Valea Mariei - Locul unde apusul soarelui este inedit

TIPĂREȘTE

Motto:

Spre crestele marete-ale muntilor in zare

Si lasa-te cuprins de vraja apusului de soare.

Pentru ca review-ul meu vine cu o intarziere de ceva vreme (acum o luna, de Rusalii) de cand am avut placerea sa fim oaspetii acestei placute pensiuni, incep prin a multumi, nu ca la Oscar sau nu mai stiu care premii Awards, ci sincer si din suflet in primul rand lui Cornel, fara de care acest site n-ar fi existat, aici nu as fi avut de postat si premiu de castigat, in al doilea rand voua, dragi membri, colegi si prieteni ai acestei minunate comunitati AFA, care m-ati votat si nu in ultimul rand, minunatei familii Rodica si Adelin Maria,

ce au avut aceasta idee de laudat,

la Ranca Novaci o statiune de neuitat,

unde Valea Mariei au ridicat,

o pensiune unde ne-am simtit minunat.

Despre drum ce sa va spun, ca este destul de bun, din Ploiesti pan’ la Pitesti, s-apoi pe autostrada, trece timpul de indata.

Apoi de pe la Targu Jiu, mai mergi cativa km, nu pea stiu, pan’ la un indicator si-n data,

18 km se arata, pana sus la Ranca statiune, de la baza Novaci locatiune.

S-acum gluma la o parte si versurile mai departe, sa va zic ce drum feeric ni se-arata de indata. O sosea ce serpuia si pe mine m-ametea, noroc ca sofer eu nu eram si peisajul superb admiram. Si in departare ce s-arata? Un turn de TV deodata. De impresie ce-aveam ca eu cerul atingeam. Valeeeeu ce minunatie, in varf la sosea sa fie. Dincolo de apogeu, sa-mi imaginez cam greu. Era realitate oare, varful Papusa in departare? Da, chiar el inpunator, trona-n vazul tuturor:)

Dar noi cautam din priviri, o pensiune cunoscuta din povestiri, incarcata de-amintiri, de culoare vernil.

Imediat ce o zariram, intr-acolo-o si porniram. S-o recunoscuram imediat, caci bucatarul de pe panou ne-a imbiat si "Pofta buna!’’ ne-a urat.

Dar dupa ce v-am purtat atata drum cu poezie, ar fi cazul s-o dau si pe naratiune.

Deci in primul rand, de cum am coborat din masina si am vazut intinderea imensa de brazi, iar in departare crestele muntilor inca pudrate cu zapada pe ici pe colo, am uitat instantaneu de stres si agitatia ce-o lasasem in Ploiesti, in urma cu vreo 5 ore si am hotarat ca in cele 3 zile ce le vom petrece la Valea Mariei sa ne simtim ca intr-o scurta luna de miere. Ce sa va spun: un peisaj de nedescris in cuvinte! Poate pozele o sa va convinga si o sa va imbie la Ranca sa faceti o drumetie.

In fata pensiunii stateau frumos aliniate bicicletele ce te imbiau la o plimbare montana, iar leaganul din lemn te chema sa redescoperi placerile copilariei, leganandu-te usor si lin.

Cum am pasit in pensiune, o receptie mica si cocheta ne-a intampinat, unde erau pliante frumos asezate cu Valea Mariei. Imediat in dreapta era un holulet si se urca pe scara spre etaj, catre camere, iar in stanga era restaurantul cochet, cu scaune si mese din lemn masiv, lacuit, ce-ti dadea aerul de rustic, dar in acelasi timp, pe stalpii de rezistenta erau impletite frumos decoratiuni din fier forjat, ce dadeau ingenuozitate incaperii. Asa cum citisem in impresiile colegilor de pe site, am intalnit si acvariul cu crapi jucausi, dar ce mi-a atras atentia in mod placut, 2 suveiruri din lemn, pe una era inscriptionat Tatal Nostru, iar pe celalalt Imnul Vietii. M-au impresionat teribil aceste scrieri si am concluzionat din start ca in aceasta pensiune sunt oameni deosebiti si credinciosi.

Nu terminasem bine de inspectat incaperea, ca de-ndata si-a facut aparitia frumoasa doamna cu ochi albastri, proprietara pensiunii, doamna Rodica, ce ne-a intampinat cu un zambet cald. Imediat ne-a condus la etajul 1, catre camera cu nr. 6, preferata mea, "camera indragostitilor’’ pe care o ochisem inca din prezentarea Georgianei si o rezervasem din timp, deoarece am simtit ca avea ceva special.

Intr-adevar si pe sotul meu l-a impresionat! Desi nu mai suntem noi ca la 20 ani, totusi am vrut macar pentru 3 zile sa dam timpul inapoi cu 20 ani si sa serbam inca de pe-acum aniversarea din august a celor 20 ani de casnicie. Deci o avanpremiera de 3 zile a unui remember la luna de miere:)

De la intrarea ne-a impresionat mobilierul ingenios al acestei camere spatioase. Tot era din fier forjat: patul cu frumosul baldachin, suporturile pentru veiozele din stanga-dreapta patului, inclusiv lustra, precum si cele ce imitau picioarele unor masute cu blatul de sticla, deosebit de interesante. Scaunele aveau imbinat scheletul de fier forjat cu sezut si spatar din lemn lacuit, la fel de interesanta fiind si oglinda de pe hol in forma de lacrima inramata tot in fie forjat, dar si cuierul in forma unui copac, ce avea "agatate’’ placi de lemn lacuit, precum fructele. Ma rog, asa le-am vazut eu in imaginatia mea.

La fel de mult mi-a placut patul, al carui spatar era sub forma unei increngaturi sau a unor ramuri de copaci cu frunzulite discrete, ar perdeleutele de la baldachin, legate cu un snurulet cu floricele rosii dadeau farmecul aparte acelei camere ce te imbia la intimitate. Bineinteles ca si asternutul in alb-negru, cu trandafirasi rosii, completa decorul pentru adevaratii indragostiti, dar si draperiile rosii, mocheta rosie de asemenea.

In jocul acesta de culori ros’-alb-negru, cele care completau si mai special camera erau 2 plante naturale, ornamentale ce erau asezate stanga – dreapta intrarii de pe balcon.

Dar uitam sa va spun ce frumuseti feerice puteai admira din balconul urias. Spun urias ca era ceva de genul unei terase imense, delimitate in dreptul fiecarei camere de un gardut din lemn, la granita caruia stateam la o "poveste’’ cu vecinii de la camera nr. 5 (scumpii indragostiti Ancuta si Dan) sau la un pahar de vorba tus-trei familiile, inclusiv cu Valentina si frumoasa ei familie.

Din balcon puteai sa admiri un rasarit sau un apus de soare inedit, de la culori si nuante de-un albastru azuriu, pana la rosiatic ca para focului spre maroniu. Intr-adevar, cum a spus Georgiana, n-am mai vazut culoare de cer asa la apus de soare.

Poate pentru ca apusul de soare are culori diferite functie de zona geografica, la mare arata intr-un fel, la munte sau la deal altfel, functie de cat de aproape sau de departe suntem de cer.

Poate este acelasi sentiment care l-am avut eu cand am calatorit cu avionul in Japonia click aici si v-am povestit ca la foarte mare inaltime 10.000 metri, aveam impresia ca zaresc linia orizontului, impropriu spus, zona in care albastrul cerului se unea cu albul imaculat al norilor pufosi. Si intr-adevar acolo sus, cerul era de-o culoare intensa de albastru, foarte diferita de albastrul ce-l vedem vara la mare, in zare, in departare, unde avem impresia ca cerul se uneste cu marea. Inedit si ingenios, nu?

Dar revenind la pensiune, ca ma fura peisajul, aceleasi jocuri de culori le-am descoperit si in baie. Faianta de culoare alba pe-un perete si rosu pe celalat, dar ceea ce crea un aer deosebit al baii erau cele 2 placi de faianta cu maci rosii, ce erau intercalate placut printre celelalte. Baia cu cadita de dus, cu hidromasaj, apa calda (ce a curs pe teava non-stop, fara probleme sau cu vreun impediment), strictul necesar: sapun solid, pliculete de sampon, dozator de sapun lichid, prosoape albe mici, mari si mijlocii, pot spune ca totul a fost fara cusur. Aaa, sincer, feonul nu l-am incercat, dar l-am pozat, insa dupa cum arata, banuiesc ca nu aveai ce-i reprosa.

Despre bucataria marca "Valea Mariei’’ gatita cu suflet si din inima, de draga doamna Ani, ale carei bucate cred ca deja au facut inconjurul tarii, la cati membri AFA din toate colturile tarii au fost, voi avea placerea sa va povestesc intr-un review special, dedicat numai bunataturilor de la pensiune de doamna Ani pregatite si de Alina cu mare drag servite.

Despre focul de tabara ce l-am incins in duminica de Rusalii s-a povestit si s-a tot scris, caci ne-am distrat si-am ras pe infundate, caci nea Nicu, fochistu’ n-avea deloc spor la aprins manunchiul de lemn de brad. Tot carpa imbibata in ulei a doamnei Ani ne-a scos din impas si focul imediat a inceput sa arda si lemnele sa trozneasca si flacara sa se-nteteasca. Iar baietilor pofta de bancuri imediat li s-a deschis, cand Alinuta tuica si floricele de porumb ni le-a adus. Ce mai, frumos a fost si amintiri placute vom depana, alaturi de toti membri AFA cu care la pensiune ne-am imprietenit: valentina69, ancamariagadea si daniel35. Ulterior am aflat ca si celelalte 3 familii de-acolo erau tot de pe AFA si tare rau mi-a parut ca n-am socializat, ca poate, faceam gasca mai mare:)

Cat despre ospitalitatea gazdelor, jos palaria, cat si buna dispozitie creata mai ales de domnul Adelin, nu am decat cuvinte de lauda.

Apreciez ambitia si darzenia lui, precum si cat suflet a pus si pune in continuare in dezvoltarea acestei pensiuni, in dorinta de a aduce clientilor sai cat mai multa satisfactie si bucurie, relaxare si buna dispozitie, macar si pentru un week-end sau chiar un sejur, caci la Valea Mariei exista o familie ce cu adevarat a vrut sa demonstreze prin seriozitate si efort, caci turismul romanesc mai are inca o sansa.

Astept sa revin cu placere la acea pensiune, caci asa cum scria o colega de pe site, Krondia, fericirea vine din lucruri marunte, si as mai completa-o eu putin... dar se transmite de la oameni cu sufletul mare, pentru oameni ce simt si stiu sa se bucure de tot ce inseamna frumos: natura, aer, padure, sanatate.

---

VIZUALIZĂRI: 4088 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI