Cazare decentă, nu departe de peştera Dâmbovicioara

TIPĂREȘTE

În ziua în care am vizitat peştera Dâmbovicioara (vezi impresii), am plecat de acasă cu gândul că seara ne vom întoarce. Pe drum însă, ne-am hotărât să ne schimbăm planurile şi să ne prelungim excursia cu încă o zi. Binenţeles că acest lucru depindea de găsirea unui loc de cazare, ba mai mult, acesta să se încadreze în posibilităţile financiare de care dispuneam (nu ne bazam pe faptul că vom găsi vreun bancomat prin sat!!!). Ştiam că la sfârşit de săptămână unităţile de cazare sunt foarte aglomerate (foarte multe dintre ele având oricum posibilităţi reduse, de doar trei – patru camere) însă dacă tot eram pe drumuri merita să încercăm şi speram, cu puţin noroc, să găsim o cameră liberă. După câteva încercări fără succes, până la urmă am reuşit, am găsit o cameră liberă care se încadra (la limită) în cerinţele noastre. Astfel, ne-am cazat şi ne-am petrecut noaptea la pensiunea La Ionică.

Ca şi localizare pensiunea este amplasată în zona nord – vestică (cea dinspre peşteră) a satului Dâmbovicioara, pe partea dreaptă a drumului judeţean 730A – pe direcţia dinspre Podu Dâmboviţei, la aproximativ 500 de metri (sper să fi apreciat corect!) în aval faţă de peşteră. Fiind chiar la şosea şi una dintre cele mai mari construcţii din acea zonă, este foarte uşor de reperat. Despre acces nu cred că se pot menţiona prea multe detalii, fiind vorba despre acelaşi traseu ca şi pentru peşteră, respectiv Podu Dâmboviţei – drumul judeţean 730 (prin Cheile Dâmbovicioarei) – drumul judeţean 730A (către peştera Dâmbovicioara). Pentru cei ce folosesc GPS-ul, din păcate de această dată nu am coordonatele geografice exacte dar am încercat să localizez unitatea pe Google Earth şi iată rezultatul: 45°26’11,90” / 25°13’28,80”.

Înainte de a trece la descrierea pensiunii, vreau să vă spun câteva vorbe referitoare la personal. Ajunşi la faţa locului, chiar înainte de a intra în clădire am fost întâmpinaţi de două doamne foarte amabile, despre care ulterior am aflat că erau... mama şi patroana. La adresa acestora nu am decât cuvinte de laudă, dânsele păstrându-şi amabilitatea pe toată durata şederii noastre – care e drept că a fost destul de scurtă. Am fost conduşi şi ni s-a prezentat pensiunea, ni s-a oferit ciocolată caldă şi cafea din partea casei şi nu în ultimul rând (slăbiciunea mea!!!), am putut sta de vorbă fără a se crea vreo „barieră de superioritate”. Astfel am aflat că pensiunea este o afacere strict de familie, ei fiind singurii care se ocupă de tot, plus că ar fi vorba despre una din cele mai vechi unităţi din sat. Din câte am înţeles, afacerea a început doar cu barul iar treptat s-a extins ajungând să cuprindă şi locurile de cazare. De altfel, studiind puţin actuala construcţie, am presupus că practic sunt două corpuri de clădire, legate între ele: primul este cel care are la parter barul iar cel de-al doilea (sigur mai nou ridicat) are sala de mese şi la etaj camere. Acestea două sunt legate între ele cu cel de-al treilea nivel, încă neterminat. Aceste detalii sunt mult prea puţin importante, cert este că procesul de extindere de care vorbeam încă nu era finalizat, urmând a fi date în folosinţă noi spaţii (la ultimul nivel) – ceea ce mă duce cu gândul la faptul că treaba merge bine. Nu ştiu cât de adevărat este dar şi doamnele afirmau că e nevoie de mai multe camere căci pe durata sezonului cald, în week-end au foarte multe solicitări.

Întreaga unitate este compusă din: mini-market, bar cu terasa, sală de mese cu bucătarie, curte şi spaţii de cazare. Despre primele două s-ar putea spune că au legătură mai mult cu „viaţa obştească” decât cu turismul dar... le-am inclus şi pe acestea! Despre mini-market prea multe nu sunt de spus – e vorba despre un mic magazin mixt, tipic sătesc. La nevoie este însă binevenit, noi de aici putându-ne cumpăra mâncare pentru neplănuita excursie de a doua zi. Barul nu este mare dar mi s-a părut foarte bine dotat şi aprovizionat. Din sală se iese pe o mică terasă. Nu am „testat” nici una din cele cinci mese de afară dar cred că amplasarea lor chiar lângă şosea constituie un dezavantaj.

Sala de mese este destul de încăpătoare şi mi-a plăcut cum era aranjată. Era dotată cu sisteme audio şi video, plus o bucătărie destul de mare. Din câte am înţeles, această sală este folosită şi pentru organizarea unor evenimente. Că tot am adus vorba despre bucătărie, pe lângă cea de care spuneam – folosită probabil în special în cazul unui număr mai mare de persoane, mai există una mai mică, lângă sala barului. Din câte am observat, ambele bucătării erau dotate cu cele necesare dar mai multe nu aş putea spune pentru că noi nu le-am folosit.

Curtea se găseşte în spatele pensiunii iar acolo se poate ajunge de la primul etaj, ba mai mult, de aici se mai şi urcă alte câteva trepte până la nivelul „platoului înierbat”. Aşadar, curtea este la înălţime, pe dealul ce a fost „tăiat” pentru a se putea încadra construcţia (cam ciudată explicaţia dar sper că se va înţelege despre ce este vorba). Spaţiul nu este foarte mare şi este dotat cu un foişor, un grătar (acoperit) şi un leagăn. De făcut grătare nu am avut noi timp dar nu am ratat o mică porţie de repaus la aer curat, în balansul uşor al leagănului – o plăcere!!!

Pentru cei care vin cu maşina cred că ar trebui să amintesc şi despre parcare. Nu aş putea spune că unitatea beneficiază de aşa ceva. Pe ceea ce pare a fi mai degrabă trotuarul din faţa pensiunii încap într-adevăr câteva maşini însă nu se poate vorbi despre un loc special destinat pentru aşa ceva. Plus că în condiţiile unui grad ridicat de ocupare al pensiunii, acel spaţiu cu siguranţă nu este suficient de încăpător. Aşa că cel mai probabil, maşinile se parchează pe marginea străzii.

Am ajuns şi la poate cel mai interesant capitol şi anume cazarea. La data când noi am fost acolo, pensiunea oferea 20 de locuri de cazare dispuse în nouă camere: şapte cu două locuri, respectiv două pentru trei persoane. Nu ştiu exact cum erau ele repartizate, ştiu doar că trei dintre acestea aveau intrarea pe la terasa din spatele pensiunii – dinspre curte, iar restul erau pe latura de la şosea. În camerele din primul corp (cel cu barul) se intra direct de pe terasa-balcon, comună. În cele din al doilea corp, accesul se făcea printr-un hol iar camerele aveau balcon propriu. Din informaţiile aflate la faţa locului, la acea dată erau în curs de amenajare încă zece camere, aflate la cel de-al doilea etaj al clădirii.

Noi am stat într-o cameră din primul corp iar pe terasa din faţa uşii am avut la dispoziţie o masă cu scaune – aici ne-am băut cafeaua de dimineaţă. Camera nu era mare însă era dotată cu strictul necesar: pat, două noptiere, masă cu două scaune, dulap de haine, cuier, televizor şi comodă TV. În cameră era curăţenie iar lenjeria era curată. Baia – proprie camerei, de asemenea era curată. Am avut două prosoape, hârtie igienică şi săpun lichid – ba chiar unul de calitate. La lipsuri aş menţiona perdeaua de la duş iar ca reproşuri... poate unele finisaje de construcţie. Nu am avut nici o problemă cu apa caldă, pensiunea având centrală proprie. De asemenea, proprietarii au dovedit că nu fac economie, în cameră fiind căldură „din belşug”. Un detaliu demn de remarcat este faptul că ni s-au oferit papuci pentru cameră, lucru de care nu prea am beneficiat nici măcar la hoteluri de trei stele, ce să mai zic de cabane sau alte pensiuni. Ţinând cont ca multe din camere sunt amplasate pe partea cu şoseaua, un detaliu important cred că l-ar fi constituit izolaţia fonică a camerei. Cum însă timpul petrecut acolo a fost destul de scurt, plus că în sat a lipsit complet „agitaţia”, nu aş putea să mă pronunţ referitor la acest aspect. Nu în ultimul rând, trebuie să menţionez ca tariful de cazare a fost de 80 de lei.

În concluzie, această pensiune nu este pentru cei pretenţioşi dar este o locaţie decentă, care îşi merită din plin cele două stele pe care le deţine. Aş face o paranteză şi cu riscurile de rigoare mi-aş permite să subliniez faptul că de multe ori ar trebui să ne gândim mai bine ce unitate ne alegem (mă refer la clasificare), în raport cu ce servicii şi dotări ne dorim. Şi că aprecierile pe care le facem ar trebui să aibă la bază tocmai clasificarea unităţii. Revenind, această pensiune nouă ne-a lăsat o impresie plăcută şi, atunci când vom mai merge în zonă şi vom dori să rămânem peste noapte, cu siguranţă vom încerca să găsim găzduire tot aici.

---

VIZUALIZĂRI: 4346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI