Există potențial, lipsește implicarea

TIPĂREȘTE

De la hotel Casa Pelerinul ne-am mutat alături, la Pensiunea Doina. Ne-a recomandat-o fata de la recepția hotelului.

Dacă hotelul era viavis de mănăstire, pensiunea este un pic mai jos, visavis cu Centrul Cultural sau Casa de oaspeți a mânăstirii, oricum o clădire care ține de ansamblul monahal. Împrejur, alte vile sau grădini, un magazin cu de toate alături, Ceahlăul în zare. Curtea plină de flori și iarba deasă și verde mi-au plăcut la prima vedere. Pensiunea e măricică, are vreo 6-7 camere și 2 margarete. Doar doua dintre camere au baie proprie, iar pentru celelalte există o baie pe hol. La parter e și o bucătărie mare comună. În partea din spate a clădirii, în vreo două camere locuiesc gazdele permanent. Locuiesc și își văd de viața lor, de exemplu, pliveau straturile de legume din spatele casei, un lucru lăudabil de altfel, dacă nu ar fi ales să se ocupe cu turismul. Așa fiind, mi s-a părut un minus că nu-și băteau capul să ofere un mic dejun măcar, nemaivorbind de alte mese, de vreme ce erau acolo și păreau oameni în putere. Ne-au trimis cu nonșalanță la hotel Bistrița, de altfel, singurul stabiliment deschis permanent în stațiune. Restul, cam tot pe sistemul, ținem închis și deschidem când considerăm că merită. Mă mir că nu erau anunțuri pe la porți de genul ”Vă rugăm nu ne deranjați dacă nu v-ați strâns într-un grup de minim 10 persoane”.

Am mâncat la Bistrița și am plecat în drumeții. Abia seara am inspectat mai bine camera. Fiind una dintre cele cu baie, era destul de mică și înghesuită. Baia, nici atât, nu era spațioasă și, desigur, dușul avea scurgeri. Nu pot să nu fiu corectă, așa că am să spun că era curat fără cusur. Așternuturile erau de bună calitate, mirosind frumos a proaspăt. Aveam un televizor mic-mic dar cu multe canale și wi-fi era destul de bun în cameră, dar puteau lipsi ambele. Mai important a fost ca am avut căldură din plin și liniște. Personal, aș fi apreciat și puțin întuneric, mai ales dimineața când se luminează încă de la ora 5 și ai vrea să mai dormi. Erau bune niște draperii la fereastră.

Următoarele două zile am lipsit, fiind plecați pe munte, sus la Vf. Toaca. Am revenit în a treia după-amiază, obosiți și înfometați. Am mâncat la Bistrița, desigur, dar când să ne întindem oasele în camera (de altfel, plătită integral din prima zi), ia căldura de unde nu-i. Hai că poate vine, hai că poate mai târziu, până la urmă am cerut explicații și ni s-au dat: a venit vara, nu mai pornim centrala! Am rămas fără cuvinte. Doamna Doina într-un spirit de economie înfocat se gândise că dacă i-am plătit trei nopți e suficient să ne dea căldură în una. Oboseala și lehamitea ne-au oprit să mai facem vreun scandal. Spre seară, totuși, gazda s-a răzgândit și ne-a anunțat că a dat drumul puțin la căldură. N-am mai dormit îmbrăcați cu toate hainele dar gustul amar a rămas. Ca o bomboană pe colivă, dimineață am constatat că era oprit curentul electric…

---

VIZUALIZĂRI: 2269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI