Maramures - colt de rai

TIPĂREȘTE

sunt o pers in varsta si, deci, reticenta, carcotasa, dar nu neaparat pretentioasa. Nu mai fusesem in maramures dar vizitasem tara si mi-am petrecut si cateva vacante prin strainatate. Peste tot am gasit plusuri si minusuri, cum se intampla.

In urma cu 4 ani am cunoscut o doamna din Sighetu Marmatiei care mi-a povestit cate ceva despre maramures si in special despre pensiunea Doina din Vadu Izei, unde mancase niste sarmale de un craciun pe care, mi-a zis, nu le va uita toata viata. Fiind o gurmanda m-am hotarit pe loc-prima vacanta va fi la pensiunea Doina.

Asa ca, acum trei ani, mi-am luat nepotii (unul de 9, altul de 12 ani), ne-am urcat in tren si am pornit spre maramures.

Ajunsa la pensiune m-am indragostit pe loc:o pajiste larga, cu iarba cosita proaspat, alei curate care duceau la pensiune, flori multicolore peste tot, dealuri impadurite care inconjurau pensiunea, liniste, aer curat, ce mai, o locatie de vis.

Ma gandeam, doamne, cati angajati iti trebuie ca sa mentii domeniul asta intr-o asa stare superba, si apoi personal pt curatenia camerelor, bucatarese, etc... ca sa aflu, mai tarziu, ca doar d-na Doina, proprietara, cu unul din fii, sotul dumneaei, din cand in cand, si inca doua doamne (rude) care o mai ajuta la curatenie si bucatarie, acesta e tot... personalul care face ca aceasta pensiune sa fie... mirifica.

Adevarul e ca in aceasta parte de tara se munceste mult, f mult. In toate gospodariile pe care le-am putut vedea, oamenii trebaluiau de dimineata pana seara.

In sfarsit, sa continui cu prima zi de cazare:am mers la receptie sa platesc (cum eram obisnuita).

Am intrat intr-o incapere care mi s-a parut bucataria, caci mirosea divin a mancare si erau si mese, scaune, decorata (incaperea) rustic f frumos, cu flori proaspete pe mese si totul dar... totul f curat. Acolo trebaluia o doamna fromoasa, tanara (de vreo 40 de ani, am apreciat eu), distinsa, pe care am intrebat-o de receptioner. Eu sunt, mi-a zis, eu sunt si receptionera si proprietara si... sunt Doina, mi-a zis cu modestie.

Nu pot sa va spun cat de mult mi-a placut aceasta doamna, cat de natural si cald vorbea cu accentul acela unic, cat de frumos i se lumina chipul cand radea, cu cata atentie se uita la mine si la copii, sa nu cumva sa vrem ceva si sa nu ne dea. Ce mai, m-a cucerit pt totdeauna.

Plata a spus ca o facem la sfarsitul sejurului, nu la inceput, cum eram obisnuita.

Am mers in camera, unde totul era impecabil.

Mancarea - exceptionala si multa. Voi scurta povestirea sa nu plictisesc.

S-a sfirsit vacanta - 5 nopti, in aug, 2015. Am plecat atat de incantata de acolo incat mi-am zis ca nu se poate sa nu gasesc nimic de reprosat, ca ma voi trezi acasa, la Buc, din euforie, si voi analiza totul ,,la rece".

Cum chiar si asa tot fericita am ramas cu asa o vacanta, anul urmator mi-am luat si prietena si... la pensiunea Doina cu noi.

Anul asta, al treilea, mi-am luat si prietena si copiii si din nou la maramures. Ce mai, oriunde as merge, sufletul meu a ramas acolo, la frumusetile pensiunii, la mancarea cu gust unic si, mai ales, la d-na Doina, care daca n-ar fi asa cum e, incantarea mea ar fi doar pe... jumatate.

Multumesc pt tot, si mai ales, multumesc ca am avut ocazia s-o intalnesc pe aceasta doamna.

---

VIZUALIZĂRI: 1619 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI