Semiteapa la Ocnita

TIPĂREȘTE

In primavara 2012, cautand pe net o destinatie de vacanta pentru vara am dat peste reclamele la strandurile din Ocnele Mari si Ocnita si peste saitul pensiunii Casa din Deal. Desi nu am crezut tot ce scria acolo, am zis ca in general e de bine si hai sa mergem. Am rezervat telefonic pentru iulie.

Cum am ajuns au inceput sa apara diferentele fata de ce scria pe net. Ca sa ajungi la pensiune trebuie sa urci pe o ulita lata de 3 m, inclinata la 45 grade din care faci brusc dreapta ca sa intri in curte, ocolesti casoaia si ajungi intr-o parcare de 3 locuri din care nu se stie daca mai poti iesi.

Am avut camera la etaj, care e de fapt o mansarda in care nu poti sta in picioare ca dai cu capul de acoperis. In camera mori de cald si ziua si noaptea. Are un aer conditionat pe hol dar in camere nu ajunge.

Scara care duce la etaj e din lemn si e aproape verticala asa ca daca aveti copii, fiti cu ochii si cu mana pe ei cand coboara pe acea scara.

Curtea, si ea in panta, cam neingrijita si goala.

In rest, destul de curat, 2 frigidere in care baga toata lumea si o bucatarie in care se face coada la aragaz.

Adevarata teapa a venit la strandul cu apa sarata din Ocnita: niste paragini ramase de la comunisti. N-au fost in stare sa puna macar niste pomi sa poti sta la o umbra. Apa mizerabila, plina de muste moarte si de resturi. Noroc ca fiind sarata nu cred ca avea niciun microb. Dusurile aveau niste boilere instant turcesti care erau mai mult defecte iar cand mergeau puteai sa te curentezi. Locul din care se lua vestitul noroi saprofelic era ceva de groaza: o groapa cu o scara de ciment prabusita in ea, cu balarii de jur imprejur si cu resturi putrezite de la niste casute de lemn. Cu o cutie de conserve legata de o prajina lunga scarmai in groapa si scoteai niste noroi in care mai gaseai si vreun cui sau vreun os.

Nici la strandul din Ocnele Mari conditiile nu erau cu mult mai bune. Am stat 5 zile ca pe ghimpi.

Intr-o zi am fost la strandul Ostroveni din Valcea si ne-am mai revenit: acolo conditii intr-adevar bune, bazine si cu apa dulce si cu sarata, curatenie, umbrele... dar nu eram in statiune, eram in oras.

Ceea ce a salvat acest concediu au fost urmatoarele 2 zile in care am mers pe traseul Polovragi - Transalpina - Voineasa. Transalpina e un drum pe care merita sa mergi mai ales acum cat asfaltul e nou si fara nicio groapa ca nu se stie cat tine asa. E frumos si merita sa te opresti de cat mai multe ori pentru peisaje.

Am trecut prin Ranca unde, vara fiind, era masina peste masina si nu am inteles de ce. Ma gandeam cum o fi iarna, cand ai de ce sa stai acolo si deci sunt si mai multe masini.

Am trecut si prin statiunea Vidra, o alta paragina superba din Romania.

Am scris asta pentru ca cei care au de gand sa mearga in aceste locuri sa stie cam ce ii asteapta.

Nu prea am scris de bine pentru ca sunt satul de impresiile pline de laude.

---

VIZUALIZĂRI: 5832 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI