GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
marti, 05 octombrie 2010... Craiova...
Pregatiri... bagaje diverse, indoieli privind vremea... Stirile tv abunda de atentionari de timp rece si ploios... Si, de fapt, asa se si vede pe fereastra... Hmm, mai mergem sau nu? !...
Conteaza... determinarea! Am hotarat ca mergem, atunci... vom merge! Habar nu am cum va fi vremea, mai ales la peste 1600m, motiv pt care ne luam haine pt toate anotimpurile. Asta sporeste bagajul dar nu avem ce face... Ma gandesc la ce este mai rau... lapovita, ploaie, vant, stat in camera, ochii pe televizor, etc, etc, ... (negru absolut!)...
vineri, 08 octombrie...
Vreme ciudata, mai mult noroasa, friguroasa totusi... Ora 17... plecam, fie ce-o fi! . Cam tacem in masina... Drumul serpuieste prin satele Gorjului, pe ruta Tg. Carbunesti-Novaci... Treceri la nivel cu calea ferata, bariere... numar vreo 5 pana la Carbunesti... Asa ca, daca "prinzi" o bariera, le "prinzi" pe toate, pt ca si calea ferata serpuieste prin aceleasi intinderi si ajungi sa te imprietenesti cu mecanicul de pe locomotiva...
Destul de frig, 7 grade arata la bord pt temperatura exterioara... Realizez ca este, totusi, toamna si ce asteptari mai pot avea... Hmm, final de toamna sau iarna nerabdatoare... ? De fapt, inca se mai culeg strugurii in vii, deci... este toamna... !
Traversez orasul Novaci... E deja intuneric... Vad, in fuga, vreo doua tablite de indrumare spre Ranca si ma avant pe serpentinele ce "gadila" muntele spre dreapta si spre stanga...
Turez motorul, pantele se ascut si constat ca norii... raman sub mine... Peisajul, desi nocturn, este interesant. Nu prea vad muntele, dar vad un asfintit furat din urma, de la o cota spre care tind cu hotarare... Soarele "s-a dus", dar orizontul este sangeriu... Interesant, nu seamana cu un asfintit pe care l-am vazut vara, are ceva deosebit, este un grena... cu intrepatrunderi de nori intunecati... O fi vreun semn bun? ... nu stiu sa descifrez mesajul celest... Vad doar ca temperatura exterioara a coborat sub 0 grade...
Ora 19,30... ajungem la Pensiunea "Valea Mariei". O recunosti usor, chiar si fara lumina naturala. Doua indicatoare fluorescente te indruma spre locatia amintita... De cum intri in zona constructiilor, o vezi in partea stanga, la circa 150 m de soseaua principala. E luminata toata iar o fereastra rotunda, imensa, precum timona unei nave (aveam sa aflu mai tarziu ca lumineaza sala de mese), ramane reperul cel mai bun pt turistul intarziat, venit pe intuneric la Ranca.
Suntem cazati la camera 7, etajul 2... Avem ceva bagaje (ca pt doua zile, nu?), ... facem cateva drumuri, timp in care observ si... "prelucrez" informatiile...
O parcare suficient de mare, in lungime, pt a cuprinde 9-10 autoturisme, iluminata pt a fi linistit si in ceea ce priveste siguranta... "prietenului" redus la tacere...
In interior, cald, multa lumina si o atmosfera ce predispune la bine...
In sfarsit, ne instalam... Camera este f mare, cu un pat asijderea... Alaturi, o canapea extensibila, la nivel cu patul si care, la nevoie, asigura impreuna, confortabil, 5-6 locuri de cazare. Televizor LCD, o baie moderna, cu dush ce include sistem jacuzzi... Balcon spre rasarit... De fap, sunt patru balcoane in linie, pt fiecare camera, despartite de cate un gardut din lemn. La fiecare, atarna din tavan cate un hamac tip scaun, individual, din material textil... E intuneric si nu prea vad bine, dar simt haul, imensitatea din fata mea si ma retrag, in camera, usor infiorat... Este si f frig afara, amplificat si de niste curenti de aer ascendenti...
Ne schimbam si coboram pt cina. Avem ocazia sa ii cunoastem pe sotii Maria, proprietarii si administratorii acestei pensiuni, gazde adorabile, care ne spun in cateva cuvinte istoricul cladirii... In spatele vorbelor se simte inca tensiunea anilor de zbucium ce au precedat finalizarea constructiei... Adelin imi si arata, pasional, pe laptop, secvente... "preistorice", cu excavatorul si betoniera... De fapt, lucrarile nu s-au incheiat... Exista planuri pentru amenajarea terenului de sport, a pastravariei proprii, a maririi rezervei de apa, etc, etc...
Suntem... "incalziti" cu o tuica fiarta, apoi mancam ficatei cu mamaliguta si mujdei... Un vin roze, "vinul casei", cu un buchet extraordinar, se "impleteste" aristocratic cu o portie de clatite fierbinti...
Tarziu, in noapte, mergem la culcare...
Caldura camerei, oboseala, ambientul, tuica... "noapte buna"!
(asadar, pe maine!)... cu prietenie, Leone...
--
Continuarea o puteti citi in al doilea review, mutat de noi in sectiunea "Ranca, o statiune in devenire" (pentru ca nu se accepta doua seturi de note la o unitate de cazare, din partea aceluiasi autor si din acelasi sejur acolo)
Trimis de leone in 13.10.10 20:47:08
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (leone); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.27757800 N, 23.68802000 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest review
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
foarte frumos scris despre un loc si niste oameni despre care am citit numai aprecieri! felicitari!
Multumesc mult pentru vorbele frumoase si incurajatoare. In curand o sa scriu si in alta parte: pentru lucrarea de dizertatie (. Nici review-ul dvs. nu se lasa mai prejos! Astept continuarea ("pe maine! ") . O seara buna!
Am auzit numai lucruri bune despre aceasta pensiune, ... nu numai dupa AFA dar si de la prieteni... nu pot decat sa te felicit.
ai stat in aceeasi camera ca mine... (postata impresie despre pensiune); ma bucur ca ti-a placut.
Puncte pentru partea a doua a review-ului. As propune alipirea partii II la prima pentru completare. Felicitari pentru review-uri!!!
mai aproape de Cer... (3 si... ultima parte).
duminica 10.10.2010... (interesanta conjunctie!...)
Ora 8,30, alerg in balcon... "Mai presus de cuvinte"... era un vers minunat alcatuit... Asa vad si simt si eu... Un cer albastru, fara vreun nor, soarele cald si crestele indepartate scanteind...
Nu ma aflu prea departe de momentul rasaritului iar valea... ("Valea Mariei "? !), se lumineaza treptat... Sub noi, padurea este intunecata, dar partea superioara a fost deja "inundata" de lumina... Nu sunt numai conifere, astfel incat petele de culoare ale altor specii dau cromatica zonei... Privesc padurea si urmaresc de fapt, miscarea soarelui, caci linia de demarcatie "lumina- umbra" se muta vizibil... iar cea din urma se face tot mai mica... Filmez...
Nici hamacul nu se misca, semn ca nu adie vantul... Incredibila zi, incredibil sfarsit de saptamana, mai ales atunci cand vii la "cota 1600" cu spaimele unor prognoze defetiste...
Ne echipam si alegem sa mergem cu masina, de asta data, spre Obarsia Lotrului, cale de circa 30 km, catre Voineasa si Petrosani...
Ne-am interesat cu privire la starea drumului si am primit incurajari... Oricum, nu sunt dispus sa-mi stric masina, care nu este un... "4x4", ci un banal Opel Astra...
Plecam pe la 10,30, usor, in viteze inferioare si savuram peisajul... Depasim "frontiera" de ieri si ne avantam spre "Papusa"... Multime de vile cochete, multicolore, ne ies in cale (nici n-ai crede ca s-au putut construi si in zona asta...). Drumul, asfaltat de curand, pare f bun, musca circular din "pieptul" muntelui... Imi aduc aminte scene dintr-un documentar in care muncitorii taiau cu macetele spirale in trunchiul arborelui de cauciuc pt a-l face " sa planga"... Compar actiunea (la alta scara, evident!), cu ceea ce-i face omul, muntelui...
Nu poate sa-i ia din semetie dar il cioparteste... Vad chiar cateva buldozere la baza lui, care sapa, mai musca din pasune pt a face loc altor fundatii...
Urcam in spirala, din ce in ce mai solicitanta. Folosesc viteza a treia si uneori a doua... Opresc sub varf si filmez perspectiva asupra oraselului aparut in ultimii douazeci de ani...
Am mai fost aici in 1992, dar la poalele "Papusii" nu era nimic, in afara unor lacasuri de ciobani. Era multa verdeata... Si acuma este, dar privirea iti e atrasa de vilele cu acoperisuri viu colorate, ce par a fi niste "decoratii" pe reverul batranului munte...
In sfarsit... cota maxima... Coboram din nou... Cerul pur, de un albastru intens, brazdat doar de darele a doua avioane ce par ca se vor intersecta, dar uite, fiecare si-a vazut de drumul lui, iar in urma au disparut pana si volanasele de norisori albi ce le marcau traseele...
Nu trece vreo masina, parem singuri... Este atata liniste... Gasim un loc unde nu adie nici vantul... Ingenunchez in mijlocul soselei si multumesc Cerului... Chiar simt ca trebuie sa fac asta...
Desi nu sunt mai mult de 4 grade, am senzatia ca temperatura are cel putin 15-16... Bucati de gheata ca niste brazde, se insira pe platoul din apropiere... Ma apropii... Par, mai degraba, o solidificare grunjoasa a umezelii din atmosfera ultimelor zile, sub efectul frigului si al vantului pe creasta...
Mergem linear, apoi, incepem sa coboram. Drumul excelent, asfalt de buna calitate... Nu stiu cat timp va rezista pt ca aici sunt mari variatii de temperatura si fenomenul de inghet-dezghet il poate strica... (sper ca nu foarte curand...).
Serpentine largi, cu ocolirea unor vai imense, iar urcam, iar coboram, imagini de vis... Opresc de cateva ori, nu ma pot abtine... Filmez in nestire... dar camera nu poate cuprinde deodata, ceea ce ochii mei vad... Fabulos... Un amestec de verde- jnepenis cu cvasipermanentul gri al muntelui, imi da fiori de placere... Revad cateva imagini pe ecran si mi-e ciuda ca nu m-am aflat in vreunul din avioanele care tocmai au trecut... Ce perspectiva...
Coboram in curbe stranse... Intalnim si primele autoturisme ce vin din sens opus, nu multe, vreo 4-5, majoritatea cu numere de Hunedoara... Unele, oprite pt ca pasagerii sa poata admira locurile... Ii vad la fel de coplesiti, ca si mine, de frumusetea muntilor... Sunt sigur ca i-au mai vazut, dar soarele acesta ciudat parca despica stancile... Sunt umbre nefiresti pe gri-ul pietrelor...
Dupa vreo douazeci de km parcursi in conditii excelente, asfaltul se termina... Inaintam pe un drum pregatit pt asfaltare... Adica, este bine intretinut, netezit si cu un asternut de sort (pietre marunte). Se circula acceptabil, fara pericol pt... integritatea masinii dar viteza este limitata la 15-25 km/h. Tronsonul se intinde pe vreo 2,5 km apoi, revenim pe asfalt... Nu pentru mult timp... Segmentele de drum asfaltat alterneaza cu portiuni scurte (circa 100-200 m), de sosea in curs de amenajare... Nu exista pericole dar poate fi neplacut, caci soarele a dezghetat pamantul si pare cam noroios... Adica... se murdaresc anvelopele si... mai sare si pe caroserie, insa masina nu se afunda, e ceva... doar la suprafata...
Intalnim o zona defrisata complet (poate de om, poate ca vantul a "culcat" padurea si a fost nevoie de curatire ulterioara, nu stiu, nu am pe cine sa intreb...). Oprim... Peisajul e selenar, vad cativa culegatori de ciuperci... Buna idee... Adun cateva dar se pare ca gerul mi-a luat-o inainte si a stricat totul... Stau pe o buturuga imensa si meditez la soarta acelui brad... Numai ciupercile, existente efemere, ii mai stau prin preajma ciotului ce-i pastreaza amintirea...
Plecam... in doi km intalnim un paraias (mic, mic... da' viguros). Ce sa fie? Pai... pe o tabla veche scrie... "Obarsia Lotrului"... Aha... deci... pare a fi Lotru la... originile lui... Ma simt ca la Cheile Oltetului sau la Cheile Bicazului sau la... Padurea Neagra... (as vrea eu!)...
Capat de calatorie... Petrosani- 29 km... Voineasa- 14 km... Intoarcem... Pe un indicator citesc din fuga... "Lacul Galcescu- 3,2 ore"... , traseu turistic... Poate alta data...
Facem o scurta pauza si... "motor"... Folosesc des viteza a doua... Curbele abrupte si in "ac de par" trebuie abordate cu atentie, mai ales ca drumul nu este asfaltat aici...
Imi doresc sa ajung aproape de Papusa... dar am inca mult... Scap de cei 10 km cu intermitentele de care am vorbit si revin la asfaltul continuu. Frumos, atat de frumos incat opresc fara sa vreau in aceleasi locuri in care am poposit si la ducere... Doar cand incep sa filmez imi dau seama ca am mai fost aici, semn ca... repetabila frumusete te poate vraji pana la pierderea timpului si reperelor...
Opresc din nou pe creasta "Papusii" pt a admira privelistea de-o parte si de alta... Cu un adanc regret, in amestec nedefinit cu o multumire interioara, coplesitoare, incep coborarea spre Ranca... 60 km in patru ore (agale si cu opririle dorite), ma fac sa notez cu 10 -plus, programul acestei zile...
Intram in zona vilelor... Rulam incet, cu tristetea celor care realizeaza ca trebuie sa paraseasca in curand,
acest colt de rai (... de... Ranca!)...
Ne intalnim cu Adelin si cu fiul lui cel mare, pe biciclete... Hei, mare, mare, dar abia pleaca de luni la gradinita, asa ca si bicicleta lui este pe masura... Va fi, cu siguranta, un "om al muntelui"... Deocamdata... e... "un pui"... De sus, "Papusa" ne priveste cu ingaduinta... Si cu agerime, as zice, caci astazi nu este cu... "capul in nori"...
E trecut de 14... Ne schimbam si coboram la masa de pranz... Eu vreau o ciorba de burta, sotia- una de pasare. La felul doi avem ficatei cu mamaliguta si mujdei, apoi, prajituri de casa... Ar merge si o bere dar... bagajele ne asteapta, spre a fi pregatite...
Impachetam prin camera... Tacem... Fiecare simte regretul... Ne hranim cu imaginile ramase pe retina...
Mai ies pe balcon... Toata valea... ("Valea Mariei"? !), straluceste in lumina...
Desi nu am crezut, mi s-a indeplinit o dorinta nerostita, aceea a unei zile cum rar poti intalni, in octombrie, la... peste 1600 m...
Impachetam prin camera... Tacem... Coboram bagajele la masina, predam cheia si multumim gazdelor... Le uram succes si putere sa-si administreze investitia...
Pupaturi, multumiri, iar pupaturi... "motor"...
Veni, vidi... "Valea Mariei"!
Drumul spre Novaci (18 km), pare o joaca (desi... nu este!), fata de traversarea Parangului... Alimentam cu benzina in Novaci, plecam...
Soarele ne aprinde piepturile... Mergem cu el "in fata" iar in curand oprim sa mai dezbracam din hainele de pe noi... Tempetarura exterioara creste pe masura ce coboram... 10... 15... Pe la Filiasi ajunge la 16... Ajungem in Craiova pe la ora 18... Vine seara din urma... De fapt, ma prinde la poarta, cu cheia in mana... Sunt "scanat" definitiv, imi dau seama... Se intuneca rapid...
Despachetam prin camera... Tacem... A fost frumos, f frumos... "mai presus de cuvinte"...
Incet, incet, ne reluam obiceiurile casnice... Sunt atatea lucruri de facut... Cuuum? Maine e luni? ... E zi de lucru? ... mai sa fie, ... cum a mai trecut si weekend-ul asta...
luni, 11 octombrie 2010... ora 7...
... ma trezesc si... eiii... da' asta-i alta poveste...
(multumesc tuturor!)
cu prietenie, Leone.
... mi-am insusit dojana administratorului si am plasat ultima parte la "ecouri"... Mi-a fost mai... la-ndemana... Il rog, sa reuneasca aceste trei bucati (ciopartite, precum trupul lui Osiris de catre perfidul Seth), si sa formeze intregul pe care mi l-am dorit... Am reflectat si da! , asa este, am incalcat regulamentul, caci prin fractionarea unui articol se pot obtine (fraudulos, de buna seama!), puncte pt fiecare bucatica... Nu e fair-play pt ca cineva care a scris un intreg este punctat doar o singura data...
Asadar, cum nu mi-am dorit acest avantaj (departe de mine gandul...), propun anularea punctelor pt prestatia mea, ramanand doar satisfactia pura ca i-am ajutat cu ceva pe viitorii drumeti prin cele locuri...
In rest, imi vad de ale mele... Pantofii mei au talpa moale, moale... ati auzit ceva?
Si... Doamne... nici nu vreau sa ma transform in... Seherezada (ma rog, intelegeti, si pe mine m-a intrigat titlul ala imposibil... "Cinderella-man"... , cam asa ceva)... Cu bine, Leone.
leone si tu esti printre cei care merita acest mic cadou:
NB valeamariei este (sau a fost) reprezentant al unității
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Vacanta la munte — scris în 10.09.23 de Adana din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Apr.2021 16 aprilie: 50 cm, zăpada rezistă la Rânca! — scris în 20.04.21 de Kavarnap din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Feb.2021 Vacanta cu peripetii — scris în 04.08.21 de ux121559 din MOGOşOAIA [IF] - RECOMANDĂ
- Oct.2020 După 10 ani la Valea Măriei — scris în 24.10.20 de pepsi70ro din CONSTANTA - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Paragina — scris în 09.08.20 de hutanu din IAşI - nu recomandă
- Apr.2019 O vacanță peste așteptările noastre — scris în 04.05.19 de crisbasanu din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Feb.2017 O dezamagire profunda — scris în 14.02.17 de georgetoader din BUCURESTI - nu recomandă