De prin tara adunate. Partea 1: Csatari - Praid

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor membrilor AFA dar si vizitatorilor interesati de calatorii si plimbari…

Incep prin a multumi tuturor celor care au scris anterior despre locatiile pe care le-am ales si care m-au ajutat sa fac alegeri fericite... zic eu …

Deoarece fetita noastra a crescut destul de mult si nu mai fusesem cu ea in tara de catva timp asa intr-o tura completa, am decis sa planificam acest concediu si sa acoperim putin din cateva zone care ne permiteau atat ca timp dar ca si trasee turistice.

Prima locatie : zona Praid – Sovata.

Dupa studierea ofertelor de cazare, dar si disponibilitatilor, am ales pensiunea Csatari din Praid.

Ca o paranteza dar in acelasi timp si o observatie, foarte multe pensiuni care ne placeau, nu aveau camere pentru 3 persoane... nu pot sa inteleg cum gandesc proprietarii si ce fel de target de turisti au... si inca ceva... treaba cu 2 paturi de cate o persoana separate…hai sa fim seriosi... cati dintre dumneavoastra nu ati intimpinat aceasta problema la cazare fiind nevoiti sa alaturati paturile pentru ca locatia nu avea camere cu pat matrimonial de parca ar fi vreo facilitate de lux asta.

Revin asadar la aceasta pensiune:Csatari.

Rezervarea a fost facut cu vreo 2-3 luni inainte si ne-am ales o casuta pentru 4 persoane, chiar daca am fost 3 pretul era acelasi 120 lei pe noapte. Raspunsul gazdelor atat la rezervare dar si la intrebarile noastre ulterioare a fost prompt. Nu ni s-a cerut acont ci doar rugamintea gazdelor de a confirma cu cel putin o saptamana inainte ca vom veni sau nu.

In dimineata mult asteptata, cu bagajele stranse la usa si cu lista de cumparaturi, privind pe geam am vazut ca plouaaaaa. Da ce ploaie!! Am zis sa mai asteptam poate se mai linisteste, dar timpul trecea si niciun semn de incetare. Pana la urma am coborat cu umbrela pana la masina si am avut norocul sa gasesc un loc liber in spatele blocului exact sub un copac ce ne tinea protectie cat sa putem incarca bagajele. Fiindca perioada de timp planificata era de vreo 14 zile s-au adunat si bagaje pe masura care cu greu le-am gasit locul prin portbagaj si pe unde am putut sa le mai inghesuim.

Cam deprimati am pus pe drum, iesire din Bucuresti cu ploaie încontinuu, abia faceau fata stergatoarele. Ne uitam unii la altii si ne intrebam :unde mergem noi?? Daca la Bucuresti e asa, inseamna ca la munte …ma rog.

Ne-am urcat pe autostrada spre Ploiesti si incet incet ploaia a inceput sa se reduca in intensitate si norii sa se rareasca pe masura ce ne indepartam de Bucuresti, vremea sa se insenineze si la un moment dat in apropierea Ploiestiului am vazut si soarele... Curiosi am sunat la Bucuresti pe cineva si acolo inca ploua tare.

Asfaltul era uscat, drumul destul de liber, asa incat am ajuns la Brasov, apoi am luat-o spre Targu Mures. Avand temele facute de acasa am bifat restaurantele Doripesco pe care le urmaream sa mancam dar fiindca era prea dimineata le-am zis pas, apoi am ajuns la cetatea Rupea pe care am si vizitat-o fiind placuti impresionati de efortul edililor si al comunitatii de a reda aceasta cetate frumoasa prin reconstructie dar si excelentului drum de acces si indicatoarelor.

Pensiunea am gasit-o relativ usor ajutati fiind de gps caruia i-am dat coordonatele exacte. Venind dinspre Sovata, dupa mica intersectie din zona salinei, prima strada la stanga si apoi iarasi prima la stanga, venind cumva inapoi catre salina pe o straduta paralela cu drumul principal, cam 100metri pe partea dreapta, in capatul stradutei.

Prima impresie, cam aglomerata, dar ingrijita si aranjata. Curtea era plina de masini atat cu nr de Ro dar si din Ungaria, dar am gasit si noi un loc pentru a noastra. Ghinionul nostru a fost ca erau cazati si un grup de motociclisti unguri care erau in aceeasi perioada acolo. Dimineata cand porneau motoarele faceau un zgomot neplacut mai ales ca aveau scule destul de puternice. Si seara erau un pic cam veseli si galagiosi, dar erau si ei in vacanta …

Dupa ce am fost primiti la receptie, am primit cheia de la casuta numarul 4 si am mers sa ducem bagajele, sa ne facem comozi si apoi la restaurant sa servim masa. Vazusem pe net fotografii din casuta. Stiam ce e acolo. Pana la urma pretul nu reflecta deloc conditiile de cazare si cred ca era exagerat pentru ceea ce ofera si in comparatie cu alte locatii unde am stat dar asta era si gata. Trebuia sa ne simtim bine si asta conta cel mai mult.

In curtea din spatele pensiunii, in zona casutelor era un spatiu verde iar limita catre spate era un rau care trecea peacolo. Tot in zona din spate a pensiunii erau si cateva spatii de joaca pentru copii care erau populate cu destui copii, unii care locuiau in pensiune dar si clienti care veneau doar pentru a servi masa, multi recunoscand ca e un loc unde se mananca foarte bine din zona.

Proprietarii isi faceau discret simtita prezenta, dirijand angajatii atat cei din zona cazarii dar si ospatarii, noi nu am facut cunostinta cu ei. Comunicarea se facea exclusiv in limba maghiara si asta ne dadea asa o senzatie stranie de parca nu eram in Romania.

Casutele, destul de mari la interior ofereau un spatiu confortabil pentru 3-4 persoane cu 2 paturi alaturate si inca unul separat mai mare, dar cam mica distanta dintre ele, uneori putand auzi vecinii.

Era curatenie, dar nu stralucea, aerisit, in baie totul curat, dotata cu tot ce este necesar, un frigider util, tv la care nu ne-am uitat deloc si pentru unele nopti racoroase un calorifer electric pe care l-am folosit si noi mai spre dimineata. Nu am avut experienta neplacuta si nefericita a altor turisti, sau nu aveam noi grad de comparatie fiind aici pentru prima oara si mai ales ca urma sa stam doar 3 zile.

In fata aveau o mica verenda cu o masuta si scaunele unde puteai sa stai si sa respiri aer curat, sa bei ceaiul de dimineata si sa intereactionezi cu vecinii, iar noaptea sa admiri seninul cer instelat…

In zona din spate a restaurantului, langa terasa sunt si gratare la care au acces turistii, aragaz, chiuveta, nu stiu daca aveau sau nu vesela.

La restaurant se putea servi masa si in spatele pensiunii, exact in fata casutelor unde era amenajata o terasa cu cateva mese si am dat comanda sa servim meniul zilei asa cum ne-au recomandat si ospatarii. Pretul 20 lei pentru ciorba la alegere de vacuta, sau de pui, felul 2, deasemeni puteai alege din 2 preparate, o prajiturica si un pahar de vin. Servirea a fost ireprosabila, preparatele gustoase (la ce foame aveam...).

Dupa ce ne-am astamparat foamea, am iesit un pic prin zona in recunoastere. Accesul spre strada principala se facea cu masina, dar si pe jos, pe o scurtatura care trecea peste un parau si iesea foarte aproape de intersectie si de intrarea in salina. Bine pozitionata pensiunea, ferita de zgomotul traficului stradal, dar acces rapid catre Salina pe jos cred 4-5 minute de mers lejer.

Dupa amiaza spre seara statiunea este monotona, cativa turisti la plimbare ca si noi si nu prea ai ce face. Ne-am plimbat putin spre rezervatia Muntele de Sare, apoi la pas inapoi catre casa am fost ademeniti de mirosul de paine calda si nerezistand ispitei am cumparat de la brutarie o ditamai painea. Pe care mai mult de jumatate am mancat-o pe drum.

A doua zi dis-de-dimineata am pornit cu masina spre rezervatia Muntele de Sare. Desi era pretul afisat la intrare: 6 lei adulti si 4 lei copii, la ghiseu nu era nimeni asa ca am intrat si am urmat traseul prin rezervatie admirand frumusetile naturii. La intoarcere am vizitat si Expozitia de fluturi vii, de unde gasiti un review foarte frumos si detaliat al altui user (dorgo- felicitari!)

Apoi am mers la Salina. Despre Salina sunt destule povesti asa ca nu mai am ce completa.

Seara am mers sa ne plimbam in Sovata.

Dimineata ne-am pregatit de drum, urmatoare cazare fiind in Moldovenesti langa Turda la pensiunea „Poarta Apusenilor”... continuarea aici.

Va doresc concedii placute oriunde v-ati afla, iar celor care inca nu au ajuns inca, macar sansa de a visa... Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2098 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI