O fermă, poneii, Abba, Norocel... Ferma Club5 / Glod

TIPĂREȘTE

Vizita a fost stabilită cu ei data de 3 februarie, "ghinion" însă (un cuvânt la modă) căci soțul nu poate merge vineri. Variante erau fie amânarea, fie mergem doar o noapte, alegem a doua pentru că nu prevedeam ceva timp liber pentru viitoarele săptămâni. Deci pe 4 februarie dimineața, dăm bice cailor spre fermă, bucuroși că soarele ține cu noi.

Despre drum și distanțe vă povestesc la sfârșitul articolului.

La plecarea de acasă, știind de la cei ce au mai scris despre fermă aici pe AFA că nu are o semnalizare foarte bună a locației, am luat-o cu noi pe vorbăreața Sophia care ne-a dus fix în poarta pensiunii, nici un metru mai mult.

Primirea și vizitarea fermei

Porțile mari erau închise așa că am coborât și am sunat la sonerie (alături este și un număr de telefon în caz că se defectează soneria), n-am așteptat nici măcar un minut că o tânără ne-a deschis porțile, m-a întrebat numele și am fost invitați în parcarea mare din dreapta aleii, fata oferindu-se să ne ia și bagajul (nu era cazul). Sincer, am văzut că sunt persoane care nu apreciază închiderea porților, eu una am fost încântată și cei ce mergeți cu copii ar trebui să vă bucurați de această măsură de siguranță.

Pe scări ne-au întâmpinat încă două doamne din personal, am fost conduși la camera noastră la etajul 1 apoi invitați la o cafea și vizitarea fermei, dacă dorim și când dorim noi. Desigur că doream, am zis că mergem chiar atunci, singuri căci vom găsi pe cineva acolo să ne îndrume. Așa a fost, un domn foarte amabil și, cel mai important, mare iubitor de animale, ne-a plimbat prin toate acele acareturi, prin grajdurile încălzite cu centrala termică unde un vițeluș aștepta cuminte să-i vină mămica de la pășune, purceii vietnamezi tocmai primiseră vizita ospătarului încărcat cu "platouri" pline cu sfeclă tăiată și vă asigur că erau încântați de meniu, găinile și bibilicile ne-au bârfit cumva în limba lor, apoi am trecut prin mica seră spre curte. Ce am remarcat, grajdurile deosebit de curate, locatarii au parte de schimbarea zilnică a "lenjeriei" căci toate boxele aveau strat proaspăt de rumeguș. În curte ne-a decorat pantalonii cu labele, neagra și frumoasa Abba, dornică oricând de mângâieri - și cât de bine ne-a ghicit că iubim necuvântătoarele. Tot aici sunt și alte păsări frumoase dar și atracția cea mare, poneii, frumoși și pașnici. Din păcate noi am rămas datori, n-am avut nici mere și nici morcovi să le dăm, așa că Norocel, Ghiocel și ceilalți de acolo, să știți că vom reveni la voi. Până atunci, să fiți cuminți cu prichindeii pe care-i plimbați prin curte. Vom reveni și la pisica albă și curată care s-a lăsat luată în brațe și ne-a însoțit prin toate grajdurile ca o adevărată stăpână.

După ce ne-am salutat cu necuvântătoarele, am luat curtea la cercetat. Locul de joacă pentru copii, leagănul, terenul betonat special pentru ca vara să se joace un fotbal sau tenis, ne-am plimbat printre merii pe care îmi doresc să-i revăd când înfloresc, ne-am mirat de cele câteva săniuțe împrăștiate prin curte (aveam să aflăm că în iarna asta acolo nu a fost zăpadă dar săniuțele au fost oferite clienților ce au mers la Sinaia la pârtii). Am aflat că vara aici se instalează pentru cei mici un castel gonflabil și alte jucării pentru curte.

Între clădirea principală și zona de grajduri este și un frumos grătar cu o mică platformă, cu masă și scaune, unde vara se poate lua masa sau pentru grupuri, la cerere, se poate pregăti ceva.

Interiorul pensiunii

Clădirea pensiunii are parter și două nivele dar este dotată cu lift. Recunosc, nu l-am încercat dar am văzut un client care l-a folosit de două ori, deci este de luat în calcul la căratul bagajelor sau doar așa din obișnuință!

După ușile masive fără geam, am intrat în holul pensiunii, un loc plăcut unde prima impresie este de bine căci mocheta curată spune multe despre cei ce administrează pensiunea. În stânga intrării este un cuier pom care la momentul vizitei noastre era plin cu hăinuțe de copii dar și de adulți iar sub el erau multe ghetuțe de toate mărimile. Ușor mirați am întrebat dacă e obligatoriu să ne descălțăm, fapt ce nu ne-ar fi plăcut dar nu, nu era nevoie însă copii se simt mult mai liberi așa. Și normal, livingul era plin de copii care se jucau nestingheriți de parcă erau pe mocheta de acasă sau de la grădiniță.

Pensiunea nu are marcată o recepție în stilul cunoscut și la drept vorbind, asta îi dă un plus de farmec, ai impresia că vii într-o casă pe care deja o cunoști. Din holul de intrare, în dreapta se intră în piscină iar în stânga este trecerea spre living și locul de luat masa.

Livingul destul de generos este mochetat în întregime, este curat și elegant, cu multe geamuri mari. Mocheta m-a făcut să zâmbesc, are harta stilizată a zonei, cu satul prin care trec mereu când merg la casa mea argeșană, Malu cu Flori. Multe canapele, fotolii și măsuțe bine întreținute, loc unde am băut cafeaua și soțul berea, am răsfoit câteva din cărțile și hărțile aflate în raft. Aproape de șemineul cu dublă vedere este televizorul și DVD player, alături în raft se află o colecție de filme și dvd-uri cu muzică bună. Am amintit de șemineu, el nu a funcționat, fapt pe care noi l-am înțeles corect având așa ceva acasă, în seara aceea erau cred 12 copii micuți care se jucau fericiți prin tot parterul. Tot în living sunt și câteva jocuri pentru copii.

Restaurantul micuț unde încap lejer 30 persoane, este cu trei trepte mai sus decât livingul, este mochetat și el, astfel că prichindeii care vin în piciorușele goale din living să nu simtă răceala unei eventuale gresii. Mesele au scaune elegante și atunci când am servit masa am văzut un client VIP în vârstă de 1 an și ceva cum se mândrea în scaun special pentru cei mici. Pe servantă erau mereu două fructiere cu mere din care te puteai servi oricând iar în partea opusă locul de unde se servea cafea, ceai și băuturi diverse. Restaurantul este cu sistem închis, doar pentru cei cazați în pensiune, un lucru foarte bun în special pentru cei ce vin cu copii. Nu are ore fixe de servit masa, fiecare după cum dorește, eu zic că și acesta este un avantaj pentru turiști.

Scara care duce către camere, plasată imediat lângă lift, mi-a atras atenția nu prin faptul că este mochetată complet, ci prin grilajul ornamental care face imposibilă alunecarea vreunui pitic scăpat o clipă din ochii părinților. Bună idee. Luminile pe scară și palier au senzor de mișcare iar noaptea după o anumită oră stă aprinsă o lampă haioasă.

Camera noastră, dublă cu pat matrimonial, mi-a părut suficient de mare și dotată corespunzător, singurul obiect a cărui lipsă sigur duce la nemulțumiri vara fiind un minifrigider. E drept că am uitat să întreb dacă vara sunt aduse în camere aceste aparate atât de solicitate de turiști. Sper că da. În holul de intrare al camerei se află un cuier cu poliță pentru valiză și un necesar încălțător și tot de aici se intră în baie. Camera propriu zisă noi am găsit-o curată, cu un pat mare acoperit cu o cuvertură bună sub care se aflau pilota și pernele mari iar pe tablie fixate două salteluțe pentru a nu da cu capul în lemn. Două veioze funcționale pe noptiere, o măsuță cu fotoliu și taburet, plus dulapul de haine la care am apreciat ușile glisante și destule umerașe bune de lemn. Tot în dulap erau încă două perne mai mici, foarte bune, plus două halate de baie albe. Masa-birou are un scaun bun, oglindă clară și am găsit o apă minerală și pahare bune de sticlă. Tot aici este și televizorul pe care l-am folosit prea puțin având canale insuficiente, fapt ce este pe cale de remediere prin schimbarea distribuitorului, aveam să aflu de la personal. Mochetă personalizată, curată și destul de pufoasă încât să poți merge cu tălpile goale sau... de-a bușilea (scuzabil la vârste fragede). Din cameră se iese într-un balcon larg, chiar foarte larg unde vara poți pune nu doar o masă și scaune ci chiar un șezlong sau mai multe și de unde poți privi împrejurimile la răsăritul soarelui.

Baia mi-a plăcut, este mare și bine dotată. O cabină de duș cu panouri de sticlă securizată, suficient de largă pentru a încăpea două persoane, ideală pentru a spăla un copil năstrușnic fără a inunda restul băii sau pentru tinerii care vor să vadă cât efort presupune o scenă dintr-un film de dragoste... Și cu duș atât fix cât și mobil. Am găsit uscător de păr, 4 prosoape albe de bună calitate și unul gros și alb pentru ieșit de la duș, două perechi de papuci noi de unică folosință, rămași tot noi după noi (sic), consumabile bune și suficiente în coșulețul de pe blatul chiuvetei - desigur că și buchețelul de lavandă l-am mirosit. Și mărturisirea păcatului, săpunul mi-a plăcut atât de mult că pe unul l-am șutit, cum ar zice rudarii de mai sus din sat, restul consumabilelor au rămas în coșuleț deși erau bune dar destul de multe chiar și pentru două nopți de-am fi stat. Dar să știți că l-am luat ziua pe lumină, nu noaptea și că valora sub acel 2 urmat de suficiente zerouri, deci sunt nevinovată!!! Ventilatorul cu pornire automată la aprinderea luminii a funcționat excelent, tot așa căldura - am oprit noi peste noapte caloriferele să nu ne sufocăm - de asemeni apa caldă a fost tot timpul. Oglinda are o lampă suplimentară în partea de sus, din păcate eu n-am ajuns la șnurul cu întrerupător, bănuiesc că este așa din același motiv romantic al cabinei de duș... dar cum noi lăsasem acasă antireumaticele, am renunțat la acea lumină. Iar pentru bărbații care fug de aparatul de ras în concedii, vă dezamăgesc, este priză în baie și funcționează!

Sâmbătă am găsit deschise două camere mai mari, suite, am făcut câteva poze și le voi încărca la finalul articolului. Frumoase, largi, pentru familii cu copii mai măricei.

Piscina n-am încercat-o, eu nu iubesc locurile acestea pentru simplul motiv că fac alergie la anumite substanțe și, din păcate am uitat slipii soțului acasă (pentru asta mi-am luat de-o mică dojană, doar mică). Dar am intrat acolo. Are ușă din holul pensiunii, deci iarna nu se trece prin frig dar are și direct pe terasa exterioară. Era foarte cald, pentru a poza a trebuit să aștept puțin căci am venit din curte. Apa era curată, alături de bazinul mare este o mini piscină gonflabilă pentru cei mici. Tot în incintă se află sauna - cât am stat noi n-au fost cereri - apoi un solar despre care am aflat că nu se prea omoară clienții cu el și bine fac, există o toaletă și o cabină de duș, toate acestea fiind gratis sau mai bine zis intră în costul sejurului. Contra cost, la cerere din timp, se pot face ședințe de masaj de către o persoană din localitate.

Masa

Am lăsat separat să povestesc despre acest lucru deoarece servitul mesei aici la Ferma Club este puțin atipic dar cred eu folositor atât clientului cât și patronilor. Restaurantul nu are un meniu a la carte. Zilnic se fac două feluri de mâncare, adică două ciorbe, două felul doi și desert pentru prânz sau un aperitiv în locul ciorbei, pentru cină, acestea după ce fiecare client este întrebat ce dorește să servească din ce oferă pensiunea. Deci atunci când vrei să mănânci, primești foarte rapid ce ai comandat cu câteva ore înainte. O atenție deosebită am văzut că se dă copiilor care sunt întrebați fiecare ce doresc din ce se oferă iar ei se simt foarte importanți că pot alege. Porțiile - ciorba - nu ne-au părut mari dar la sfârșitul mesei am constatat că erau bine gândite, ne-am urcat destul de greu pe scări către cameră. Și am constatat la fața locului că dacă nu-ți ajunge porția, poți comanda supliment, la noi n-a fost cazul, cu mult regret spun pentru că mâncarea a fost teribil de gustoasă. La prânz am avut de ales între ciorbă de văcuță și supă cu găluști -am ales văcuța- felul doi am ales musaca cu murături de casă - dorul meu de Grecia a fost cumva satisfăcut cu musacaua asta - și desertul a fost unul singur, foarte bun. Pâine de casă cu semințe, excelentă. La fiecare masă a fost adusă o carafă cu apă plată, sucurile, berea, vinul sau alte băuturi se plătesc separat sau intră în prețul unor pachete la ofertă. [...]. La cină am avut de ales între costițe de porc vietnamez și rață cu portocală, am ales vietnamezul și ne-a plăcut - a fost prima dată când am gustat această carne. Aperitivul a fost pentru toți același, o tartă cu un melanj de brânză, cârnați, ouă, excelentă și suficient de mare încât eu să nu pot consuma întreaga porție de costițe ori salata cu semințe de rodie. Iar ca desert, înghețată de casă, foarte bună. Cei mici au avut prilejul să consume tot din farfurii, mă refer la aperitiv și felul doi, altfel nu se făcea înghețata! Dar și când a fost gata, ce liniște era!! Plus că ospătărița a complotat cu ei și le-a oferit ceva suplimente bune spre fericirea lor, a părinților și desigur a patronilor care astfel reușesc să atragă, doar un copil și un părinte mulțumit înseamnă o bună recomandare la prieteni sau acel "dacă ești cuminte, mergem iar la Ferma Club la Norocel ". Vinul de Tohani servit la carafă a fost bun, merita un supliment dar nu neapărat în seara aceea, poate spre primăvară când vor fi merii înfloriți. Ei bine da, ați ghicit, voi reveni să văd ferma și când dealurile vor avea acel verde pur!

Micul dejun este în general unic aveam să aflu. Pe noi ne-au întrebat cum vrem ouăle, adică fierte, ochiuri sau omletă, am ales ochiuri. A venit destul de rapid comanda dar farfuria mai avea și brânză, plus două feluri de mezel de casă (afumătoarea este în curte), câteva rondele de roșii și castraveți. Deja pe masă aveam fursecuri, untul de casă, dulceață de cireșe amare (eram capabilă să cer supliment la aceasta dar m-am gândit că avem Slănicul în curând) iar ce l-a dat gata pe soțul meu, carafa mare cu lapte de fermă, a băut jumate și nu înceta cu laudele, el care se încăpățânează să consume doar "lapte" din supermarket! O persoană de la masa vecină a cerut altceva, spunea că suferă și ea și copilul de intoleranță la ouă. Au discutat puțin despre preferințe și totul a fost o. k., i-au pregătit rapid un alt meniu.

Acum trebuie să recunosc că în drumul spre fermă am citit diverse impresii ale celor ce au fost cazați aici, alții decât cei ce scriu pe AFA. Părerile sunt destul de diferite legate de acest concept de servire a meselor, inclusiv a cantității porțiilor. După vizita noastră acolo și după câteva vorbe schimbate cu alți turiști, sistemul l-am apreciat. Porțiile nu sunt foarte mari pentru că nu se preferă lăsatul mâncării în farfurii, ei nu prea au ce face cu resturile deoarece porcii sunt hrăniți altfel decât în stilul cunoscut, apoi preferă să gătească zilnic, folosind produse din ferma proprie, un alt aspect deosebit de benefic atât copiilor cât și nouă adulților. Dar, demn de laudă, se pot obține porții suplimentare, desigur în limita bunului simț, se pot discuta meniuri și se poate găti ceva pentru vegetarieni, esențial este să se comunice cu personalul din timp și să se înțeleagă conceptul de fermă.

Personalul

Îmi doream să o găsesc acolo pe proprietară, doamna Mirela V. Dar era plecată din țară însă nimic din ce a însemnat confortul nostru nu a avut de suferit prin lipsa dânsei. De aici puteți deduce că personalul a avut un comportament excepțional. Cele două tinere care ne-au servit la masă au fost tot timpul prezente în restaurant, chiar și atunci când nu mânca nimeni. La masă ne-au servit corect, au avut grijă să nu ne lipsească nimic atât nouă cât și celor care au plătit mica vacanță. Responsabila cu tot ce mișcă în pensiune în lipsa patroanei, a fost de asemeni tot timpul prezentă, discret, a discutat cu cei ce doreau alte meniuri sau ceva informații pe care avea abilitatea să le ofere. Aveam să aflăm că lucrează cu patroana de două decenii, asemeni și soțul dânsei care este "tatăl" grijuliu al tuturor necuvântătoarelor locului și responsabil cu plimbarea copiilor pe ponei, cu multe alte lucruri importante. Asta spune multe. Și nu este ușor să întreții curățenia într-o locație în care copii sunt atât de liberi la joacă și atât de fericiți. Dar ceva îi motivează pe oamenii aceștia să lucreze acolo, în mod special pe soții care așa cum am zis sunt de două decenii alături de patroni.

Drumul spre Pensiunea Ferma Club

Din București sunt două variante pentru a ajunge la Fermă. Ambele ne erau cunoscute deoarece acum un an am trecut pe acolo, venind de la Târgoviște spre Sinaia. Drumul prin Sinaia este de aprox. 148 km, este aglomerat așa cum știți, pentru unii are dezavantajul de a trece prin celebrul sat Glod, deci nu merită decât dacă aveți și alte interese pe Valea Prahovei. Al doilea drum, cam 122 km, este cel prin Târgoviște pe DN 71, drum care poate fi parcurs fără gps, doar multă atenție după ieșirea din Moroieni, la cam 4 km este ferma, pe partea dreptă pe sensul spre Sinaia, marcată printr-un panou turistic și un bolovan inscripționat la poarta pentru intrarea turiștilor. Cunoscând bine ambele variante, v-aș recomanda, pentru bucureșteni, varianta DN 71, mult mai rapidă. Din București, zona Gării de Nord, există microbuz direct Moroieni/Ferma, acesta merge la Sinaia iar stația este la câțiva metri de poarta pensiunii. Despre trecerea prin satul Glod dacă mergeți la Sinaia, nu pot recomanda nici da, nici ba, eu trec mereu spre Argeș prin două comunități asemănătoare, nu am pățit nimic, recomandarea ar fi să circulați cu viteză moderată și atenți la cei ce vă pot sări în fața mașinii din ignoranță, lucru foarte posibil de altfel în orice sat cu români în zilele de mare sărbătoare precum sfinții Ion, Gheorghe sau de alte obiceiuri unde totul se permite. Glod, satul care a ajuns celebru în lume datorită unei șmecherii a lui Sacha Baron Cohen, cel care a turnat aici o mică parte din "Borat! ", film pentru care a luat Globul de Aur, apare pe hartă încă din 1889 când s-a făcut drumul Sinaia -Târgoviște. Locuitorii mileniului acesta au dorit să-i schimbe numele în Borat, atunci când au fost păcăliți a doua oară, când au fost umiliți la Londra în fața studiourilor 20th Century Fox, cu ocazia procesului intentat lui Cohen. Ei apar a doua oară într-un film mult mai uman, un documentar prezentat la un festival cinematografic din Chicago, "Carmen îl întâlnește pe Borat", acolo unde The Glodiators sunt prezentați așa cum trăiesc în realitate.

Împrejurimi

Ferma Club nu are pe lângă ea locuri unde puteți face o scurtă plimbare de seară, are în schimb frumoase zone unde vă puteți petrece o parte din zi în drumeții căci este situată chiar la granița Parcului Natural Bucegi, loc de unde se poate ajunge la Padina, Peștera Ialomicioara, lacul Bolboci sau lacul Scropoasa, ori se poate petrece o zi la Sinaia unde sunt atâtea obiective de vizitat. Gazdele vă pot da informații bune și de actualitate, în funcție de vreme sau ce se mai lucrează prin zonă. De asemeni nu este de neglijat vizitarea orașului Târgoviște, mânăstirilor Dealu și Viforâta precum și vechile biserici răspândite prin satele dâmbovițene din zonă. Căutând articolele despre această zonă, scrise aici pe AFA, veți constata că este o parte a județului ce merită vizitată pe îndelete și la costuri nu prea mari.

Păreri, concluzii sau cum vreți să le spuneți

Pensiunea Ferma Club / Glod este un loc care pe noi chiar ne-a încântat. Este o locație cu un anumit fel de circuit închis, cu o atmosferă absolut deosebită față de alte pensiuni - ai un sentiment că ești în familie sau într-un grup de prieteni cu care te cunoști de mult timp. Ai ocazia să mănânci sănătos, natural măcar câteva zile, să te odihnești (deși la șosea, n-am fost deranjați de mașini), ne-am simțit oarecum răsfățați de personal, de Abba, Norocel, Ghiocel și toți ceilalți locatari, este un loc unde ne-a încântat atmosfera creată în special de relațiile pitici-tătici, ne-a plăcut totul și de aceea vom rezerva o noapte să vedem livada înflorită.

Eu personal recomand în mod expres pensiunea pentru familiile cu copii până în 10 - 12 ani. Este locul ideal unde le puteți oferi hrană bună, o lecție ducându-i în lumea animalelor, un moment de respiro între meditații, televizor, tablete, metrou și mult prea desele partide de joacă în boxele invizibil infecte din intrările supermarketurilor. Ferma Club este un loc unde se simt bine cei ce iubesc natura, animalele, simplitatea unei zile la țară, plăcerea de a-ți învăța copilul să intre în lumea, ireală pentru mulți, a oului de găină ce nu iese din fabrică sau a laptelui ce se adună zilnic de la vacile reale. Ferma se poate închiria și în totalitate pentru anumite sărbători, evenimente dar niciodată pe ultima sută de metri, au deja clienții lor ce revin aici, așa cum am aflat din discuțiile cu cei prezenți în seara când am fost noi.

Este o locație nu foarte ieftină, este adevărat dar dacă obișnuiți să cumpărați produse zise bio din magazine, atunci Ferma Club nu este deloc scumpă când pune pe masă produsele ei naturale.

Rezervările se pot face direct pe site-ul Fermei Club (acolo unde găsiți prețurile și ofertele actualizate, plus nr. de telefon) sau pe Booking.com, plățile se fac atât cash cât și cu card. Recomandarea mea expresă ar fi să luați legătura cu gazdele și să cereți lămuriri despre mâncare sau altceva ce vă interesează (pat copil, plăți, băuturi incluse în pachet, etc.) în felul acesta nu vă stricați nici voi vacanța și nu-i încurcați nici pe ei cu comentarii sau note proaste nemeritate dacă locația nu a corespuns dorințelor voastre. Și recomandarea este valabilă în orice locație mergeți, în orice țară.

În final îndrăznesc să spun că Ferma Club este un loc atât pentru copii dar și pentru adulții trecuți prin viață dar nostalgici după viața la țară. Și cred că este un loc unde fiecare din noi se poate simți bine doar comunicând cu patroana și personalul, așa cum acasă ne programăm mesele și activitățile împreună cu partenerii sau copii/părinții noștri.

Vacanță plăcută și nu uitați să duceți un măr, un morcov pentru Norocel, Ghiocel și frații lor!

---

VIZUALIZĂRI: 2627 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI