O minivacanță perfectă... între ape

TIPĂREȘTE

Pentru minivacanța de Sf. Maria am zis să mai schimbăm, să mergem la munte, dar până la urmă am făcut ce-am făcut și tot la mare am ajuns... Mă rog, aproape la mare; la Jurilovca. Deh, chemarea apei/apelor...

Am rezervat nu cu mult înainte (vreo 3-4 săptămâni, când am anulat rezervarea la munte 😊) la Pensiunea Briza Mării, garnisită cu 4 margarete, pe booking fiind notată cu 9,8 din 111 evaluări. Cameră dublă cu demipensiune, 3 nopți – 3105 lei. Oferă și alte facilități, precum piscină și închiriere de caiace sau biciclete. Am avut drept de anulare gratuită până la un moment dat, apoi plata s-a făcut automat.

Am plecat de acasă mai târziu ca de obicei, fiind reținuți de diverse îndatoriri; totuși, ne-am făcut socoteala că probabil n-o să întârziem la cină. Vremea se anunța bună, traseul a fost cel obișnuit: podul hobanat peste Dunăre – Măcin – Cerna, doar că Waze ne-a făcut o surpriză și în Horia nu ne-a mai cotit dreapta, ca de obicei, ci am mai mers un pic înainte, apoi din Izvoarele am apucat (în premieră) pe DJ229, străbătând niște sate de care nici n-auzisem: Iulia, Turda etc. Surpriza s-a dovedit a fi plăcută; pe de o parte iubim căile nemaibătute, iar pe de alta drumul chiar s-a dovedit frumos și neaglomerat.

Pensiunea se află pe Str. Doloșman 52, aplicația de orientare ne-a plantat fix în fața proprietății, unde sunt amenajate câteva locuri de parcare. După ce am acționat portița albastră de lemn, în incintă ne-au întâmpinat 2 clădiri, una imediat în dreapta, cu aer mai simplist, alta – vedeta – un pic mai în față, pe stânga; cea pe care o cunoșteam din pozele de prezentare, P+1+M, construită și decorată în stil tradițional deltaic, cu lemnăria vopsită în bleu-turcoaz și acoperișul din stuf. Tot pe dreapta, în spațiul delimitat de cele 2 clădiri, se află piscina.

Prezența noastră a fost sesizată de o angajată care ne-a condus spre recepție, de unde a pescuit cheia camerei 2, ce avea să ne revină. Cu bucurie am constatat că e chiar una dintre cele 2 camere de la parter, în clădirea principală (asta frumușică), beneficiind de o terasă absolut spectaculoasă – spațioasă și cu vedere la... toate. Totodată, am convenit cu domnișoara ce vom mânca la cină: pește sau ne-pește (așa s-a exprimat). Pește, normal!

Ne-am luat în stăpânire micul domeniu, compus dintr-un hol, baie și dormitor. El ne-a întâmpinat umbros și răcoros, asta și datorită aerului condiționat pe care l-am găsit lucrând de zor (ulterior nu prea avea să mai fie nevoie de el). Și decorat în același spirit, culorile predominante fiind alb și turcoaz.

Am dispus de un pat dublu dotat cu toate cele necesare (saltea foarte bună), cu câte 2 perne de fiecare și câte o noptieră de-o parte și de alta. Veioze fixate în perete și, deasupra patului, un tablou înfățișând un apus de soare în deltă. Pe peretele opus, un scaun-scoică, o comodă pe care se afla televizorul și încă una ce ascundea un mic răcitor, precum și – într-un compartiment lateral pe care nu l-am descoperit din prima – 2 pahare și o sticlă cu apă din partea casei.

Dulapul mare, cu 3 compartimente și uși culisante, se afla încastrat în hol. Tot pe hol, lângă ușa băii, era montată și o oglindă cu chenar simplu, turcoaz.

Baia – cabină de duș walk-in, chiuvetă, niște spații de depozitare sub ea (sertare), oglindă, vas de toaletă, coș de gunoi. Prosoape în 2 dimensiuni, albe ca laptele (cred că se ofereau și unele colorate pentru piscină, dar noi n-am întrebat și nu ne-a spus nimeni; oricum le aveam pe ale noastre, aduse de acasă). Hârtie igienică suficientă, săpun lichid la chiuvetă, gel de duș la duș.

Per total, frumos și confortabil. Fereastra camerei dădea spre spatele casei și era acoperită cu perdele albe și draperii turcoaz, iar ferestruica de la baie spre terasă.

Terasa era mobilată cu o canapea și 2 fotolii (ratan plus pernuțe), încadrând o masă de cafea scundă, acoperită cu sticlă. Avea să fie pentru noi un loc perfect de relaxare în compania unei lecturi sau, seara, a unui pahar de vin.

Până la cină ne-a mai rămas chiar puțin timp de explorat restul proprietății, care nu e foarte mare, dar are suficient spațiu pentru numărul de turiști pe care-l poate primi; a propos de asta, nu știu exact acest număr, dar am găsit pe site-ul pensiunii informația că dispune de 6 camere duble și de familie plus un apartament, deci să fie în jur de 15, să zic. Există o pajiște frumos întreținută, un aspersor o udă zilnic, iar în apă se pune soluție contra insectelor, de aceea n-aveam să întâlnim decât câțiva țânțari răzleți. Ea este preferata copiilor, dar și locul de joacă amenajat special pentru cei mici. Terasa-restaurant (cu o secțiune închisă total și una semi-deschisă) se găsește în prelungirea clădirii principale, iar în capăt de tot este o căsuță tradițională pe post de bar, funcționând zi-lumină. O să vedeți în poze cât de drăguțe și cochete sunt toate! Un loc cu adevărat deosebit, ne-a încântat teribil de la primii pași și avea să ne încânte la fel în continuare!

Mesele. Briza Mării oferă automat demipensiune, nu cred că există altă variantă de cazare. Cina constă într-un fel principal (unul pe bază de pește, altul având ca ingredient principal altceva decât peștele), un desert și apă (îmbuteliată). Cele 2 variante pentru cină îți sunt de obicei prezentate dimineața, la micul dejun, când ești rugat să alegi una dintre ele. Noi am ales de fiecare dată peștele, fiind mari iubitori de astfel de preparate. În prima seară am avut scrumbie, apoi medalion de păstrugă, apoi somn la cuptor. Mămăliga și lămâia au fost constante, salata și garniturile însoțitoare au mai diferit. Totul a fost absolut delicios! Am avut deserturi de casă foarte bune și ele: un fel de prăjitură cu griș însiropată, plăcintă cu brânză (dulce-sărată) și clătite cu gem. Desigur, poți completa cu orice udătură dorești (pentru un preț suplimentar), noi de obicei am preferat vinul roze.

Micul dejun se servește tot în varianta fixă, este variat și îndestulător, cuprinzând 1-2 mezeluri, telemea, cașcaval, salată de icre/zacuscă de pește/pește marinat, ouă, un foietaj sărat, salată de legume, unt și dulceață (de smochine), iaurt, câteva boabe de struguri. Desigur, pâine, apă și ceai sau cafea.

Piscina. Foarte faină! Destul de încăpătoare, curată, cu apă sărată – „placată cu vitroceramică și echipată cu sistem de electroliză” , citez din amfitrionul nostru. Atât de curată, încât cățelușa gazdelor se hidrata direct din piscină când o pălea setea (vezi foto). Există baldachine pe o latură, pe celelalte se înșiră șezlonguri; sunt și vreo 2 umbrele de plajă.

Având la dispoziție 2 zile pline, una ne-am petrecut-o loco, să ne bucurăm de piscina asta minunată. Ne-am bălăcit în repetate rânduri, am citit, unii au tras și un pui de somn... Fata de la bar ne-a răsfățat cu limonade și cocktailuri de câte ori am avut chef, razele soarelui ne-au mângâiat (filtrate temeinic de umbrarul baldachinului), vântul ne-a uscat pletele ude... A fost bine, foarte bine...

Oamenii. Briza Mării este afacerea unei tinere familii de lipoveni – mama, tata, un fiu (student, care ajuta activ acolo unde era nevoie) și o fiică (încă micuță; ea doar se juca). Plus fata bună la toate (cea care ne-a primit, care servea la mese și la bar), plus cine-o mai fi fost pe la bucătărie. Mi-a plăcut că erau mereu prezenți, fără a fi intruzivi și că la prima cină domnul trecea pe la mesele noilor veniți, se prezenta și le oferea sfaturi în funcție de programul pe care doreau să-l urmeze. Nouă ne-a aranjat transferul la Gura Portiței pentru a doua zi plină, anterior povestindu-ne o sumedenie de lucruri despre această destinație. La sugestia dumnealui aveam să ne plimbăm pe plajă, spre sud și să descoperim locul unde a fost cândva portul pescăresc și cherhanaua.

Împrejurimi. Jurilovca, locuită predominant de lipoveni, este o localitate în permanentă expansiune și dezvoltare, păstrând însă numeroase și fermecătoare elemente tradiționale, în special în arhitectura vechilor case sau biserici. Deși am vizitat-o în mai multe rânduri, până acum n-am avut ocazia să ne plimbăm prin noul port turistic, care chiar ne-a impresionat pozitiv. Există și un părculeț între 2 canale, există și o fabrică de produse pescărești cu magazin de desfacere (am zis că luăm la plecare câte ceva, dar n-am mai luat, planurile schimbându-ni-se din mers: nu ne-am dus direct acasă, ci am mai tras o fugă până la Corbu, pentru o ultimă plajă...românească pe vara asta).

Se păstrează însă și vechiul port pescăresc, de unde pleacă bărcile spre Gura Portiței. De aici am plecat și noi (80 lei/persoană), cam 20 de minute durează traversarea lacului Golovița. Același barcagiu a venit să ne recupereze de acolo, la ora convenită.

Despre Gura Portiței v-am mai povestit și s-a tot povestit pe site. Rămâne un loc controversat (în ceea ce privește calitatea serviciilor și prețurile), dar cu un farmec de necontestat, de aceea are și va avea numeroși oaspeți. Fiind sărbătoare, am prins destul de aglomerat, dar am avut noroc, am găsit o umbrelă de stuf liberă și am găsit și masă la restaurant mai târziu, pentru câte un borș pescăresc. Marea am nimerit-o destul de furioasă (a fost weekendul când s-au înecat mai multe persoane în sudul litoralului românesc); la Gura Portiței, fiind golf, puterea valurilor slăbește în astfel de situații. Totuși, nu ne-am avântat în larg, deși apa minunat de caldă ne-ar cam fi tentat...

Duminică, după decazare, ne-am repezit până la Capul Doloșman, că ne era aproape. Și acolo am mai fost și voiam să vedem dacă s-a mai întâmplat ceva; mă refer la punerea în lumină turistică a ruinelor cetății Orgame/Argamum. Hmm... Prea multe nu. A apărut un centru de vizitare cu un panou informativ la baza dealului, acolo ar trebui să lăsați mașina și să mergeți în continuare pe jos. Noi ne-am încăpățânat să ajungem motorizați până pe țărmul lacului Razelm, e adevărat că drumul nu mai continuă decât vreo câteva sute de metri, dar e horror. Situl mi s-a părut la fel de neîngrijit ca prima dată, ba parcă și mai dărăpănat. Multe dintre plăcuțele informative sunt pe jumătate șterse sau zac în iarba arsă din preajma ruinelor. Priveliștea de sus, de pe promontoriu, asupra lacului – priceless! A, și erau milioane de gâze bâzâitoare; nepericuloase, dar super-enervante. Una peste alta, merită să mergeți dacă n-ați mai fost. Neapărat încălțăminte comodă și, de preferat, pantaloni lungi, că e plin de buruieni țepoase.

Pe urmă – am pomenit deja – am ajuns și la Corbu, 100 de kilometri, o bagatelă. Plajă sălbatică, mare dezlănțuită, un peștic bun la masa de prânz; abia ne-am îndurat să plecăm spre casă, către seară...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 94 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI