Revarsarea Dunarii in Marea Neagra.

@Arpad Bojte: bun-venit pe site si in comunitatea AmFostAcolo!

Multumim pentru impresii, te asteptam si cu alte recomandari din vacantele tale trecute sau viitoare.

Dragă @Arpad Bojte, bine ai venit printre noi, românii iubitori de turism! Îți mulțumesc că n-ai uitat meleagurile de origine și că ai ales să-ți petreci câteva zile în România, nu doar de dor, ci mai ales din dorința de a face cunoscute aceste locuri și conaționalilor tăi. Cuvintele de apreciere m-au bucurat deopotrivă și cred că promovarea atracțiilor României îți face cu adevărat cinste. Și noi, românii, ne desfătăm la rându-ne cu frumusețile Ungariei și facem dovada prețuirii noastre scriind despre locurile vizitate, așa încât promovarea turistică și respectul reciproc pot fi fără discuție, preludiul unui bun schimb de experiență.

Te mai așteptăm și cu alte impresii, din țară și de oriunde altundeva!

Stimata doamna Olaru, citind ecoul Dvs. la recenzia mea sau recenzia Dvs. = "Cot la cot cu Cotul Dunării, explorând fragmente din peisajul și cultura ungară", mai degraba m-as adresa cu "draga Mariana" (cu permisiunea Dvs., desigur). Va rog - aci ma adreses si acelora care au citit sau vor citi recenzia mea - sa treceti cu vederea unele greseli de pronuntare sau de scriere corecta, dar in anii care au trecut s-au facut cateva schimbari in gramatica romaneasca pe care eu nu le-am mai apucat. Sper ca cele relatate de mine vor ajuta orecum viitorii "exploratori" a celui mai tanar taram european, Delta Dunarii cu cea ce este ea azi sau va fi maine. Precum au spuso si altii, Delta mai este un loc fermecator, o oaza de liniste care trebuie vizitata dar NU tulburata! Acuma cand ma gandesc la lungul drum a fluviului de la km. 0 si pana la revarsare, mi se furnica pielea pe mine. Cate natiuni, cate culturi total diferite una de alta, cate istorii diferite se insiruie pe malul ei. Ce imensitate de apa dulce se revarsa in mare pornind de la cele 3 firisoare, dungulite de apa care strapungand solul Padurii Negre (ma refer la izvorul Breg-ului, Brigach-ului si Donaueschingen) si uninduse intrun paraias, botezanduse ca Dunare porneste la vale ca pe parcurs "rauri" de rauri so inpunga lateral ca sai dea noi energii, sai dea putere si debit de care are mare nevoie in drumul ei intortocheat, cu capcane ca la Cazane, inaltimi care trebuie strabatute, cu ecluze ca la Portile de fier sau Cernavoda. Daca fac exceptie de faptul ca omul si-a pus amprenta asupra ei si ia creat un foisor artificial (Canalul), pot spune ca Dunarea este fidela ei insisi: Din 3 izvoare se naste si pe 3 brate "moare" facundese una cu marea cea mare.

Mariana, sper sa ne mai auzim. Am vazut si pozele Dvs minunate pe Picasa si am ramas incantat de ele.

As mai adauga un eveniment mai mult ca minor care s-a intaplat in Sulina. Reflecta f. bine inconstienta unora despre cum nu se poate face comert. Ma si intrebam, oare este inconstienta sau deliberat si cu mintea limpede functioneaza ca atare?!

Eram in drum la Ravarsarea Dunarii in mare si mi se facuse pofta de ceva produs de patiserie si taman ca ne pica una in drum. Ma gandeam la o placinta dobrogeana sau poale in brau, eventual la o savarina care ti se topeste in gura. Am intrat si vad o lista cu produse. Zic: " pai numa astea de aci aveti? " Adica mai nimica in vitrina. Raspuns: Nu, nu, produsele le avem in spate pe rafturi. Ok, zic, dati-mi 2 savarine. Savarine? veniti dupa masa. Bun, dar ce aveti? In fine, am luat o placinta cu branza si un strudel cu mere. Bune si proaspete. Zic, datine si 2 racoritoare sau ape minerale. Raspuns: Nu tinem, dar in stanga este alimentara. Luati de acolo. . Zic: Da ma rog, alimentara este tot a Dvs? . Nu, santem separati total. Bun, si unde sa le consumam ca nu aveti nici mese, nici terasa. Am mancat din mana in fata patiseriei. Am inteles eu, ca sa ai mese trebuie sa construiesti si bloc igienic, altfel nu primesti autorizatie de functionare, dar ca sa trimiti clientii la vecini sa cumpere un produs care "e la ea acasa" intro patiserie, era deja greu de inteles.

P. S. La intoarcere -precum au si zis - am gasit si savarine. Gustul f. bun si proaspete. Gustul cam 80% in comparatie cu cele de odinioara. Acele timpuri au apus pentru totdeauna. Bun sau rau fac parte din viata noastra si nu vor mai reveni niciodata.

Dragă Arpad (nădăjduiesc ca stilul adresării să fie reciproc, inclusiv eliminarea pronumelui de politețe), îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru aprecieri. Mă bucur că ai avut curiozitatea să citești scrierile mele despre Ungaria (cred că ai ratat review-ul despre Palatul Parlamentului Ungariei , dar mai ales pentru că ai mers și mai departe, răsfoind și albumele mele foto de pe Picasa.

Nu-ți face probleme cu ortografia românească, scrii și te exprimi muult, mult mai corect decât o fac mulți dintre conaționalii mei, mai ales cei din generația tânără. Iar ce e mai important, pui mult suflet și multă simțire în cele ce așterni pe hârtie (sau pe ecran, în cazul de față). Ești o fire de poet și se vede asta după felul cum scrii. Eu una, aștept cu drag să mai publici, căci sigur ești în măsură să ne vorbești și despre locuri neștiute încă de turiștii români în Ungaria.

Cu tot respectul și considerația, Mariana Olaru

PS Subscriu într-totul și la cele relatate în ultimul tău ecou, inclusiv opiniei că nici măcar gustul bucatelor nu mai e 100% ca odinioară ...

Draga Mariana si tu cititorule, depanand amintirile de acuma o saptamana altele noi imi ies la iveala. Cu ingaduita voastra va voi mai povesti una legata de Sulina. Nu am amintit numele celorlalte pensiuni ca sa nu fac reclama sau anti-reclama. Pe parcursul itinerarului nostru vizitand pensiune cu pensiune am intrat si la o tabara de elevi care primeste si turisti, ca atare functioneaza si ca pensiune. Ultimul etaj era renovat de un an si cu putina modestie din partea grupului, satisface cerintele si necesitatile nostre. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci de faptul ca edificiul este o tabara de elevi unde copii romani din diaspora pot beneficia de o vacanta la Sulina. Ei, intruna din camerele mai mari pe perete vad o reproducere cu un ins imbracat ca marii demnitari maghiari din secolul XIX. Mai sa fie! Ia sa vad eu mai bine cine este acest demnitar ca prea cunoscuta-mi era fata. Cine credeti ca era? Nimeni altul ca Emanoil Gojdu (maghiară Gozsdu Manó, n. 1802, Oradea; d. 1870, Budapesta). Parca vad nedumerire de pe fetele Dvs. Cine... mai este si Gojdu asta? . Nu trebuie sa stiti, mai ales ca pe vremuri asa ceva nici nu se invata in Ro. Dimpotriva, saracul Gojdu (numele ii era scris sub tablou) o fi fost pe lista celor netrebnici, a celor prohibitati de regimul comunist. Cu toate astea acest potret nu asa din nonsalanta a fost atarnat pe peretele camerei, camera care apartine unei tabere de tineret. Despre Gojdu gasiti informatii in 3 limbi pe siteul: ro.wikipedia.org/wiki/Emanoil_Gojdu

Din instinct intreb pe doamna administratoare: "Doamna, Dvs. stiti cine este aceasta figura de pe perete?" Era normal ca saraca sa nu stie. Ma intreb, oare cineva de acolo stie, a auzit de el? O persoana (cred ca domnul director) macar tot o fi stiind, ca nu degeaba taman pe Gojdu a cazut alegerea, sau cine stie, poate ca ministerul invatamantului ia obligat sa atarne aceste tablouri in institutiile ei, iar executantii simplu au executat ordinul, asa ca pe vremuri. Normal, mai erau si altii pe peretii interiori a cladirii. Fata in fata cu Gojdu era Ferdinand I al României. Si azi ma intreb, oare cineva le explica copiilor, mai ales celor nascuti in diaspora, cine sant acei demnitari de pe peretii taberei? Ma inclin sa cred ca nimeni, dar sa nu am eu dreptate!

La fel fac uneori cu anumiti indivizi care poarta tot felul de reclame pe vesminte, in general pe T-shirts. Ii intreb daca stiu cam ce poarta pe spate sau pe piept si credetima majoritatea habar nu au.

Ce bine de scriitori, au lectori care le corecteaza scrierile. La ultimul eco am mai descoperit o greseala la acordul genului. Asta se datoreste faptului ca fraza este lunga iar limba mea materna nu contine genuri. Deasemenea - este greu sa amintesc aici si sa raman si modest - vorbesc 5 limbi, ca atare le mai incurc si eu mai ales cand sand obosit. Mea Culpa!

Te rog citeste: ... Cu ingaduita voastra va voi mai povesti una (o amintire) legata de Sulina.

Sau: Parca vad nedumerirea de pe fetele Dvs (Aici a fost un "Pen slip", adica din graba am scris nedumerire in loc de nedumerirea.