Odihna, odihna, odihna

TIPĂREȘTE

Oricat de multe s-au scris despre Valea Mariei, nu pot sa nu completez si eu cate ceva. O fac macar din obligatie (morala) fata de cel care a facut sederea mea posibila acolo, domnul Adelin, care din spirit comercial, cam rar intalnit in turismul romanesc, ofera ca premii AFA cazare gratuita in pensiunea dumnealui. Si promit ca incerc sa nu repet ceea ce au scris deja altii.

Stiti proverbul cu pomul laudat… cica sa nu mergi cu sacul. Poate unii din cei care au fost deja la pensiune vor intelege ce scriu. Sigur carcotasii nu vor fi de acord. Ei bine, la Valea Mariei am avut surpriza de a gasi mai mult decat ma asteptam, deci aveam nevoie de mai multi saci. Oricat de mult au laudat unii conditiile, oricate 100% satisfactie au dat altii, ei bine, aveam totusi unele rezerve. Eram convins de acasa ca urma sa gasesc ceva frumos, dar totusi nu chiar cum se scrie, pentru ca stiu ca exista o doza de subiectivism in fiecare si ca nu poti sa compari mere cu pere, respectiv sa clasifici tinand cont de aceleasi criterii o pensiune la munte sau un hotel de 5 stele din Antalya. Si totusi…

Dupa un drum lung pana in statiune, printr-o vreme urata, rece, cetoasa, ne-a lovit inca de la intrare caldura din pensiune, iar mirosul ademenitor de mancare ce venea de la bucatarie ne-a fortat sa incepem sejurul nostru cu un binemeritat pranz, inainte chiar de a ne vedea camera. Si daca tot am ajuns la capitolul „restaurant”, zi de zi am fost placut surprinsi de mancarea buna pe care am primit-o, precum si de omniprezenta, amabilitatea si promptitudinea Alinei. Si ca o nota: cred ca ar fi fost mai usor sa ne rostogolim cand ne ridicam de la masa, decat sa ne ridicam, atat de mari erau portiile (am ales zilnic meniul prestabilit).

Mi se pare incredibil ce au reusit acesti oameni sa faca in Ranca. Am mai fost la pensiuni in Romania si pe afara, am fost la hoteluri in tara si afara. Ei bine, conditiile de cazare de la Valea Mariei au depasit asteptarile mele. Nu pot spune despre ceva anume ca a fost extraordinar, ca a fost cel mai tare sejur al vietii, insa a fost mai mult decat credeam. Ati vazut poze cu camerele, nu are rost sa le descriu si eu, cum au facut altii cu atata sarg. Ce pot sa spun, asa ca fapt divers, conditiile au fost mai bune decat in orice alta pensiune am fost pana acum la schi, in tara sau afara. Sunt cateva mici amanunte pe care le-am gasit aici, care nu fac neaparat mai frumoasa pensiunea, sau mai dulce somnul, insa iti trag cu ochiul si fac intr-o oarecare masura diferenta intre o locatie si alta. Si fiecare din aceste amanunte a costat si a reprezentat un efort financiar in plus sustinut de proprietari (ia sa vedem: cabine de dus cu hidromasaj, LCD-uri, sala de fitness, mobilier din lemn masiv, airchairs, telescop etc. etc. etc.). Si investitiile continua.

Mi se pare putin incomoda postura in care se afla familia Maria. Nu sunt proprietar de pensiune dar cred ca nu as sta foarte linistit in locul lor gandindu-ma, dupa fiecare client care pleaca acasa, oare asta ce mai scrie? oare astuia ce nu i-a placut? sau ce nu a functionat pe placul lui? V-ati gandit macar o secunda ca aceasta pensiune este cea mai criticata din tara? Indiferent cat s-a investit acolo, indiferent cat a trebuit dl. Adelin sa rectifice sau sa imbunatateasca toate carentele sau problemele (reale sau nu) semnalate de colegi AFA, in continuare Valea Mariei este o locatie cu foarte multe review-uri, cu laude si reclamatii, cu propuneri de corectii, cu propuneri de investitii etc. Hello! E o pensiune de 4 margarete, care indeplineste cerintele unei pensiuni de 4 margarete. Oare chiar asteapta cineva sa fie totul, dar chiar totul perfect? (in conditiile in care acel cineva tine cont si de pretul platit).

Nu am ce laude sa aduc in plus fata de altii, sigur nu s-au schimbat multe intre 2 review-uri, nu am nici critici (as fi neserios), regretul nostru (al meu si al sotiei) este ca am prins o vreme urata de luni de cand am ajuns si pana joi. Ceata, nori, frig, ploaie, astfel ca in afara de o plimbare pe jos pana in capatul statiunii si inapoi, nu ne-am miscat din camera. Dar am avut parte de odihna cum nu am mai prins de ani buni. Am lancezit si am lenevit tot sejurul; tv, net, masa, somn.

Am avut si o bucurie: joi seara a inceput sa ninga, astfel ca am prins prima ninsoare din acest an in 7 octombrie. A doua zi, desi pe strazi nu era depusa zapada, brazii erau intr-o oarecare masura albi si norii au inceput sa se risipeasca, astfel ca am vazut o frantura din frumosul peisaj pe care l-am fi putut admira de-a lungul sejurului nostru. Bine-nteles, bucuria asta a atras si ceva neplaceri: geamurile masinii erau inghetate bocna si cum planul nostru a fost sa plecam acasa dimineata devreme, am razalit gheata de pe masina vreo juma’ de ora, la -3 grade, cu carcase de CD (pentru ca orasenii pleaca la munte echipati de vara).

Un alt regret a fost ca nu am prea avut ocazia sa stam de vorba cu proprietarii, decat cu dl. Adelin intr-o zi, pe fuga; recunosc, a fost vina noastra ca am stat in camera toata ziua ca ursii in barlog si am coborat numai la masa.

Mi-ar placea sa ne intoarcem candva la Valea Mariei, sa facem si noi vestitele drumetii, sa urcam pe Transalpina, sa vedem si noi peisaje insorite, sa mai stam la o poveste cu familia Maria, insa distanta fata de casa nu ma lasa nici macar sa aproximez data viitoarei noastre vizite. Dar cine stie? Viata-i lunga.

---

VIZUALIZĂRI: 1551 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI