Casa Ema - satul Peștera județul Brașov

TIPĂREȘTE

În urmă cu mai bine de douăzeci de ani am fost pe punctul să cumpăr un loc pentru o căsuță de lemn în satul Peștera, de lângă Bran. Deși priveliștile spre Bucegi și Piatra Craiului mi-au tăiat răsuflarea, actele de proprietate rămase în urmă pe la 1900 l-au făcut, pe juristul din mine să renunțe. Acum îmi pare rău, poate oamenii erau de bună-credință și în timp s-ar fi rezolvat actele. Asta e.

Aproape am uitat de acest sat până în urmă cu câteva săptămâni când l-am revăzut plin de zăpadă și fabulos. Apoi am ales o pensiune – Casa Ema și am sunat de două ori pentru rezervarea unei nopți ”să văd cum e”. O doamnă amabilă mi-a răspuns și mi-a confirmat rezervarea.

Sosirea a fost la fel de ”fabuloasă” cum e împrejurul. Am ajuns, nu era nici o mașină în parcare (cu toate că săptămâna trecută nu mai era un loc liber!), anotimpul e total anost acum neatrăgând turiști și vrând să intru ușa pare încuiată. Îmi zic, doamne ce plasă am luat. Sun de două ori la telefon și intră căsuța. Mai apăs o dată tare pe clanță și ușa se deschide. Îmi las rucsacul lângă ușă și încep să bat în uși, să salut, să vorbesc, dar nu e nimeni.

Îmi duc rucsacul în hol, continui demersurile, urc cu bagajul la etaj. Simțind că nu e nimeni în pensiune bat totuși la fiecare ușă a camerelor. Nimeni. O singură cameră are ușa neîncuiată și după vreun sfert de oră de când am intrat în clădire îmi duc bagajele în cameră. Deformația mea profesională mă face să mă gândesc: oare mă vor acuza de efracție, sau de furt?

Sună telefonul, e proprietara. Îmi spune că ei sunt la o înmormântare, eu îi spun că am intrat în camera descuiată. Îmi confirmă că aia era a mea. Îi mulțumesc.

Acum e noapte bine. Am făcut multe drumuri împrejur, am făcut zeci de poze – imaginile sunt teribile chiar dacă e înnorat și nu e pic de zăpadă, de pe geamul camerei se văd Bucegii în toată splendorea lor. Am mâncat în bucătăria de la etaj unde ai tot ce îți trebuie pentru o masă la munte.

Am citit tot felul de comentarii ale unora care au trecut pe aici. Că scârțîie podelele din lemn, treptele din lemn. Oameni buni, o casă la munte e perfectă când e din lemn și chiar când scârțâie. Dacă vreți să nu scârțâie, dragi cetățeni, mergeți în betoanele de jurul marilor orașe, nu va scârțâi nimic și veți vedea de pe geam maldăre de gunoaie. E alegerea dumneavoastră.

Mesajul meu e altul: dumneavoastră ați mai întâlnit o situație în care ți se lasă deschisă o cameră într-o pensiune cu o priveliște superbă, cu toate dotările, cu căldură chiar și pentru un singur om, cu o bucătărie cu toate cele necesare fără să te cunoască proprietarul, fără să-i plătești nimic anticipat?

Asta e Casa Ema din satul Peștera! Frumoasă, curată, cochetă, discretă, cu o curte minunată pentru pici și bunici.

Mulțumesc oameni buni pe care încă nu v-am cunoscut direct.

---

VIZUALIZĂRI: 2445 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI