Unde iarba e cea mai verde si linistea cea mai... linistita

TIPĂREȘTE

Castigasem premiul de vreo luna si nu mai aveam rabdare... stai asa ca nu-i inca septembrie, stai sa isi ia sotia concediu, stai sa vedem cum se intelege copilul cu gradinita, stai sa imi iau eu liber. Cam multe lucruri de care depinzi, dar cand iti pui in minte sa faci un lucru, pana la urma iti iese.

Luam legatura cu propietarul, verificam disponibilitate, facem rezervare, verificam masina, mai bagam mana in buzunare sa fim siguri ca nu avem probleme, ca avem de facut ceva kilometri, vine si dimineata de plecare, punem jumatate de garderoba in portbagaj si ne luam talpasita. Din Slobozia pana la Pojorata facem 7 ore, cu tot cu ceva opriri pentru respirat aer curat, pana de sofer si cumparaturi pentru drum si vacanta.

Datorita faptului ca ne-am mai invartit prin zona acum trei ani si pentru ca ma documentasem foarte bine pe site am oprit masina direct in curtea pensiunii. Am fost intampinati de Gogu, cum l-am botezat noi, un catel altoit cu ceva alsacian, foarte sociabil din cauza ca era extrem de hamesit, apoi ne-a iesit in usa d-na Corina, gazda, cea care "vede" de pensiune.

Dupa un schimb de amabilitati ne-a prezentat camerele, iar pentru ca am ajuns primii, am avut de unde alege. Camera 5 de la etaj mi s-a parut cea mai frumos asezata si a fost castigatoare.

Fiecare camera are mobilier nou, modern, paturi spatioase, sifonier mare cu usi glisante cu umerase si un uscator de par dosit acolo, doua noptiere cu cate o touch-lamp foarte haioasa in forma de glob, si un mic covoras din petice de piele aruncat la "efect" inaintea patului, pe perete cate un LCD de dimensiuni potrivite. A, si un calorifer, este de mentionat, l-am tinut minte, a fost fierbinte in permanenta, seara chiar aeriseam un pic inainte de culcare, pentru a fi nevoiti mai tarziu sa-l "gatuim".

Baia camerei, pe langa faptul ca arata foarte bine (eu chiar am furat modelul de lavoar pentru la mine acasa, doar la Valea Mariei am vazut ceva similar), era foarte curata, iar fiecare utilitate era la locul ei.

Dupa ce ne-am carat bagajele am coborat in living, un spatiu de aproximativ 50 mp cu tot cu locul de luat masa, foarte frumos luminat de niste ferestre enorme ce dadeau spre curte, cu o canpea foarte frumoasa si niste fotolii-balansoar nu doar extrem de comode, dar si foarte practice si aratoase. Gaseai aici: TV LCD mare, 81 cm diagonala, cred; DVD player, masuta cu joc de carti, table, sah, reviste (Forbes, probabil preferata proprietarului pensiunii).

Apoi era locul de luat masa, mancai lejer 8 persoane, cu ceva insistenta chiar 10, scaune erau la discretie. Pe masa gaseai permanent un suport cu lumanarele parfumate si pahare cu picior ornate cu servetele rosii.

Bucataria, ce mai, am gasit mai multe chestii specifice decat am eu acasa. Pe langa mobilierul modern cu toate utilitatile posibile, inclusiv masina de spalat vase, am gasit absolut tot ce ne-a trebuit sa ne gatim, de la ibric si filtru de cafea pana la tepuse pentru frigarui si de la tirbuson pana la curatator de legume. Vesela, ca pentru restaurant, toate tipurile, marimile, pentru toate necesitatile si mofturile.

Imediat dupa incursiunea noastra prin pensiune, foarte asemanatoare cu a unor copii intr-o fabrica de jucarii, d-na Corina ne-a poftit la masa, o prima masa la Pensiunea Pietrele Doamnei, din partea casei (cea mai buna mancare). Un bors de legume dres cu ceva lactate, precedat de o afinata de casa cum scrie la carte, nici prea tare, nici prea dulce, numai buna.

Sarut-mana pentru masa, hai sa vedem curtea. Cu toate ca ploua mocaneste, nu ne-am putut abtine sa nu trecem in revista zootehnia: Gogu, despre care am aflat ca era doar un cersetor aciuat pe acolo si care nu primea de mancare de la personal, ca sa nu se invete cu narav (noi nu am avut suflet sa il lasam sa rabde, s-a mai "intremat" putin in cele 5 zile cat am stat acolo), paznicul cu acte in regula al curtii, un ciobanesc mioritic cat un magar mai mare sau un cal mai mic, legat regulamentar la coltul lui, un motan gras si foarte vocal cand ii mirosea a mancare si o corcitura de pechinez foarte agitat si vizibil iritat de prezenta noastra.

Curtea pensiunii, ceva cam de 2000-2500 de metri patrati, mochetat cu cea mai frumoasa iarba de culoarea cea mai verde din cate exista, presarata cu trifoi, floricele albe, ceva ciuperci de efect, probabil otravitoare, brazdata de alei din piatra si ornata cu flori multicolore asezate pe unde nici cu gandul nu gandesti: ba in niste roabe miniaturale, ba in niste suporturi rustice din trunchiuri de copaci, ba in grupuri de flori rasarite printre bolovani si buturugi printre braduti si ferigi. La mare cinste - ansamblul de tobogane cu leagan si "butoi", cum i-a spus fii-mea, un tub din lemn suspendat. Apoi hamacul asezat strategic la umbra unor pomi, mai ferit, sa poti atipi un pic fara sa fii deranjat.

In mijlocul curtii un teren de sport multifunctional cu porti de fotbal, cosuri de baschet si fileu de volley sau tenis cu piciorul, dupa abilitati. Foarte util in caz de gasca mare, pacat ca roua era prea generoasa si nu il puteam folosi decat dupa-amiaza, cand batea soarele mai bine.

In spatele curtii, un pavilion de lemn cu o masa ce putea aduna la pranz sau cina cam 20 de infometati, la margine fiind gratarul pregatit oricand sa umple masa cu fripturi.

langa pensiune, ceva acareturi, bucataria Corinei, de unde ti se puteau servi mancaruri traditionale la o comanda mai serioasa, de cateva portii, fara sa fii nevoit sa te gandesti la over-draft cand iti venea nota de plata. Langa bucatarie frigiderul cu berici si racoritori la preturi identice cu cele de la magazinul de pestre drum. Tot langa bucatarie era si adapostul pentru lemne, dotat cu topor si butuc pentru a le aduce la dimensiunile optime pentru un gratar, tot aici am gassit insa si adevarate comori pentru copilul nostru: mingi de toate felurile, jucarii si o casuta din prelata care a facut furori.

Tot langa bucatarie si adapostul pentru lemne mai era si un balansoar de 3 persoane si o masa de tenis care prinsese si vremuri mai buneinainte sa vina sezonul ploios. Totusi, cand ne-a venit cheful, ne-am facut treaba cu ea si asa, chef de miscare sa ai.

In dotarea Pensiunii in sine mai erau si doua terase pozitionate asa incat sa ai sub observatie toata curtea, una la parter, cu masa si banci din lemn, tip berarie, si una cocheta la etaj, cu fotolii si bancuta de rattan, unde te simteai ca in dumbrava minunata datorita muscatelor ce pe imbratisau din toate partile. Sus era si router-ul wireless pentru net. Jos gaseai intr-un colt o cutie cu jucarii sa nu se plictiseasca tancii cat timp alde tatane-su isi sorbeu vinul si isi bea tutunul. Pe masa terasei de jos sper ca inca mai troneaza dovleacul donat de mine pentru decorul specific de nu prea indepartatul Halloween.

In fata pensiunii - iarba cat cuprinde, copacei firavi (de, pensiunea-i noua, abia de un an), un strat de flori strajuit de lampi solare si o fantana arteziana iluminata noaptea, care in fiecare dimineata ne pacalea ca ploua, datorita susurului de izvor pe care il producea. Masinile stateau bine-merci in parcarea spatioasa, pe langa portile solide iti mai intregea senzatia de siguranta si apropierea ciobanescului de la "security", care admonesta vocal orice miscare nelalocul ei din curte sau de prin apropiere.

Peisajul - de poveste, munte la stanga, munte la dreapta, munte in fata, munte in spate, in stanga copaci, in dreapta padure...

Confortul termic era asigurat cu indestulare si chiar mai mult de o centrala pe lemne cu gazeificare, care, dupa cum va spuneam, ne cam tinea cu geamurile deschise sau cu caloriferele inchise, iar apa calda ajungea aproape instantaneu la robinet, chiar si la etaj.

Am fost foarte interesat de sistemul de incalzire mai ales ca am achizitionat de curand o centrala asemanatoare, iar casa mi-am construit-o tot pe structura de lemn, ca si Pensiunea Pietrele Doamnei si ce am vazzut acolo m-a linistit foarte tare.

Serviciile, ce sa spun, doamna Corina si colega dansei, sa ma scuze ca nu i-am retinut numele, niste gazde excelente, mereu atente, discrete, mari talente in ale gatitului, ne-au facut o ciorba radauteana si niste poale in brau de nu mai apucam sa ne ligem pe degete. Curatenie bec, noi am fost cu copilul de trei ani si nu ne-a fost deloc frica sa il lasam sa se tavaleasca prin toata casa, totul lucea de curatenie.

Distractia nu ne-a fost straina in aceasta vacanta, am avut si cu cine: Georgiana si sotul sau, castigatori deasemenea ai unei vacante la Pojorata, doi banateni de tot respectul cu care, pe langa aventurile zilnice si incursiunile adanci in toate cotloanele Bucovinei, am stat seara de seara la gratare, cine, berici si povesti, ca nici nu stim cand s-a terminat sejurul. Cu asa prieteni sa tot cutreieri tara si sa tot petreci...

Zona in care este amplasata pensiunea este una de mare viitor, si nu prea indepartat: se lucreaza acolo la singura sosea decenta pe care se poate ajunge la Varful Rarau, adica una pe care poti urca si daca nu ai gipan.

Cam asta-i despre Pensiunea Pietrele Doamnei, nici nu stiu cui sa multumesc mai intai: administratorilor site-ului AFA, proprietarului pensiunii, membrilor AFA care au votat review-urile mele despre locuri cu mult sub ceea ce am vazut in Bucovina... cert e ca ca mi-a placut, a fost cea mai frumoasa vacanta din cate am petrecut la munte vreodata. Doresc tuturor o asemenea vacanta, de ce nu, castigata tot pe AFA, sa aveti Bafta!

---

VIZUALIZĂRI: 3965 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI