Cu capul in nori

TIPĂREȘTE

Aseara am picat si noi de la Ranca, goniti fiind de o vreme capricioasa si de plictiseala copilului, ca de altfel nu ne scotea nimeni de acolo pana nu ne valorificam voucher-ul castigat (Multumiri AFA). Inca ma ia cu frig cand ma uit pe fereastra, cu toate ca in Baragan nu sunt nici creste inzapezite, nici vai impadurite.

Am ajuns la Valea Mariei cu o ora intarziere fata de cum ne propusesem, asta deoarele dinspre Ramnicu Valcea spre Novaci sunt o gramada de variante, iar noi am mers (fireste) pe cea mai lunga, apoi de la Novaci am urcat vreo doi km si am intrat intr-un nor de toata frumusetea, asta impiedicandu-ne nu doar sa admiram peisajele pe care le banuiam mirifica, dar si botul masinii, care abia se zarea. La intarziere a mai concurat si raul de masina al fetitei noastre, talent ascuns pe care nu ni l-a mai dezvaluit pana acum.

Nu-i nimic, am spus odata ajunsi in receptia pensiunii, iata-ne la Ranca, imbracati de vara (in Baragan erau 20 de grade la 9. 00 dimineata, cand am plecat). Sotia mea se mira cum de stiu toate cotloanele (m-am dus direct in restaurant sa caut pe cineva sa anunt ca am sosit), nu stia probabil cate amanunte capatasem de la voi pana sa plecam... Ne-am dat seama ca linistea de la receptie si restaurant se datora faptului ca era timpul pentru odihna de dupa-amiaza, iar atat propietarii pensiunii, cat si turistii care ajunsesera inaintea noastra aveau copii mici, care dormeau. Imediat ne-a luat in primire polivalenta Alina (receptionera - ospatarita - babay sitter - etc...) careia am inceput noi sa ii explicam ca am castigat nushce premiu pe un site... ne-a spus ca stie, sa pastram voucher-ul pentru a-l inmana domnilor Maria. Ne-a poftit pe scari in sus si ne-a cazat imediat la camera 4. Noi ne-am grabit sa ne caram bagajele (foarte voluminoase, si pentru asta multumesc din suflet celor care au scris anterior review-uri despre VM - pline cu haine groase) si ne-am dus rapid la restaurant pentru a potoli o foame veche de vreo trei ore - cazul meu.

Mancarea a fost, cantitativ, mai mult decat putem noi de obicei infuleca (dar ne-am riscat, ne impingea si foamea de la urma), iar calitativ, nu vreau sa o supar pe mama mea de acasa...

Dupa masa, vrei-nu-vrei, hai tati la joaca, am gasit un tobogan de plastic, jucarii la nisipul din fata pensiunii, balansoare peste tot. Au inceput apoi sa se populeze restaurantul si holurile pensiunii cu oameni cunoscuti mai mult din citite - pe site si pe e-mail-uri - se trezisera membrii Familiei Maria, doi tipi tineri si simpatici, care au venit imediat sa ne cunoastem si doi pitici adorabili care au luat-o in primire pe fii-mea de parca erau colegi de gradinita. Au urmat membrii celeilalte familii care profita de premiul AFA (datorita activitatii intense pe site a lui danaches), care are in componenta un baietel adorabil.

Discutiile cu sotii Maria parca erau incepute de ieri, nu apucam sa intrebam ceva (eram curiosi de imprejurimi, pensiune in sine, vreme, statiune) ca primeam raspunsurile de parca stiau dinainte ce vrem sa intrebam. Am iesit cu Adelin sa vedem centrala termica, mi-a aratat ce vrea sa construiasca de jur imprejurul pensiunii (ce incepuse deja sa construiasca) am intrat apoi in camera de relaxare si m-a provocat la o partida de tenis de masa, iar pentru ca a castigat-o mi-a oferit elegant revansa.

A urmat cina (delicioasa), am degustat vinul casei - vin din zona, "povestit" de dl. Maria - copii s-au jucat impreuna, am ramas pana tarziu la discutii, deoarece stiam ca a doua zi era luni si gazdele trebuia sa plece la Craiova si cine stie cand mai aveam ocazia de a mai sta de vorba cu ei...

Si asa a fost, am ramas cam singurei, gazdele s-au scuzat si au plecat la treburi, dandu-ne si vestea rea ca cealalta familie a trebuit sa plece dis-de-dimineata deoarece piticul lor facuse febra.

In acea dimineata am admirat ceea ce nu mai vazusem de multa vreme - muntii din spatele pensiunii erau ninsi de o zapada subtire, brazii erau parca glazurati, iar eu ma felicitam in sinea mea ca am intrat in comunitatea AFA, si nu doar pentru premiul castigat, ci si pentru ca astfel am avut informatia despre vremea rece si am umplut portbagajul cu haine groase.

De aici nu prea mai am de povestit mare lucru, deoarece orizonturile ni s-au cam inchis: de plecat la plimbare nu prea era vreme, deoarece venea lapovita si ploaie, de plecat cu masina nu ne prea ardea de frica raului de masina al copilului, in statiune era pustiu si nu aveai ce face. Ne-am riscat intr-o excursie la Pestera Muierii, dar pe drum i-a fost din nou rau copilului si ne-am lecuit.

Despre pensiune nu prea am ce povesti in plus fata de ce s-a povestit pana acum pe site: Jos Palaria.

Totul impecabil, in afara imediatei vecinatati care este in transformare, dar daca incepe Adelin si va explica ce vrea el sa faca acolo, in loc de cofraje de beton veti vedea un gard viu de tuja, in loc de fiare veti vedea un loc de joaca pentru copii imprejmuit de plasa de protectie, iar in loc de betoane turnate veti vedea terasa de vara de unde parintii isi supravegheaza odraslele in timp ce servesc o bere si o pastrama.

Aerul te face sa uiti de acasa, peisajul te incanta atunci cand norii te la sa sa il vezi (mai ales intr-o dimineata de mai cand iesi in pantaloni scurti pe terasa sa vezi brazii si valea inzapezita), gazdele te obliga sa revii.

Nu pot, insa, sa nu povestesc despre Alina si despre doamna de la bucatarie (imi cer scuze ca nu am retinut numele), care nu doar ca s-au straduit sa ne faca sa ne simtim foarte bine, dar se putea vedea ca asta le facea placere. Ce sa mai vorbim de fetita noastra, cu care s-au jucat, o tineu numai in brate, spuneau poezii, mai-mai sa nu o putem lua din bratele Alinei sa o urcam in masina la plecare.

Cam atat, am fost nevoiti sa plecam dupa doar doua zile (cu o paguba de 3), nu puteam sta doar in pensiune sa ne uitam pe fereastra si sa mancam, cu toate ca nu era deloc rau, dar nu ne lasa copilul, se plictisise.

Multumim AFA pentru premiu, multumim Familiei Maria pentru ospitalitate si ii felicitam pentru ce au reusit sa creeze la Valea Mariei - un exemplu pentru turismul rural in Romania.

---

VIZUALIZĂRI: 1213 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI