O pensiune la superlativ

TIPĂREȘTE

Am descoperit această superbă pensiune acum trei ani din pură întâmplare (sau nu). Incursiunea noastră prin ţară se terminase, eram în Râmnicu-Vâlcea, ne îndreptam spre Bucureşti, însă entuziasmul întoarcerii într-un oraş hiperpoluat fiind aproape inexistent, am decis să mai petrecem o după-amiază într-un loc liniştit şi verde.

Despre Olăneşti nu ştiam mare lucru (în afară de informaţiile clasice) iar foamea ne-a oferit un motiv în plus să ne propunem a ne documenta la faţa locului. Până la intrarea în staţiune ne-au atras atenţia mai multe panouri de ghidare spre Casa Vânătorilor iar grija cu care sunt ele amplasate ne-au trezit interesul.

Şi ne-am oprit. Iar impactul vizual a fost puternic; acolo totul este conceput pentru a-ţi bucura mintea, ochii şi sufletul; pensiunea este dominată de un peisaj care-ţi taie răsuflarea şi de susurul unui râu care nu se opreşte niciodată; verdele este completat de multe alte minunate culori ale florilor din faţa stabilimentului iar animăluţele completează atmosfera caldă cu care eşti întâmpinat de personal.

Mâncarea a fost ca la mama acasă, servirea - promptă şi ireproşabilă, curăţenia şi grija pentru detalii - o realitate (pentru mulţi alţii e doar un deziderat de marketing) iar nota de plată, extrem de rezonabilă.

Am trăit în acea zi o veritabilă stare naturală de bine şi am sperat că, în ciuda parcării plină de maşini, norocul va fi de partea noastră. Am găsit o ultimă cameră liberă prezentată de o doamnă desăvârşită, desprinsă, parcă, dintr-o poveste cu zâne bune; de o eleganţă, inteligenţă, energie şi naturaleţe admirabile (ultima dată mi-a dat o excelentă reţetă de socată şi îi mulţumesc! :))

În cameră am rămas la fel de fermecaţi de grija faţă de detalii şi de originalitatea mesajelor scrise, mesaje care fac, în esenţă, apel la respect faţă de tot ceea ce ne înconjoară (tonul lor este perceput a fi imperativ de cei care nu-l au).

De atunci, Casa Vânătorilor este locul nostru de suflet pentru că, printre altele, ne place consecvenţa personalului. Apoi, pentru noi nu este o pensiune, este o stare de spirit. Dăm fuga acolo cât de des putem, am petrecut în 2012 cel mai frumos Revelion şi sperăm să mai tot petrecem. Acum suntem convinşi că locul acela care ne-a găsit pe noi este binecuvântat de Dumnezeu.

Mulţumim Casa Vânătorilor şi mulţumim celor care au grijă să ne fie bine!

PS: Frumuseţea locului constă şi în faptul că sunt multe variante de activităţi şi locuri de vizitat, dar dacă aţi mai amenaja o piscină şi un loc de joacă pentru copiii, ar fi fantastic. :)

---

VIZUALIZĂRI: 1436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI