GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Asa a fost... tac-pac!
Ne-am hotarat brusc, deodata si pe loc. Maine mergem la Rinca. "Dar e vremea naspa de tot!!! "
Nu conteaza. Mergem.
Si am plecat. Ce-i drept am plecat din Bucuresti cam tarziu, pe la ora 15, din motive de siguranta a familiei (a se citi ca sotia mea a lucrat sambata). Pe la km 40 a inceput ploaia... timida la inceput, apoi a prins curaj si ne-a cam balacit pana la Pitesti. Drumul in continuare a fost asa cum il stiti... Dealu' Negru, Rm. Valcea cu podurile ei imbarligate si apoi drumul spre Horezu. Ajunsi la Bumbesti-Pitic, harta mi-a jucat o mica festa. Fiind destul de uzata, nu am vazut ca de fapt drumul spre Novaci era putin mai... la vale cu cativa km... asa ca am luat-o pe un drum rural... plin de gropi de ne-am cam blestemat zilele. La inceputul urcusului... adica de la iesirea din Novaci... a inceput ploaia din nou. Mazariche. Dar multa. Drumul... splendid, cu toata apa care curgea pe noi. Urcand ceva metri pe stalpul altitudinii, am intrat cu totul in ceata. De parca ploaia nu era de ajuns. O pacla densa ne-a inconjurat, lasandu-ne doar posibilitatea de a ne orienta doar dupa marginea asfaltului proaspat turnat.
Pe la km... habar n-am care, mi-au aparut in fata ochilor (care deja erau cat niste harbujei frumusei... stiti voi, din aceia murati... mmmmm) o ditamai hardughia... erau utilajele folosite la turnarea asfaltului, semnalizate ca naiba... un popic ce a fost candva reflectorizant, la 2 metri de masina. Am tras de volan cat am putut de tare, norocul mare fiind ca nu am aterizat in cine stie ce hau pe partea stanga. Am vrut sa injur pe cineva insa nu era nimeni acolo asa ca bubuit de adrenalina, am plecat mai departe.
Intrarea la Valea Mariei era cat pe ce s-o ratez... daca nu vedeam bucatarul de pe marginea soselei... in continuare, ceata ne bagase... in ceata. Am oprit si am sunat la vila. Radeam apoi uitandu-ne unul la celalalt, de comicul situatiei. Era la cativa metri si nu vedeam nimic.
Am ajuns la Valea Mariei pe o ploaie nenorocita, rece si deasa, alergata de la spate de un vant ucigator.
Gazdele, niste scumpi, ne-au primit cu bratele deschise. Ne-am cazat imediat, in camera cu patul ala misto (deh, eram tineri insuratei... de vreo 24 de ani), apoi am coborat in restaurant sa mancam ceva. Precizezz ca este prima data cand plecam de acasa... doar cu bani in buzunar. Nu am avut cu noi nici macar o punga de seminte. Dupa ce am bagat ceva la ghiozdanel, am urcat in camera si am inceput sa facem planul pentru a doua zi. La ora 6 eram in picioare. Am aruncat un ochi pe geam si am ramas paralizat... ceata se ridicase si facuse loc unui petic de peisaj de basm Cei care au fost acolo in zile senine, stiu ce spun. Am vrut sa ies in balcon sa fac poze insa... frigul m-a plesnit in moalele capului. Mi-am propus sa ma imbrac rapid. Zis si facut. Stupoare... ceata si-a facut din nou aparitia lasandu-ma cu buza umflata. Ma gandeam... ce bine ca nu mi-am trezit sotia sa vada peisajul... ca o incasam.
Dupa o cafea bauta in graba, ne-am urcat in masina si am plecat... cum unde? Sa vedem ce se putea vedea. Ploaia se mai potolise si speram sa se ridice si ceata putin. Am urcat 6 km pana cand un val de zapada aruncat peste sosea ne-a facut sa facem cale intoarsa.
ca de obicei... peste tot mizerie... chiar si in varful muntelui. Nu am mai fotografiat pentru ca deja mi se scarbise. Constructiile aparute ca ciupercile peste noapte, inafara de aspectul unora de-a dreptul grotesc, fac in jurul lor dezastru. Se spune ca scopul scuza mijloacele insa de data asta eu nu as ierta nimic. Pacat ca politia de mediu sau garda... cum i-o mai fi zicand nu are in spate niste legi de beton armat. Frustrarea era maxima. nu va pot explica ce era in sufletele noastre. Am facut cateva poze si ne-am intors la caldura camerei. Am servit masa de pranz (atentie!!! se manaca foarte bine) si dupa ce am predat camera... fetei noastre (ea beneficiaza acum de castigul meu...), ne-am luat ramas bun de la super gazdele noastre si am plecat spre casa... cu capul plecat, putin tristi insa plini de speranta ca data viitoare va fi altfel, mai ales ca avem promisa si o mica expeditie. Nu avem nici cel mai mic repros pentru gazdele noastre. Ei si-au facut datoria din plin. Ce a facut vremea cu week end-ul nostru... nu a mai depins de ei.
Stiu... povestirea mea nu are culoare, dar de unde culori daca nu am vazut decat gri? Promit ca data viitoare sa fie altfel. Culmea... de Rusalii este si ziua mea... mi-ar fi placut o aniversare acolo, impreuna cu niste oameni minunati, in conditii exceptionale. Nu stiu... deja... am cazut pe ganduri...
Apropos... la Rinca a nins... mi-a spus fetita mea.
Trimis de gregorio in 17.05.10 19:36:53
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în RÂNCA. A mai fost în/la: Rezervatia Cheile Nerei-Beusnita
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (gregorio); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.27757800 N, 23.68802000 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest review
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog sa modificati: pretul este cu tot cu transport.
gregorio, eu zic , cu totii ne maturizam prea repede!
Sper sa placa melodia atasata, randurile citite m-au dus cu gandul la aceasta, insa putem schimba!
Minunat! Deja i-am propus sotului sa plecam la drum, sa vedem minunatiile acelei zone (fara mizeria aferenta). Va doresc sa faceti petrecerea acolo unde va doriti. Un vot binemeritat.
Am rezolvat si problema superbonusului; nu-i asa ca-i sta mai bine ca review decat ecou?
Felicitari!
Si eu ador plecarile asa... rapid, fara prea multe planuri, de cele mai multe ori sunt cele mai reusite! Pot face bagajele la urgenta si constat ca nici nu uit nimic important!
Va felicit pentru ''isprava'' si prin urmare votul cu nr 8 a venit de la mine! Totusi, poate ai si tu cateva poze, ca uite-ti apar tot ale mele la review-ul tau!
Cred ca pozele nu au fost inca aprobate...eu le vad.Cred ca mai dureaza, nu stiu exact cum se procedeaza.
Un sfat imi permit sa va dau...incercati sa ajungeti acolo intr-o perioada fara ploi....nu veti regreta, va asigur. Am vorbit cu fetita mea si mi-a spus ca deja s-a ridicat ceata si a reusit sa faca poze. Cand se intoarce le voi adauga .
Nostima povestioara...
Noi am prins asa o vreme alergata de la spate de un vant ucigator, cum spui, cand am fost in delta... cunosc sentimentul, dar tu macar erai in masina... eu eram intr-o salupa si am ajuns la destinatie (in inima deltei) uda pana la chiloti.
Iesirile fara putina aventura parca nu au farmec... Un vot si de la mine draga gregorio!
nostima povestioara, imi place....haz de necaz.
ai un vot si de la mine
O iesire tac-pac, pe nepregatite, pe negandite, dar cu amintiri de neuitat...
Curajosi ati fost ca v-ati aventurat la o asa, , iesire'' de week-end, plina de peripetii, cu momente mai mult sau mai putin comice, importanta si... de neuitat ramane locatia. Iar de peisaj... nu mai vorbesc! Merita cu adevarat, , calcate'' locurile de pe-acolo, ca tare frumoase mai sunt...
Cel putin pozele P14 si P18 sunt absolut incantatoare... Intr-adevar, dar unde ceata e, nimic nu e, dar daca soare e... eeeee... frumos mai e... un peisaj de vis, cu totul de nedescris!!!
Felicitari gregorio si asteptam nerabdatori impresiile si pozele fetitei tale.
Un vot si de la mine, catre Bucuresti vineeeee!
felicitari gregorio!
ma bucur foarte mult ca ai avut ocazia sa descoperi acea cascada superba (mai ales in perioada asta a anului) de pe Gilort;
as adauga faptul ca ea nu poate fi observata decat daca se alege acea ruta prin Novaci dar care ocoleste Baia de Fier, unde exista celebra Pestera Muierilor;
mai exact la acel indicator care marcheaza distanta de 8 Km pana la Novaci;
daca tot este primul vizitator in zona care pomenste de acest rau de munte ce mie care sunt nascut aici imi rascoleste multe amintiri din copilarie, v-as ruga, desigur daca nu se impotriveste nimeni, sa atasam o frumoasa melodie a reginei cantecului popular oltenesc care a cantat cel mai frumos meleagurile Gorjului, nascuta in zona si care asemeni reginei muzucii populare romanesti Maria Tanase a murit cantand pe scena;
daca se aproba, ascultati va rog, versurile melodiei;
pentru cine a copilarit la tara si chiar a prins ceva mai mult din anii cand muzica era printre putinele bucurii ale vietii, are ocazia sa calatoreasca in timp si sa simta faptul ca marile valori ale vietii au fost traite din plin indiferent de moment si perioada;
iata melodia click aici
va multumesc
NB valeamariei este (sau a fost) reprezentant al unității
Foarte frumos descris, cu putin haz de necaz. Un vot si din partea mea.
felicitari pentru impresii si pentru faptul ca aifostacolo. un vot in plus si de la mine.
”Pacat ca politia de mediu sau garda... cum i-o mai fi zicand nu are in spate niste legi de beton armat.
legi exista, dar nu se aplica cum trebuie.
Ati scris superb si cu o nota de umor pe care am simtit-o si eu cand am citit povestioara dvs. Va felicit si va invidiez pentru pentru ca ati ajuns la Ranca. Votul cu nr. 18.
Si votul 19 de la mine pt. impresiile atat de utile cat si hazoase.
gregorio, la urcusul spre Ranca dinspre Novaci nu ceata a fost cea care te-a impiedicat sa admiri peisajele superbe, ci norii, in al caror plafon intrasei, aflandu-te la o inaltime foarte mare.
Asta am patit si noi duminica, am ajuns pana la urma la Ranca cu treapta a doua si a treia de viteza, noroc ca la intrarea in statiune norii urmau alte culoare si am putut observa verdele pensiunii.
Abia la intoarcere, marti era senin si am putut vedea si noi pe ce lume ne aflam si am fost surprinsi sa observam ca trecusem de trei ori la 100 m de ditamai statia meteo fara sa o vedem.
Din când în când este plăcut să intrăm pe subiecte mai vechi pentru a citi amintiri de neuitat. Şi nu de puţine ori cititul ne fură încât amestecăm timpul comparând vremea de afară cu cea descrisă de povestitor (povestitoare). Şi tare ne mai minunăm de întâmplările hazlii prin care au trecut unii sau alţii, deşi ei au simţit răceala sloiului de gheaţă când s-au văzut în faţa pericolului neprevăzut. Dar fără astfel de peripeţii, viaţa chiar nu ar avea farmec.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Vacanta la munte — scris în 10.09.23 de Adana din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Apr.2021 16 aprilie: 50 cm, zăpada rezistă la Rânca! — scris în 20.04.21 de Kavarnap din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Feb.2021 Vacanta cu peripetii — scris în 04.08.21 de ux121559 din MOGOşOAIA [IF] - RECOMANDĂ
- Oct.2020 După 10 ani la Valea Măriei — scris în 24.10.20 de pepsi70ro din CONSTANTA - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Paragina — scris în 09.08.20 de hutanu din IAşI - nu recomandă
- Apr.2019 O vacanță peste așteptările noastre — scris în 04.05.19 de crisbasanu din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Feb.2017 O dezamagire profunda — scris în 14.02.17 de georgetoader din BUCURESTI - nu recomandă