Casuta din povesti - Pensiunea Pietrele Doamnei Pojorata

TIPĂREȘTE

Din sejurul nostru de la Pojorata am ramas datori cu ceea ce era mai important si anume cazarea. Stiu ca s-au scris deja cateva reviewuri dintre care cel al lui valimi mi s-a parut cel mai relevant insa ma simt datoare sa aduc unele completari. Tot dupa explicatiile lui ne-am luat cand am ajuns la destinatie sa localizam pensiunea si ne-a fost foarte usor desi era noapte. Sa ne intoarcem putin in timp, prin seprtembrie am castigat un premiu cu amabilitatea dvs, a membrilor acestui site: un sejur la pensiunea Pietrele Doamnei din Pojorata. De ce am ales acest premiu din alte 30? Pentru ca eu vizitasem Bucovina cu ceva timp in urma si pot sa spun ca m-am indragostit iremediabil de ea, sotul meu care nu fusese niciodata in acea zona a tarii asculta fascinat cand povesteam despre acest taram de basm si-mi tot spunea: Trebuie sa mergem si noi odata sa facem nordul Moldovei. Avem prieteni pe acolo deci nu era o problema cu cazarea dar nu gaseam niciodata momentul prielnic, ba nu aveam timp, ba nu ne permitea sanatatea apoi a venit printzi mic si am capitulat. Ni se parea foarte departe mai ales ca domnisoara nu a rezistat niciodata mai mult de 2 ore in scaunul special, dupa aceea incepea show-ul ca ma ingrozea si un drum pana in Dobrogea, darmite pana in Bucovina. Spre surprinderea noastra, ea s-a manifestat impecabil, atat in timpul sejurului cand plecam dimineata si veneam seara cat si la drum lung, de circa 10 ore. Sper s-o tina asa si pe viitor pt ca la anul vrem sa vedem Grecia.

Dupa primirea codului, am luat legatura cu patronul pensiunii, domnul Razvan pentru a stabili data cand putem merge acolo. Tin neaparat pe aceasta cale sa-i multumesc pentru amabilitatea de a ne fi gazda chiar daca dumnealui nu a fost prezent fizic, a fost suplinit cu succes de doamna Corina, o femeie deosebita. Vreau sa-l felicit pentru ca a construit o bijuterie de vilutza, dupa parerea noastra este casuta din povesti, visul oricarui om ce sta intre betoane la bloc si-si doreste sa aiba un refugiu in natura, macar pentru un week-end. Chiar daca am citit si carcoteli ca nu este destul de spatioasa eu cred ca este exact asa cum trebuie, nici prea inghesuita, nici prea mare tinand cont de faptul ca in zona clima obliga la incalzire centrala cam 8 luni pe an.

In seara in care am ajuns, doamna Corina ne-a asteptat cu dulciuri si afinata, ne-a prezentat camera, ne-a urat sedere placuta si s-a retras dupa ce ne-a lasat numarul ei de telefon rugandu-ne s-o sunam in caz de urgenta. Am intrebat uimita: Cum, suntem singuri in pensiune? Da. Deja ne simteam jenati ca se consuma atata combustibil pentru incalzire numai pentru noi. Dar si ciudat, pentru ca nu mai statusem niciodata singuri in toata pensiunea si ne-am spus ca probabil ne vom plictisi! Aiurea, a fost cel mai marfa sejur pe care l-am petrecut vreodata, va dati seama sa cobori dimineata in pijama sa-ti faci cafeaua fara sa te jenezi ca te vede vecinul de camera? Doamna Corina a fost intotdeauna o prezenta discreta, venea dimineata si seara sa porneasca centrala, ne intreba daca avem nevoie de ceva, daca poate sa ne faca curatenie in camera (nu am vrut deloc pt ca nu a fost cazul si nu imi place sa vad un om muncind aiurea numai pt ca este oricum platit pt asta), ne intreba daca vrem sa ne gateasca ceva si apoi pleca in cladirea anexa sa-si vada de treburi.

Noi am stat in camera 4 si am fost foarte multumiti de cum arata, pe celelalte nu vi le pot descrie pt ca nu am avut curiozitatea sa le vad, chiar daca eram singuri in toata vila. Cum totul era perfect trebuia sa existe ceva sa ne streseze si anume vecinul de langa casa care ne-a asteptat duminica seara cu un foc de rumegus ce doar fumega continuu. Cand sa deschidem fereastra sa respiram aer curat ne-a lovit mirosul de afumatoare dar ne-am zis sa nu ne stricam seara, pana maine se termina. Oameni buni, nu stiu de unde aducea asta rumegusul pt ca acea casa era in constructie si nu locuia nimeni acolo dar in fiecare dimineata punea de-un foc in curte. Marti dimineata n-am mai rezistat si i-am spus doamnei Corina: Peisaj de vis, conditii de 5 stele dar vecinul ne-a omorat cu afumatoarea lui. Ce credeti ca s-a intamplat? Din acel moment vecinul a terminat rumegusul.

Bun, deci camera spatioasa, pat sa dormi 3 persoane lejer in el, lenjerii si prosoape impecabil de curate, veioze cu senzori, TV cu enspe programe, internet wireless in camera, baia amenajata cu bun gust si cireasa de pe tort – hartie igienica in trei straturi de cea mai fina calitate. Livingul mare, cam cat apartamentul nostru prin care fii-mea facea trasee dus-intors de bucurie ca e tot numai al ei, dotat cu canapea si fotolii din piele sa tot lenevesti in ele.

Bucataria este dotata dupa ultimul racnet al modei, cu aragaz cu plita de inox, masina de spalat vase, frigider, cuptor cu microunde, filtru de cafea, cantar electronic si vreo 3 seturi de oale si cratiti de tot felul. Sa tot gatesti daca faci o pasiune din a pierde timpul in bucatarie cand ai atatea de vizitat in Bucovina si atatea locuri de luat masa. Noi am avut avantajul ca inainte am trecut prin Dobrogea pe la ai mei care la plecare mi-au pus in traista vreo doua borcane cu bors de crap, vreo sase bucati de crap prajit, vreo trei de stiuca uscata fripta, cateva copanele prajite, branza, oua, rosii, castraveti ca m-am intors la Bucuresti cu ele in lada frigorifica asa multe au fost. De gatit nici nu se punea problema ca nu mai era necesar! Ne-am fi dorit sa facem un gratar daca am fi avut colegi de sejur, dar cum am fost singuri, n-avea nici un farmec sa incingem carbunii pentru trei mici.

In schimb, nu puteam rata tochitura cu mamaliguta facuta de doamna Corina cu care ne-am delectat joi seara si care a fost delicioasa. Cat noi ne-am incantat papilele gustative cu tochitura, doamna Corina a facut pe babysitter-ul cu fii-mea care nu avea stare, luase toate ferestrele la rand si-si lasa amprentele pe ele. Multumim si pentru asta DOAMNA. Si pentru faptul ca ne-ati ajutat sa mutam mobila din living de doua ori pentru ca nu gaseam toate piesele de sah ascunse de domnisoara, pentru faptul ca ne-ati sunat luni seara ingrijorata ca nu mai ajungem la pensiune, dar mai ales ca ne-ati facut sa ne simtim atat de bine in casuta din povesti. Speram sa ne vedem cat mai curand chiar daca sunt constienta ca pana la primavara nu prea o sa mai avem iesiri atat de departe de Bucuresti.

Regret nespus ca nu l-am cunoscut pe domnul Razvan sa-i multumim personal de gazduire dar mai ales ca acest premiu nu se mai acorda momentan pe AFA. Celor ce l-au castigat dar n-au intrat in posesia lui pot doar atat sa le spun: Nu irositi un privilegiu pe care altii nu-l au si poate si-l doresc. Mergeti acolo si bucurati-va de el! Sa aveti zile senine oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 3044 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI