastre de cazare era sticla (din cauza ghetii). Dar, cu chiu cu vai, am ajuns sus.
A doua zi, acelasi program. Cobor la micul dejun si dau binete musafirilor. Ei cu 2 copii, eu cu 2 copii (nepotii mei). Aceleasi platouri cu bunatati. Lipsea platoul surpriza. Nu a trebuit sa astept mult ca vine gazda, cu el pe sus, aburind. Il aseaza pe masa si ZDUP, nemtii se reped cu lingurile. maninca si se ling pe bot. Eu ma uit si vad ca era ceva diferit de ziua precedenta. O intreb pe gazda " ce este acesta? "
"No, pai draga mea, aista-i balmos. Ia de minca, ca aista-i mincare de le place la tati parlamentarii care vin aici la tanti Silvia (adica dumneaei). iau un pic, pun pe limba... hm... nu imi place. Eu vreau brinza cu smintina ca la bunica mea.
Intreb care e metoda de "facere" a acelei arte culinare si gazda imi explica " Se pune smintina la schert, se da in clocot si cind scherbe, se pune un pumn de faina de porumb si se lasa sa se ingroase. Dupe care se pune o mina de brinza de oi, framintata". Of, eu nu am fost obisnuita cu mincaruri din astea, cu smintina fiarta si drept sa spun, mi se apleca numai cind ma uitam in platou. Vine cumnatul, maninca de rusinea gazdei care tot insista sa gustam. Eu am pus pe limba si atit. El a trebuit sa manince o portie.
Dupa masa ne retragem in camere si ne tavalim de ris. El, ca i s-a cam aplecat, eu ca am de cine ride. Ni se face pofta de sanius si merg sa intreb gazdele daca avem voie sa ne dam cu sania pe dealul din curte. ne pofteste sa ne dam pe unde vrem, ba ne pune si o sanie la dispozitie. Eu iau copilasii si hai la derdelus. La coborire era frumos, dar la urcare, vreo 10 metri inaltime... am avut ceva de lucru cu ei. la un moment dat zic ca sa ma dau si eu singura, ei sa ma astepte in virf, cu promisiunea ca le fac un om de zapada. Imi aleg sa ma dau mai pe diagonala ca sa maresc durata alunecarii si nu ma uit catre unde ma intrept, deoarece am auzit copiii certindu-se. Cind am simtit o zguduitura brusca, era deja prea tirziu. Pe undeva, prin curte, lumea aia aruncase un bidou de plasti, cu zarzavat sau bulion, ceva pe baza de rosii, si am intrat cu piciorul direct in gura butoiasului. Oh... Bulion pe zapada!!! Asa s-a denumit ziua aia. Salopeta mea matlasata, inclusiv cizma dreapta, erau numa' bune de pus la ciorba. Le-am curatat intii in zapada apoi la pompa si bineinteles ca in ziua aia am stat "pe camera" deoarece alte shimburi groase nu imi mai luasem. De incaltat pentrucoborirea la masa am gasit de la gazde niste galosi de guma, dar sa mai ies prin imprejurimi, nu am mai putut. Am ramas sa privim emisiunile de la tv, mai ales ca in seara aia a fost marele Tzunami-catastrofa naturala insotita de un mare cutremur.
Ne-am culcat devreme si dimineata ne-am trezit asisderea. Nu coborisera ceilalti turisti pentru micul dejun. (peste noapte se umpluse pensiunea de turisti dar n-am mai apucat sa ii cunoastem din motivele pe care vi le voi expune mai jos, desi planurile noastre erau de a ramine pina la Revelion.
Cobor pe la masina nustiu cu ce treburi si acolo dau de cumnatul care statea de vorba cu tanti Silvia. Ii povestea cit de bine ne-am simtit la pirtie, cit de frumoase sint imprejurimile cit de liniste... ce relaxare pe noi acolo!
Dar de mincare n-a adus nimeni vorba asa ca ma bag si eu in vorba cu intrebarea "Azi ce avem la masa? ".
"No, pai fata draga, azi va fac placinta. " "Cum o faceti? '' "pai se face o coca din drojdie si faina, se framinta bine, dupe care se ia niste smintina... etc... " Cine a mai ascultat continuarea? Eu eram peste portiera masinii, mai sa fac pe mine de ris, cind i-am vazut privirea shocata a cumnatului "Iar smintina??? ".
urc cit pot de repede pe alunecatira aia de scara si dau cu usa de perete la sora-mea in camera si zic "Fa, tu stii ce avem azi la masa? " "Sa nu spui SMINTINA ca plec acum". Si uite-asa ne-am facut fuguta bagajele si am plecat de acolo pe motiv ca am primit un telefon de acasa care necesita intoarcerea noastra subita la locurile natale. Pina la Sibiu, nu s-a auzit nici musca in masina, nici copil, nici adult. In Sibiu, trecem pe o strada pustie si vedem in usa unui magazin deschis, atirnat un sac de portocale. Ca la un semn, am zis toti intr-un cuvint "PORTOCALEEEE!!!
Cumpara cumnatul sacul, mi-l arunca pe bancheta din spate si ma pun pe curatat. Pina la Ploiesti am impartit in stinga si in dreapta portocale in gura tuturor, ca toti vroiau gata curatate. Vreau sa va spun ca am avut palmele oranj citeva zile dupa aia...
Am ajuns acasa seara, cu ceva in git. Nu avem nimic de comentat de rau la adresa pensiunii sau a gazdelor. Au fost de o ospitalitate naturala, asa cum le sta bine romanilor. NOTA 10!!!
Dar eu, cel putin, nu ma omor cu mincarurile traditionale. si Smintina fiarta nu era printre preferatele mele.
Sper ca ati zimbit macar un pic si ca o sa va duceti acolo cu imima deschisa pentru ca sint niste oameni minunati. Locurile sint absolut superbe, ca in felitarile pe care le gaseam la bunicii mei cind mergeam in vacanta. Ce traditii frumoase erau odata...
Numai bine tuturor!!!
PS. Nu am poze pe calculator, pe vremea aia nu aveam camera digitala.
Pentru webmaster 0 - eu stiu ca pe vremea aia se numea pensiune. Dar cabana din poza este tot aceeasi Cabana Corina & Cristi oti Pensiunea vila Corina &cristi, e acelasi lucru.
Hai, noapte buna, ca miine mor pe metereze la munca.
Aceeasi Adri
Trimis de adri-nico in 25.10.11 00:21:51
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adri-nico); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@adri-nico, multumim pentru impresii insa, conform regulamentului, articolul nu poate participa la concurs (au fost retrase punctele standard), sejurul fiind mai vechi de 3 ani. Te asteptam si cu alte relatari, pe cat posibil de data mai recenta.
Rog așteptați...
Neata!
N-am scris pentru puncte.
O sa vina si alea recente. Dar inca am tolba plina cu amintiri din trecut.
chiar daca asa cum spunea web, ai fost acolo in urma cu multi ani, te-am votat cu placere pentru umorul de care dai dovada, pentru sinceritatea ta si vreau sa iti spun ca imi place cum scrii si te felicit. Sa mai scrii asa frumos- (o ardeleanca stabilita in capitala).
Sunt de acord cu ce a scris @Adryana mai sus.
Pe veci, o fana a ta,
Georgiana
Draga Adryana,
Ma bucur mult ca v-am descretit cit de cit fruntile pe vremurile astea posomorite.
O sa revin si cu alte povesti la fel de savuroase. Din pacate noaptea este cam scuurta si nu am timp sa fac mai multe compuneri. Unele sint mai vechi, dar la fel de amuzante. Oricum, unde sint eu, acolo e si zimbet.
Adri.
--
Draga Georgiana.
Multumesc si tie si promit tuturor sa nu va dezamagesc.
Va pup!!!
Pe miine (cu un nou review).
Adri, si dreptate cand spui ca unde esti tu e si zambet... Cel putin mie imi "smulgi" zambete de fiecare data cand te citesc. Ne descretesti fruntile. Sa ai o zi minunata!
Doamne, cum de poți reține atâtea amănunte după atâta amar de vreme? Sigur, trebuie să ai un jurnal pe undeva, din care scoți ”bunăciunile” astea literare, deconectante de la cap la coadă. Eu unul am uitat și ce-am mâncat alăltăieri.
Poz (n) ele cred că ar fi stricat din savoarea narațiunii, doar în acest review.
Fii darnică, ascute pana și înmoaie-o mai des în călimara cu amintiri... pe principul ”nici o masă fără pește, nici o zi fără poveste”...
Sărut mâna!
Dragii mei,
Cita fericire simt cind citesc ceea ce mi-ati scris...
Am tinut minte ce era mai important. V-am spus ca nu mai stiu citi km sint pina acolo, care a fost traseul urmat, insa, daca vreti, va pot spune cu ce era imbracata Tanti Silvia, cum erau asezate lemnele linga casa... stivuite frumos.
Am uitat sa va spun ca erau doua corpuri de cladire, un foisor, un loc de joaca.
Daca va intereseaza ceva anume, va rog sa imi puneti intrebari.
Va pup!!!
Adri
@adri-nico
Tu, buzoianca infocata
M-ai bine dispus ziua toata!
Ai un stil sa ne-nveselesti
S-atat de comic tu istorisesti
Incat si pietrele dac-ar avea viata
Ar rade-n hohote cu siguranta!
Felicitari si sa nu-ti schimbi niciodata inconfundabilul stil
Pentru care noi te vom vota din plin!
La cat mai multe reviewuri haioase.
P.S. Ai povestit atat de, ,natural si expresiv'', incat si fara poze reviewul tau e foarte sugestiv. Bravo!
WOW! WOW! WOW!
... sa se faca versuri pe seama mea, nu mi-ar fi trecut prin minte niciodata...
MULTUMESC!!!
Ma inversunati ca diseara sa nu mai fac nimic ci doar sa ma asez in fata calculatorului si sa compozez.
@adri-nico: o poza face cit o mie de cuvinte... cauta si tu pe acolo, ti-o fi cazut vreuna pe fundul posetei...
@webmaster28: stii, sa-ti spun una buna. intii, multumim pt sfaturi si ghidare, si intelegere si bunavointa. doi, politicile implementate, si regulile, sint intotdeauna subiect de imbunatatire. eu ma gindeam asa: adri nico a descoperit acest site de curind, si are o participare consistenta in acest timp scurt, si atrage in mod constant aprecierea celorlati participanti, in modul cel mai placut cu putinta. poate, participarea unora ca el e benefica peste ceea ce voi ati planificat/proiectat. daca nu e punctabil, ok, dar poate un bonus special... sau macar o multumire oficiala... stiu ca nu e in regulament.
bafta multa la judecata!
@sirbuvio
1. Zici asa:
”sau macar o multumire oficiala... stiu ca nu e in regulament.
iar webmaster28 zice asa:
”@adri-nico, multumim pentru impresii insa, conform regulamentului...
Cred ca ii/ne datorezi niste scuze, in fond nu ai citit/inteles acel ecou.
2. Discutiile despre imbunatatirea Regulamentului isi au locul pe forum in topicul dedicat Probleme intampinate, propuneri si sugestii intr-un cuvant - feedback, unde acceptam cu placere orice feedback pozitiv.
3. Totusi, discutiile off-topic, ne pot incanta (uman vorbind), pe moment, insa pe termen lung, pot fi deranjante pentru userii noi/non-userii ce intra pe acest review, in speranta de a gasi niste informatii utile pentru acea destinatie.
Nu suntem impotriva socializarii, daca aceasta pastreaza (pe alocuri macar), o tenta turistica, de interes general.
4. Userii noi, sunt extrem de cald primiti atat de echipa de administrare a saitului, cat si de userii aia vechi, care au ajutat/ajuta si azi saitul sa creasca si care sunt si ei la fel de importanti. Si carora, li se aplica, fara exceptii Regulamentul, cu care ai fost de acord, la inregistrarea pe sait.
Sper ca m-am facut bine inteles. Daca nu, va astept pe forum, pentru alte discutii referitoare la Regulament si probleme legate de bunul mers al saitului!
Pai numa' dananecula sa te incurajeze ritmat sa ne mai scrii, incerc si eu o epigrama modesta:
Ai catat cam mult smantana,
Prin Vartop, pe la Cabana.
De-ncercai mai sus, la stana,
A fi scos-o din turcana.
Z.
@ Sirbuvio,
Am poze dar sint pe hirtie si nu am cum sa dau de ele decit daca scotocesc in vreo 3 sacose mari, unde pozele stau claie peste gramada, la fel ca amintirile mele. Am poze linga "strachina de smintina", am poze pe-afara, prin curte, am poze la pirtia de la Virtoape. Ba o am si pe sor'mea care alapta copila. Nu cred ca mai intereseaza pe nimeni, mai ales ca frig fiind, nu aveti ce sa admira in afara unor ochi jucausi si a unui nas inrosit. Restul era "undercover". Nu le mai caut. Peisaje si poze cu cabana gasiti pe net.
Si ca sa nu se supere webmasterul pe mine, v-as ruga sa veniti si voi cu o intrebare referitoare la cabana aia sau la mincarea servita, la serviciile pensiunii.
Multumesc pentru primirile calduroase. Sa vad eu daca ma mai "iubeste" cineva cind se va termina acest serial. Din cauza ca nu am poze in calculator, multe nu le voi putea dovedi, dar daca va intereseaza "aventurile in padurea verde", va rog sa imi spuneti.
Adri
Pfuu... nu mai scrieti de mincare ca am o foame... sint inca la serviciu si abia astept sa ajung acasa si sa fiu cu "voi".
Zapacitule, merci!
Buna seara, eu sunt sora [ei]. promit ca in weekend caut poze de la acel sejur si le dau sora-mii spre postare.
@adri-nico
Am apreciat review-ul (pozitiv, că văz că altora li s-a aplecat de la smântână şi au apăsat semnul ala cu minus), pentru modul alert al povestirii şi pentru încercarea ta de a ne introduce în atmosferă, chiar dacă, în scris ai cam stâlcit graiul moţesc.
Ca un moţ ce mi-s (pe linie maternă - aia care conteză 
), trebuie să-ţi mărturisesc că, mai ales balmoşul (cu care mă delecta bunica la fiecare vizită pe care i-o făceam), este o minunăţie!!!
Dacă n-o făcea cu brânză de oaie, tanti Silvia, precis îţi plăcea. Dar, brânza de vaci, nu-i suficient de grasă şi d-aia nu se foloseşte la balmoş.
În rest, m-aş bucura să rămâi la fel de non-conformistă (în limitele decenţei totuşi ).
P. S. : Dacă tu eşti @adri-nico, de ce ne pupă de fiecare dată numa Adri. Nico, nu-i la fel de sociabilă???
@eva parascheva:
De mi-ar fi luat şi mie fratelo' aşa apărarea, eram departe pe sait. [am şi eu un frate user pe AmFostAcolo]
Dacă-i şi Nicoleta la buletin, cu atât mai bine, că şi io' port numele lu' Moş Nicolae
Şi, ca să revenim on-topic, ţie ţi-a plăcut balmoşul şi celelalte preparate pe bază de smântână de casă?
Iata-ma si acasa dupa 15 ore de munca.
Nu mai pot sa scriu.
Pentru Creivan -Nu cred ca vreau sa mai vad in fata ochilor vreodata Balmos si Chinsura. Iti inchipui ca dupa atitia ani am tinut minte denumirile astea?
Prefer cartofii copti pe plita si brinza cu smintina nefiarta.
Nico va doreste noapte buna, copii!
webmaster15
Am recitit si am vazut greseala.
Imi cer scuze tuturor.
@Adri-Nico: In dimineata asta ai mai castigat un fan, scrie la fel si te voi citi mereu, punctele nu conteaza, ce conteaza este spiritul, imaginatia si puterea de a descrie cat mai savuros a fiecaruia!
Felicitari sincere pentru curaj!
@ionescunic, asa este, avem nevoie si de astfel de talente pe AFA, care sa ne mai descreteasca putin fruntile, chiar avem nevoie de astfel de colegi ca si @Adri-Nico, sau mai sunt cativa-@nuvreau, pe care inca il mai asteptam cu alte impresii. Succes si tineti-o tot asa, si eu raman un fan al vostru...
Dragii mei, Adriana si Ionescunic
Va multumesc din suflet pentru aprecieri si sa stiti ca imediat ce am putin timp liber il ocup cu impresii postate pe AFA. Am scris despre delfini dar inca n-am vazut pe nimeni interesat sa afle si continuarea "aventurii" mele, care este extrem de amuzanta.
Poate o s-o scriu in weekend pentru cei care vor sa stie cum a luat sfirsit.
Va doresc numai bine!!!
@sirbuvio
M-ai rugat sa scormonesc prin sacosa pentru a gasi macar o poza. Uite ca am gasit mai multe ca sa dovedeasca cele scrise de mine.
Craciun Fericit!!! (in China) - sper sa nu maninci porc de Guineea la aceste sarbatori.
@adri-nico: ''Balmosul’’ si ''tinsura’’ sunt specifice zonei Apusenilor (mancaruri traditionale). Se fac din smantana. Asa este reteta …
BALMOȘ (sursa DEX): ''Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte, smantana (sau în unt etc.) cu puțin mălai. ''
Am cautat pe internet si am gasit numai cuvinte de lauda legate de aceasta mancare….
Am descoperit aceasta postare a Dvs. destul de tarziu, insa nu am putut-o trece cu vederea si am considerat ca-si are rostul un mesaj, chiar si cu intarziere...
Nu inteleg de ce atata tam-tam pentru doua mancaruri traditionale, de altfel foarte bune (cunoscatorii-mi dau dreptate) si apreciate de majoritatea turistilor, care-si doresc si altceva in afara de ceea ce-si procura din supermarket (chiar si portocale-care nu sunt specifice Apusenilor-nu le-asi fi vazut rostul intr-un meniu intr-o pensiune agroturistica). Banuiesc ca ati stiut ca mergeti la o pensiune agroturistica (cu meniuri specifice zonei si preparate dupa reteta zonei). Chiar ati specificat ca ati stiut (ati citit) ca se serveste mancare traditionala, din gospodaria proprie, citez: ’’ Sora mea alesese de pe internet aceasta pensiune deoarece toate produsele alimentare erau din curtea proprietarilor. ’’ Cine doreste cremvusti, pizza, hamburgeri, spaghete sau alte E-uri presarate prin mancare isi alege de la inceput altceva si nu o pensiune agroturistica, cu produse din curtea proprietarilor. De multe ori cand mergi in zone diferite (chiar si strainatate) incerci sa gusti din meniurile traditionale, specifice locului respectiv si daca nu-ti place spui ca nu mai vrei sau ca nu vrei sa fi servit. Oricum, din cate am inteles ati primit o singura data data balmos si o data tinsura (ca supliment) pe langa alte bunatati avute pe masa (descrise de altfel de Dvs.), ati primit ceva de genul ''platoul traditional'', deci nu ati avut doar acest fel de mancare si nu ati fi putut manca altceva. Ba chiar ati amintit de: ''mancarea de post din ajun (solicitatea de Dvs. la miezul noptii) cu ciuperci si cartofi, ciorba-din poze, paine de casa, brinza, ceapa rosie, salata de vinete, toba, sunca, lebar, cozonac sanatos, copt pe vatra, sarmale cu varza, friptura de porc, ceva tot pe baza de carne plus platou de prajituri de casa, muraturi vin si tuica la discretie, la fel apa minerala si sucuri…. si alte chestii traditionale … ''etc... Ma repet, nu inteleg de ce atata ''distractie’’ fiindca ati fost serviti pe langa atatea bunatati descrise de Dvs., de doua ori si cu mancare traditionala??!! pe care o puteati refuza oricum, avad altceva. Eu una as fi apreciat ca am primit si ceva ''traditional’’… chiar si daca doar gustam… as fi vazut in asta un interes din partea gazdei pentru turist…o dorinta a gazdei de a ma face sa ma simt bine...
PS. 1 Pensiunea se afla in localitatea Albac (AB) si NU Arieseni sau Vartop (cum ati spus) … cred ca era detaliul cel mai important care v-a scapat….
PS. 2 Placinta nu se face cu smatana (cred ca nu ai mai retinut reteta) …
PS. 3 Nu ati retinut graiul motesc (ceea ce va spunea tanti Silvia) … ati facut o combinata: moldo-arde-olte…
PS. 4 Ati avut doar cuvinte de lauda despre pensiune (va citez): ’’ incepand de la faptul ca ati fost asteptati si serviti cu macare la miezul noptii, cand ati sosit, ca era lenjerie curata, ca era curatenie peste tot, dusuri, toalete, apa calda, sapun si hirtie igienica la baie, o fata de masa alba, lunga, in locul unde serveati masa, un cos cu piine de casa, invelita cu un servet de in, peisaj de un alb imaculat’’…. etc… cred ca dupa toata aceasta primire frumoasa si corecta pe care ati avt-o din partea gazdei (tanti Silvia), CORECT ar fi fost si din partea DVS. sa spuneti ca plecati fiindca ati fost serviti de doua ori cu balmos si smantana (ca supliment pe langa altceva) si ca nu mai doriti si NU sa inventati '' ca am primit un telefon de acasa care necesita intoarcerea noastra subita la locurile natale’’…... ba mai mult... sunteti primiti corect si cu caldura... si Dvs in schimb ce faceti? ... va umflati de ras?! va ''hliziti'' ca si copii si radeti de vi se apleaca (mai rau decat copiii)... nu puteti sa spuneti ce va ''doare''? ... ardelenilor le place corectitudinea si nu minciuna, le place sa ofere totul din suflet, isi pun sufletul pe masa dar asteapta sa fie respectati si tratati in aceeasi masura….
''A FI DOMN E O-NTAMPLARE A FI OM E LUCRU MARE''
Toate cele bune si sanatate!
NB corinaoprean este (sau a fost) reprezentant al unității
@corinaoprean: Draga doamna,
Imi cer scuze daca reviewul meu va deranjat, insa n-am avut nicidecum intentia de a denigra aceasta pensiune. Inca sustin ceea ce am scris despre aceste locuri si despre ospitalitatea gazdelor, care, daca acum am ocazia, chiar vreau sa le multumesc.
Am avut eu o sensibilitate la smintina si sint foarte scirboasa de felul meu. Nu puteam sa cer gazdei sa nu mai aduca la masa acel fel, atit timp cit ceilati turisti chiar erau incintati si mureau de pofta cind Tanti Silvia venea cu vasul respectiv.
Absolut toate alimentele au fost delicioase si recomand tuturor sa vina acolo.
Poate ca am uitat adresa exacta dar cei ce doresc pot sa consulte cu mai multa atentie, internetul.
Da, am gasit o scuza ca sa pot pleca. Nu cred ca era frumos ca sa ma vada careva varsind prin spatele caselor.
Si daca m-am hilizit, asta inseamna ca m-am distrat. Si m-am simtit foarte, foarte bine.
Va rog sa nu va suparati pe mine ca nu imi plac mie acele produse traditionale. Sint destui care apreciaza aceste bunatati si nu cred ca duceti lipsa de clienti sau ca povestea mea a dus la scaderea turistilor.
Va doresc numai bine si doresc ca toti turistii sa se simta la fel de bine cum m-am simtit eu in gazda la dumneavoastra.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2013 Drept la replică — scris în 10.06.13 de corinaoprean din CLUJ-NAPOCA
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată