O alegere inspirata

TIPĂREȘTE

Greu trece timpul atunci cand astepti sa pleci in acel oficial concediu... Si la noi trece la fel chiar daca am calatorit intr-o multime de locuri de la inceputul anului, asa ca propunerea cumnatului meu de a petrece cateva zile prin tara cu ocazia zilei sale de nastere a venit “manusa” doar ca timpul de plecare era foarte curand... Asa ca eu fiind responsabilul in familie cu rezervarile, la indicatia ca vor ca prima noapte sa o petrecem pe la Baile Olanesti, m-am apucat sa caut... Doar ca timpul fiind foarte scurt deja mai peste tot era ocupat, mai ales ca eu cautam doua camere pentru o noapte... Ori nu era decat o camera, ori gaseam un apartament, ceea ce nu prea agreem, ori erau niste preturi de 'sareai' din ghete si nu in ultimul rand, erau niste recenzii pe care nu puteai pur si simplu sa nu le iei in seama... Solutia 'de avarie' a venit de la pensiunea “Casa Vanatorilor' care, ca si pozitionare era destul de apropiata de centru (800 m) si care avea recenzii foarte bune pe booking insa unele mai putin bune la noi avand in vedere ca nu pot tine cont de pareri vechi de ani. O contributie la alegerea acestei pensiuni a avut si krisstina care o vizitase in urma cu ani buni si care nu a avut nimic de reprosat in ceea ce priveste conditiile si amplasarea, doar clientela fiind mai 'pestrita' :) (intr-un anume sens, cine va citi recenzia ei va intelege)

Dupa consultarile de rigoare cu ai mei, am rezervat cele doua camere, de fapt un apartament si o camera dubla, la preturi bune zic eu, (160 lei apartamentul si 130 lei camera)

Am plecat catre destinatie pe la orele 09:30 si dupa ce am pierdut ceva timp la iesirea din Bucuresti catre A1, totul a fost perfect dupa aceea, lucru care m-a surprins in mod placut avand in vedere ca am plecat intr-o zi de luni.

In jurul pranzului, cu ajutorul waze, facem dreapta din DN 64 A pe un podisor care nici nu se vedea din cauza vegetatiei peste un rau, si intram in parcarea pensiunii. Din momentul in care intrasem parca pasisem intr-o alta lume: pe de-o parte vegetatia luxurianta de pe toata latura intrarii, pe o parte si pe cealalta a raului care trecea pe acolo, apoi o pasune verde separata de dreptunghiul unde se afla parcarea de niste stingii din lemn, foarte multe locuri de relaxare in mai multe foisoare, pe acea parte stanga, apoi pensiunea impunatoare, cu padurea in spatele sau si pe partea dreapta cum priveai. Tot acolo in dreapta era o voliera care adapostea un paun, cateva rate pitice, cateva gainuse si un cocos, langa toate aceste vietati adaugandu-se si doua perechi de porumbei albi splendizi. Partea de parter a pensiunii acolperita de flori si plante decorative, toate acestea avand darul de a te 'rupe' efectiv de realitate.

Asa cum imi este obiceiul, am lasa toate bagajele in masini si am intrat pe holul pensiunii. In fata erau niste scari din lemn masiv care urcau, in stanga, o sala cu cateva mese, iar pe partea stanga receptia. Dupa cateva momente de asteptare a aparut un domn care, dupa ce a consultat un registru cu rezervarile ne-a inmanat cele doua chei de la camerele rezervate. L-am rugat sa ne insoteasca pentru a le viziona si am urcat pana la etajul 3 pentru a vedea apartamentul, apoi am coborat pana la 2 pentru a vedea camera. Ambele frumusele, motiv pentru care le-am acceptat fara rezerve. Cand am coborat am gasit o doamna care ne-a urat bun venit, recomandandu-se a fi una din proprietarele pensiunii (alaturi de sora sa) ne-a intrebat daca ne plac camerele si s-a oferit sa ne arate curtea proprietatii. Crezusem ca vazusem tot, insa foisoarele de pe malul raului nu aveam cum sa le vedem de acolo, asa ca am coborat putin si am dat de ele. In afara de cadrul natural in care se aflau si care era de o frumusete rara, langa unul din acestea, cel mai mare, cu mai multe mese, se afla un loc pentru gratar, cu un acoperis generos, un gratar construit din caramida, in acest ansamblu incadrandu-se si o chiuveta cu apa curenta, apoi lemne pentru foc, ustensile pentru acel gratar, chiar si detergent de spalat, asadar cam tot ceea ce era necesar. Exista si o sursa de lumina, in cazul in care se intuneca, iar foisorul avea pe unele din stalpii de lemn care il sustineau, prize functionale. Ne-a placut tare mult aceasta zona, si am urcat inapoi pe cararea care ducea spre pensiune. Pe dreapta, unde era acea pajiste foarte intinsa, am zarit pascand patru cai, foarte frumosi si bine crescuti. Am inteles de la d-na Nana ca se pot fi calariti, la cerere, sau ca se pot face chiar cursuri de calarie pentru cine doreste. Pentru cei care vin cu copii, exista si trei ponei (i-am vazut pascand si ei separat de cai in spatele pensiunii, un loc de joaca la care ar mai trebui lucrat insa si 'piece de resistance' un miv aventura parc amenajat pe marginea raului, cu scari din lemn si platforme in copaci unde se pot aventura. Foarte bine gandite cam toate aceste posibilitati de petrecere a timpului liber in incinta Casei Vanatorilor.

Am intrebat despre restaurant si d-na Nana ne-a spus ca micul dejumn da dorim il putem lua acolo, dar ca pentru alte mese doar daca am comanda in avans ne poate face ceva.

Am lasat bagajele in camere si i-am mai adresat rugamintea ca, in cazul in care va fi posibil, sa ne dea doua camere alaturate si sa distribuie apartamentul unor alti clienti, apoi am plecat catre salina Ocnele Mari, apoi am vizitat Olanestiul si am revenit. Spre bucuria noastra am putut primi camerele 7 si 10, la etajul 2 acestea fiind alaturate. Singura diferenta intre ele era aceea ca una avea pat matrimonial si o alta twin, lucru deloc deranjant pentru ca daca doream le puteam uni foarte usor pe cele doua.

Asadar la intrarea in camera pe un semihol (peretele din dreapta era comun cu al camerei pe partea stanga era usa care comunica cu baia, apoi pe dreapta o comoda pentru valize. In partea stanga patul cu noptiere stanga dreapta., un sifonier, doua fotolii, o masuta din lemn pe care se afla o tava din inox cu doua pahare, un mini frigider, si o comoda pe care se afla televizorul de 81 cm diagonala. Posturi multe, insa fara interes din partea noastra. Doua geamuri, unul in dreptul patului si cel al usii de acces in balcon. Balconul din lemn, micut, cu o masuta si doua scaune din ratan, cu o vedere superba in spatele pensiunii dar fara intimitate fata de celalalt balcon din pacate. De aceea ne-am dorit sa avem camerele alaturate, si acesta a fost un mare avantaj, noi avand posibilitatea de a comunica si bea un pahar fara a ne mai muta dintr-o camera in alta si fara a ne inghesui intr-un singur balcon.

Baia, prevazuta cu cabina de dus, de dimensiuni medii dar suficiente pentru doua persoane in acelasi timp, cu patru prosoape plus cel pentru iesirea de la dus, gel de dus si sapunuri, apa calda ori de cate ori am pornit-o. Totul foarte bine intretinut, camere bine antifonate. Aerul conditionat nu l-am pornit, nu a fost cazul. Pe durata noptii, insa si la orele diminetii cat am mai zabovit pana la plecare liniste deplina, doar susurul raului s-ar fi auzit daca am fi dormit cu geamul deschis. Dimineata, inainte de a pleca am intrebat-o pe d-na Nana daca ne poate face o cafea. Am vazut atunci ca avea instalat si un espresor de la care ne-a servit cu o cafea foarte buna in niste cani mari, pentru suma de 5 lei o cafea.

Concluzia este ca pensiunea isi merita cu prisosinta toti banii pe care i-am platit, si ramane o optiune pentru mine daca voi pleca intr-un grup si mai mare. Mai ales ca d-na Nana mi-a spus ca in cazul rezervarii a minim 5 camere voi avea si un discount plus si posibilitatea de a servi masa la pensiune daca se doreste acest lucru. De gratarul de langa rau nu va mai spun abia astept sa profit de alte zile libere si sa-i fac proba!

Inchei recomandandu-va acest loc, mai ales ca prin pozitionarea sa va asigura accesul facil la statiunea Olanesti si la alte puncte de interes din apropiere, unele despre care voi scrie si eu, dar si altele despre care colegul nostru @ tata123 a scris chiar de curand!

Vacante placute!

---

VIZUALIZĂRI: 3203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI