In Mila 23 - la Pensiunea Vanessa

TIPĂREȘTE

Pentru sejurul nostru in Delta Dunarii am ales un pachet turistic de 4zile/3 nopti, cu toate mesele incluse, transfer cu barca de la Tulcea la Mila 23 si retur, plus excursiiile aferente, iar cazarea am ales, din cele cateva variante oferite de agentia turistica, sa fie la Pensiunea Vanessa.

Pot spune ca a fost o alegere buna.

Este situata chiar langa Biserica Lipoveneasca din satul Mila 23, as zice in centrul satului.

Nu faci mai mult de 50m de la debarcaderul pensiunii pe o ulita ingusta, acum plina de nisip, ulitele satului fiind intr-un process de reabilitarea, de realizare a unui pavaj din pavele.

Posibil ca micutul sat de pescari, lipoveni la origini, sat care acum si-a dezvoltat si o alta latura a posibilelor activitati din zona, alaturi de pescuit regasindu-se acum si turismul, marturie stand pensiunile aparute “ca ciupercile dupa ploaie” in sat, sa-si piarda din farmecul de odinioara, cu ulite prafuite si cu noroaie “pana la gat” cand ploua, dar pana la urma trebuie sa ne gandim la imbunatatirea conditiilor de trai a satenilor.

Si se vede cu ochiul liber o imbunatatire a conditiilor de trai, existent unei statii de tratare apa ce asigura necesarul de apa potabila al comunitatii, sistemul de canalizarea in curs de realizare ca si pavarea ulitelor sunt certe imbunatatiri.

Revenind la pensiunea noastra, aceasta chiar daca nu are o arhitectura sa ii spunem traditionala (nu stiu cum ai realiza o vila cu etaj in stil traditional in Delta, unde casele din trecut ale localnicilor nicidecum nu erau vile somptuoase ci case micute, saracacioase ce frecvent erau luate de ape in urma inundatiilor),

Se poate doar in a realiza vreun complex care sa cuprinda mai multe case cu arhitectura traditionala, vopsite in alb si albastru specific Deltei si avand acoperisul realizat din stuf.

Am avut ocazia sa vad indeaproape acest acoperis din stuf batut chiar la gospodaria tanti Vioricai, din Letea, o gospodarie veche, traditionala, foarte frumos intretinuta. Chiar si foisoarele incapatoare unde se servea masa erau acoperite cu stuf batut. Avea o grosime de aproape 30cm si aveai impresia ca stuful a fost asezat fir cu fir in acel acoperis, asa de frumos aliniat era, taiat perfect la streasina. O minunatie de acoperis. Iar mesterul care a realizat acest tip de acoperis, ce sa mai vorbim!

Pensiunea Vanessa chiar daca nu are un astfel de acoperis din stuf este o pensiune draguta, infrumestata si de jardinierele cu muscatele ce atarnau la balcoane.

Cele 8 camere duble cu bai proprii sunt distribuite la etajele 1 si 2 ale pensiunii, accesul la fiecare etaj realizanduse pe o scara exterioara ce avea pe fiecare etaj cate o mica terasa de unde intrai in holul etajului respectiv.

Pe fiecare etaj sunt cate 4 camere, noi primind o camera cu vedere pe partea opusa intrarii in pensiune, avand vedere peste curtea pensiunii si peste Bucla Dunarii Vechi, pe a carui mal drept se afla si satul Mila 23.

Camerele de pe spatele pensiunii au si balcon, cele de pe fata pensiunii, cele de la “drum”, neavand balcoane, zona teoreticelor balcoane fiind tranformata in scara de acces la etajele pensiunii.

Camera primita, suficient de mare, poate un pic cam scunda, dar care nu deranjeaza nici functional si nici vizual, dotata cam cu toate cele necesare. Un pat dublu incapator, un dulap incastrat in perete, cu umerase sufieciente pentru haine, un cuier pntru haine imediat langa dulap, aparat de aer conditionat pentru zilele toride din Delta, plase de tantari la usa de la balcon, dar si la ferestre.

Televizorul asezat pe o comoda cu sertare incapatoare, alaturi de el, pe o tavita, pahare de apa cu curate, cu “tipla” pe ele. Pe pat o lenjerie alba cu imprimeuri ce te introduceau in “peisajul” Deltei: ancore, roze ale vanturilor, timone si cuvantul “cruise”. =))

Baia incapatoare dotata cu cabina de dus, un mic scaunel la indemana pe care sa-ti asezi hainele, consumabile in cantitate suficienta, prosoape albe, uscator de par.

Peste tot era curat, foarte curat, atat in camera cat si in baie, pe holuri la fel, exista chiar si un odorizant, cu un parfum placut, discret, “infipt” intr-o priza pe holul pensiunii.

Cum intrai din ulita, in curtea foarte bine ingrijita, cu alei betonate sau pavate, in partea stanga mergand pe langa pensiune gaseai un hamac agatat intre doi copaci, pentru leneveala, iar langa pensiune, pe partea laterala o bancuta pentru relaxare. In partea din fata a pensiunii, la parter, chiar sub terasa de la etajul unu se afla o zona de relaxare, dotata cu o canapea cu 2 fotolii si o masuta, foarte elegante. Pe partea dreapta, intrand in curtea pensiunii, se ajungea la zona salii de mese, o sala de masa foarte curata, foarte incapatoare, mobilata cu gust doatata si ea cu aer conditionat, avand si un televizor mare fixat pe unul din pereti.

Aici am petrecut o parte din timpul nostru liber, sa zic asa. Dimineata, la micul dejun, ce era programat intre 8,30-9,30, apoi cand soseam din plimbarile noastre pe canalele si baltile noastre, pentru masa de pranz ce era servita in jurul orei 13,30, dar si seara cand ne intorceam de pe “coclauri” infometati. 

Seara “bagam ceva mai mult in seama “ aceasta zona a salii de mese, cu ocazia cinei, dar si a micii sedinte tehnice in care ghidul nostru, in fata unei harti ne detalia excursiile de peste zi, iar apoi dupa “devorarea” cinelor gustoase preparate de gazdele noastre, ne intindeam la palavre cu “colegii de barca”, in jurul unei beri sau a unui pahar de vin, pana spre miezul noptii. :))

Intre sala de mese si pensiune era o alee foarte frumoasa, umbrita de o bolta de vita-de-vie atent ingrijita, alee pe care ajungeai in partea din spate a pensiunii, unde mai era o casa veche, probabil “casa batraneasca” dar si o zona de relaxare cu iarba verde tunsa “regulamentar” :) avand amplasate strategic 3 umbrele din lemn si stuf, tocmai bune pentru a se ingriji de lenea ta si de a te feri de soare dupa o masa copioasa.

Curtea plina de flori, totul ingrijit, alei de jur imprejurul pensunii.

Cam atat la capitolul dotari.

La capitolul servicii nu am prea multe de comentat. Toate mancarurile pregatite ne-au placut.

Micul dejun, singurul care nu era exclusiv pe baza de peste, :)) diversificat, intr-o zi cu oua ochiuri, alta zi oua fierte, dar si omleta, cateva feluri de mezeluri, salata de vinete, zacusca, o branza foarte gustoasa de oaie, dar si cel mai vanat fel de mancare in fiecare dimineata fiind, nici nu se putea altfel, icrele preparate in casa. Au fost foarte, foarte apreciate de toti mesenii.

Cafea si ceai la discretie. De fapt totul se aducea la masa pe platouri si farfurii, la masa fiind grupate 6 persoane, iar pe masura ce se consumau unele feluri se si completau de gazde.

Nu a fost bufet suedez, dar a fost pe saturate. =))

La fel si masa de pranz sau la cina se aducea bolul cu ciorba pe masa si fiecare isi punea cat credea de cuviinta in farfurie, iar la felul doi platourile cu preparatele din peste erau completate pe masura ce se goleau.

La singura masa de pranz de aici de la pensiune, pentru ca pranzul de a doua zi l-am macat la Letea, in gospodarie la tanti Viorica, am mancat la felul unu o ciorba foarte gustoasa : ciorba de perisoare de stiuca. Iar la felul doi atat la pranz cat si la cele 3 cine am avut peste de felurite soiuri, preparat in fel si chip. Foarte gustoase mancarurile preparate de gazdele noastre.

La fiecare masa am avut incluse doar mancarurile, nu si bauturile, dar gazda noastra, Florin, avea grija ca pe langa mereu prezenta carafa cu apa proaspata cu felii de lamaie in ea sa “doteze”, din partea casei, masa de pranz ca si cea de la cina cu ceva “apa sfintita” (ca de, eram langa biserica :))) o palinca tare buna, ce mergea de minune alaturi de “jivinele inotatoare” de prin strachini.

La final, pentru cine mai putea manca, exista si desert. :))

Nici borsul de peste mancat la tanti Viorica, la Letea, nu a fost mai prejos. Gustos, foarte gustos. Tot la tanti Viorica am vazut cum se serveste borsul de peste in Delta:

Farfuria intinsa, pentru felul doi, pusa peste farfuria adanca, de ciorba, borsul sosind la masa intr-un bol incapator, iar separat pe platou aducandu-se bucatite de peste ce fusesera scoase cu grija, in prealabil, din zeama. se mananca intai pestele cu mamaliga fierbinte atunci adusa la masa si cu un mujdei gros de usturoi frecat cu ulei si stins cu zeama din bors. Iar la final se mananca zeama de la borsul pescaresc cu ardei iute. Am incercat si noi si nu pot sa va spun decat, ca farfuria intinsa a facut cunostinta in mod repetat cu cateva bucati “bine crescute” de peste intr-o ordine aleatorie: stiuca, somn, crap, caras (astea din cele pe care cred eu ca le-am identificat posibil sa fi fost si vreo alta “lighioana” printre ele), plus vreo 2 farfurii “rase” de zeama la final, la final de felul unu, ca a sosit si felul doi cu care am “socializat” intens.

In ceea ce priveste Pensiunea Vanessa, da, as recomanda clar o cazare aici. Intruneste din punctul nostru de vedere conditiile unei vacante reusite.

Ar mai fi loc ce e drept si de mai bine. De exemplu as dota camerele cu un mini-frigider, tinand cont ca vara este foarte cald, iar pensiunea nu furnizeaza nici contra-cost bauturi. Sau macar amplsarea unei vitrine frigorifice in sala de mese, intr-un colt mai ferit, mascat, unde turistii sa-si poata tine la rece bauturile cumparate de la magazinele din sat.

Exista ce e drept un frigider, in bucatarie, pe care la pus la dispozitia doritorilor, dar nu acolo este locul lui dupa parerea mea.

Si ar mai fi alte cateva mici teme de rezolvat, aspecte minore, simplu de rezolvat, aspecte care poate nu-ti produc un disconfort direct, dar care in ansamblu isi pot aduce “contributia “ lor la nota generala buna, a serviciilor oferite de aceste gazde tinere, placute si pricepute.

Eu daca ar fi sa mai aleg inca o data aceasta pensiune as face-o fara nicio retinere!

---

VIZUALIZĂRI: 3321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI