Pe Valea Lotrioarei la Pensiunea Rotarii

TIPĂREȘTE

Din cele cateva variante de cazare gasite, pe net, in Lotrioara, ne-am oprit la Pensiunea Rotarii. Am sunat, pe cele cateva numere afisate, nu a raspuns nimeni, dar am fost sunat imediat inapoi. De fapt motivul este ca ti se raspunde un pic mai greu, datorita faptului ca telefonul trebui sa stea in anumite locuri pentru a reusi „sa prinda” semnalul.

Pe Orange sau Vodafone nu este deloc semnal. Pentru noi acest aspect a fost pozitiv.

Pensiunea se afla cam in mijlocul localitatii, pe partea dreapta a drumului. Primul indicator cu pensiunea este chiar la intrarea pe Valea Lotrioarei, de pe Valea Oltului, apoi mai este unul pe parcurs si unul chiar in dreptul pensiunii.

Pensiunea este teoretic situata la drumul principal, faptul ca beneficiaza de o curte super generoasa, larga, pe care o traversezi ajungand in parcarea amenajata langa cladirea pensiunii. Practic, din drum pana la cladirea pensiunii sunt vreo 150 m cred.

Lejer in curtea pensiuni se poate amenaja un loc de campare pentru cateva zeci de corturi.

Pensiunea fiind mai in spate este pozitionata cumva la baza dealului, cu perspectiva peste raul Lotrioara si culmile de vis-a-vis.

Prin curte sunt raspandite motociclete si motorete, unele functionale, altele doar colectie, proprietarul fiind pasionat de tehnica, motoare si nu numai. Curtea pensiunii beneficiaza si de un foisor de lemn (foisor de observatie, nu de gratar :) ) chiar inalt, dar si un foisor pentru "gratar", gratare, vatra de foc cu ceaun, o curte foarte frumoasa. Camerele sunt situate la etaj cu acces pe o scara prin exteriorul cladirii.

Camerele nu sunt prea mari, dar noi cautand o locatie de plimbari pe afara si nu prin camera, am considerat ca sunt suficient de mari. De fapt amenajarea/ dotarea camerelor te duce mai mult cu gandul spre o cabana, decat spre o pensiune.

Acest lucru se datoreaza, cu siguranta faptului ca proprietarii sunt „ de meserie” cabanieri, fiind in trecut cabanieri la Prejba, la Gatul Berbecului si Balea Cascada.

Sunt niste oameni de toata isprava. Cat am stat acolo, in fiecare seara si dimineata, luand masa acolo, nu ne saturam stand de vorba, afland tot felul de istorioare si povestiri din experienta lor de viata ca oameni de munte si nu numai, toate povestite la gura semineului, din micul restaurant amenajat rustic, foarte frumos si totul intregit de o palinca din partea casei.

Niste oameni, jos palaria!!!

Si inca un fapt care ne-a placut, fiecare masa servita la pensiune, a fost ca in familie, mancand cu totii la masa.

Mancarea servita acolo, foarte buna, gustoasa, cu destule produse de casa, si mai mult decat suficienta.

Felul de a fi si de a se purta al acestor oameni, suplineste din plin unele mici probleme de prin camere. Te simti intr-adevar ca la o cabana, in munte, cu acesti oameni alaturi.

Iar cainele casei, un ciobanesc de vreo 3-4 ani, pe numele sau Cindrel, o dragalesenie, dar care ne-a pacalit de fiecare data cand plecam in plimbari, ne insotea in drumetie doar... 300-400 m, dupa care facea cale intoarsa, plictisindu-se. :)

Vara, la pensiune gasesti suficiente biciclete pentru a te plimba prin imprejurimi, iar iarna gasesti suficiente echipamente ski pentru ski-ul de tura pe culmile din apropiere sau mai indepartate, prin jurul cabanei Prejba, etc.

Cabana Prejba a cunoscut si vremuri mult mai bune in trecut, cand acolo se organizau tabere de ski.

A fost de fapt prima cabana saseasca construita in tara, refacuta dupa al doilea razboi mondial, cand a ars din temelii, dar lasata cam de izbeliste in ultimul timp.

Ce e drept nu mai este nici afluxul de turisti si tabere scolare organizate sus la Prejba, ca inainte de evenimentele din decembrie1989.

In prezent asteapta a fi renovata si repusa in circuitul turistic. :( :( :(

---

VIZUALIZĂRI: 1950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI