Pensiunea La Bunica - popas pentru o seara

TIPĂREȘTE

Cu planurile făcute pe repede înainte, în weekendul de Valentine’s Day am programat o excursie la Piatra Neamț, și dacă tot eram prin zonă am zis să încercăm să urcăm și pe Ceahlău, să îl vedem și în condiții de iarnă. La meteo se anunța unul dintre cele mai friguroase weekend-uri, am văzut și ceva avertizări de la Salvamont Neamț cu privire la drumețiile în această perioadă, dar am zis că totuși sâmbătă dimineața să fim în Durău și o să hotărâm acolo în funcție de vreme dacă urcăm sau nu.

Așa că am început să căutăm o cazare pentru vineri seară, în Durău sau apropiere. Cum ne-am hotărât din scurt, cu câteva zile înainte, nu prea am găsit nimic disponibil în Durău. Erau câteva opțiuni în Ceahlău, dar nu prea ne încântau pozele și review-urile. Tot google-ind zona după cazări, am găsit o pensiune care ne-a atras atenția, pe malul lacului Izvorul Muntelui, Pensiunea La Bunica. E drept că nu e chiar foarte aproape de Durău, sunt în jur de 40 de km, dar era cea mai bună opțiune găsită așa din scurt. Rezervarea am făcut-o prin booking.

Pensiunea se află la ieșire din localitatea Ruginești, pe drumul dintre Poiana Largului și Bicaz, drum care se află încă în reabilitare și în Poiana Largului găsiți un indicator cu accesul interzis (cu excepția riveranilor). Drumul e practicabil, nu e așa rău cum îmi imaginam, cel puțin pe acest sector, am parcurs distanța de 25 km dintre Poiana Largului și pensiune în aproximativ 30-35 min.

Pensiunea se află în partea stângă a drumului cum mergi spre Bicaz, pe partea opusă a lacului, la ieșire din localitatea Ruginești. După un drum de aproape 5 ore de la Cluj, am ajuns în jur de ora 18.30, deja era întuneric bine. De la drumul principal intrarea este direct în curtea pensiunii, pe un mic drum de acces cu o pantă foarte înclinată. Am parcat masina în curtea pensiunii și ne-am îndreptat să ne luam camera.

Intrarea în pensiune se face pe la parter, direct în restaurant, barul de la restaurant ținând loc și de recepție, domnișoara care servește la restaurant fiind și receptioneră. Ne-a întâmpinat, am înaintat buletinul pentru fișa de cazare, în câteva minute am completat, semnat și achitat apoi ne-a înmânat cheia de la camera 7, aflată la etajul 1 al pensiunii, pensiunea fiind compusă din parter (unde e restaurantul și două etaje cu câte 7 camere/nivel).

Ne-a informat că restaurantul este deschis până la ora 21:00, iar micul dejun se servește de la ora 08:00 în regim à la carte. Am achitat suma pentru o seara și am primit bon fiscal. Masca purtată corespunzător, atitudine ospitalieră, pentru a doua zi am rugat să ni se umple două termosuri cu apă fierbinte pentru drumeția pe munte și ne-a ajutat cu drag. La acest capitol, 10/10.

Camera noastră s-a aflat la etajul 1 al pensiunii, din păcate cu vedere în spatele pensiunii, nu înspre lac, dar ținând cont că am ajuns seara și a doua zi de dimineață am plecat, acest fapt nu a contat. Dar data viitoare, la rezervare, aș preciza pe ce parte aș dori camera.

Curățenia în camera a fost ireproșabilă, podeaua de lemn lucea, miros de curat, lenjerie albă curată. Mobilier simplu, dar cu strictul necesar, un pat confortabil, două noptiere, un fotoliu cu o măsuță în cameră și un televizor LCD.

Baia curată, cu cabină de duș, prosoape curate, săpun și gel de duș. Pe oglindă era un afiș pe care scria că apa nu este potabilă și în curând aveam să aflu de ce.

Când am dat drumul la apă să fac duș, pe lângă faptul că para de la duș este fixă în tavan și este destul de incomod până când apa ajunge la temperatura caldă, apa are un miros extrem de neplăcut, un miros sulfuros, parcă de canal. Mirosul se simte în toată baia, inclusiv apa de la chiuvetă are același miros, am renunțat la duș în condițiile astea, iar pentru spălatul pe dinți am folosit apă îmbuteliată, pentru siguranță. Aici au un mare minus, la problema apei. Sper că la gătit nu folosesc apa aceasta.

Fiind ocupată total pensiunea, era destul de zgomotos înăuntru, pereții sunt subțiri, podeaua din lemn, se aude destul de tare din celelalte camere, o antifonare mai bună ar fi fost o investiție meritată, mai ales că au 14 camere.

Deși afară au fost -15 grade în acea seară, înăuntru a fost foarte cald. Caloriferele sunt prevazute cu robineți termostatali, când ne-am pus la somn am lăsat căldura la maxim, dar în timpul nopții m-am trezit să o opresc căci era extrem de cald.

După ce ne-am cazat, am coborât la restaurantul pensiunii să luăm cina. Restaurantul are în jur de 12 mese, erau doar vreo 3 mese ocupate, cu clienți cazați în pensiune, deși e deschis și pentru cei din afara pensiunii.

Meniul este compus din preparate tradiționale în principiu, la prețuri acceptabile. Noi am comandat o porție de pârjoale moldovenești cu piure de cartofi, o ceafă de porc cu cartofi prăjiți cu cașcaval și o salată de varză, mâncare proaspătă la prețuri decente. Prețurile băuturilor sunt de asemena decente, pentru o sticlă de vin Jidvei Dry Muscat am platit 27 lei.

Cum spuneam, domnișoara de la recepție era și pe post de ospătar, servirea a fost în aceeași manieră de amabilitate ca și în cazul cazării.

Deși resturantul nu părea atunci seara că ar avea ceva impresionant, am descoperit a doua zi dimineață, la micul dejun priveliștea incredibilă spre Lacul Izvorul Muntelui și Masivul Ceahlău în față. O zi însorită, cu o vizibilitatea maximă, ne-a facut să ne începem ziua la micul dejun cu o priveliște care îți taie răsuflarea.

Pentru micul dejun, meniul e à la carte, cu mai multe opțiuni, noi am optat pentru două ochiuri cu bacon (12 lei) și o omletă țărănească cu kaizer și ciuperci (13 lei), mâncare făcută proaspăt și cu gust.

În privința mâncării, locul oferă preparate tradiționale și simple la prețuri decente, proaspete și gătite cu gust, chiar mi-a făcut o impresie foarte bună.

Cum ziceam, priveliștea splendidă de la pensiune am descoperit-o abia dimineață, cu lacul Izvorul Muntelui și Ceahlăul în față, o priveliște care face toți banii. Clar dacă te cazezi pe mai multe zile se merită să ceri o cameră cu priveliște spre lac.

Pensiunea este situată însă la o mică distanță de drum, deși nu cred că e foarte circulat, totuși e posibil să mai auzi mașini, sau cel puțin în perioada asta în care se reabilitează, să auzi utilaje.

Cred că e un punct bun de pornire pentru drumeții pe Ceahlău, stațiunea Durău fiind la 40 km, cabana Izvorul Muntelui, alt punct de pornire înspre Vârful Toaca e la 23 km, barajul Bicaz la 13 km.

În afară de relaxarea pe care ți-o oferă drumețiile, lângă pensiune e proaspăt instalat un ciubăr, deocamdată nu era funcțional.

Per total cred că e un loc bun de cazare în zonă, mai ales că posibilitățile mi se par destul de limitate în zona Durău, și aici mă refer la locuri de cazare bune și peste medie. Cred că dacă și-ar rezolva problema cu apa, care este destul de deranjantă ar face să fie una din cazările cele mai bune din zonă.

---

VIZUALIZĂRI: 3004 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI