Un week-end minunat, presarat cu surprize neasteptate la o pensiune din Sighisoara

TIPĂREȘTE

Am avut marea bucurie, sansa si imensa fericire sa fiu intr-unul din week-end-uri impreuna cu un grup de buni prieteni cu care am petrecut 2 zile minunate in mijlocul tarii, la Sighisoara.

Nici cu gandul nu gandeam eu ca, dupa vizita de anul trecut, fiind intr-un circuit prin tara, voi reusi sa revin atat de curand in orasul care ma incanta atat de mult, Sighisoara mea cea mult indragita.

Asadar, am pornit la drum vesela nevoie mare, sperand ca ma voi distra de minune. Si oare cum avea sa fie?!... Pai sa vedem.

Dupa un drum excelent pe cararile Romaniei mele cea frumoasa natural (partea creata de bunul Dumnezeu, nu cea batjocorita de omul zilelor noastre…), dupa ce m-am imbatat de placere admirand peisajul muntilor mei de acasa, pictati pe ici-colo in nuantele toamnei ruginii (o splendoare) pe o vreme mai mult decat perfecta, cu un cer nepatat si o caldura de 30 gr. in Bucuresti, iata-ma ajunsa la Sighisoara. Atunci habar nu aveam ce surprize ma asteptau in cele doua zile si cum va fi drumul de intoarcere acasa. Cineva care cu siguranta iubeste gasca noastra de prieteni, avea sa ne faca o surpriza de zile mari si sa fim martori la o premiera absoluta pe acest sezon. Dar sa incep cu inceputul.

Ne-am cazat cu totii la Pensiunea Aquaris, care este situata pe str. N. Titulescu nr. 2-4, in centrul orasului Sighisoara, foarte aproape de impresionanta Catedrala Ortodoxa Sf. Treime.

Intrand pe poarta mare colorata viu in rosu aprins, pe care scrie foarte citet cu vopsea galbena AQUARIS CAMPING si de cum am vazut aceasta pensiune cocheta, zugravita in alb si cu floricele la fiecare fereastra, deja am simtit ca-mi pare rau ca stateam doar 2 nopti si nu mai mult. Deh, cam asa se intampla cand ai un “feeling” din prima ca esti cazat intr-un loc placut si foarte ospitalier si mai ales cand esti in compania unor buni prieteni, nu?!...

Acea intrare este pt. masini iar pt. noi se intra fie pe acolo, atunci cand se deschide aceasta poarta fie pe o usa laterala din stanga, ce da mai intai pe o terasa acoperita. De acolo am reusit sa vad un lucru mai deosebit la aceasta pensiune. Am observat imediat ca aici te poti simti bine mersi si undeva la munte, datorita aerului curat dar in acelasi timp si la mare. Cum adica? Poate va intrebati. Asa bine: pensiunea aceasta are un camping dotat cu 10 casute in model rustic din lemn, cu grup sanitar cu dus si o terasa afara, in aer liber. Dar imediat am dat cu ochii de o generoasa piscina, care acum, in oct. nu mai era functionala, dar vara, cu siguranta aici este punctul fierbinte al pensiunii, in zilele calduroase sa te poti racori in apa ce are o adancime considerabila de 2,4 m in piscina mare. Imediat mai este o alta piscina ceva mai micuta, cu o adancime de 1,4 m, deci asta chiar este pe masura mea de mare inotatoare …care trebuie sa simta pamantul sub picioare atunci cand oboseste de “vaslit” brass:)). Tot aici, la piscina este si un bar care acum, in oct. nu mai functiona, dar este un coffee maker, de unde ne-am alimentat cu cafele foarte bune si gustoase. Eu am baut, de ex. un “Mocha” excelent…:)

Intrarea in cladirea pensiunii se face urcand cateva trepte, printr-o usa din termopan cu geam dar nu inainte de a admira florile frumoase asezate pe partile laterale. Aici te intampina gazde foarte primitoare, intr-un hol generos, unde sunt mese si scaune, un barulet dotat cu o mica bucatarie utilata cu un mare frigider, cu o cafetiera, cuptor cu microunde, chiuveta si alte ustensile de bucatarie. Acolo am vazut un frumos si tare interesant acvariu, care gazduia niste pesti foarte colorati. Tot in acest spatios hol, care tine loc si de sala de mese, este si o plasma uriasa.

Pe jos am vazut ca este o gresie deschisa la culoare, crem, foarte curata si mai ales lucioasa. Dar am simtit-o si alunecoasa atunci cand am incins-o rau, dansand intr-o seara de mama focului pe ea :)…Iluminatul se face discret, prin cateva spoturi pe pereti.

Mi-a placut atmosfera calda dar mult mai mult incalzita de ceata voioasa de prieteni, care ne-am adunat pe seara cu totii.

Am avut camera la etajul 1 din 2 plus o mansarda, din ce am reusit sa vad. Urcarea se face pe niste trepte din lemn, cu balustrade din metal auriu, impodobite cu mult bun gust de cateva flori. Iar pavimentul pe holuri este decorat in aceeasi gresie crem.

Pensiunea are 10 camere, fiecare fiind dotata cu grup sanitar propriu, cu tv. prin cablu. Am observat ca unele au si balcoane generoase. Pensiunea ofera si internet wireless gratuit. Deci eu cred ca aici este locul pentru o vacanta asa cum si-o doreste fiecare dar mai ales reconfortanta si intr-o liniste desavarsita.

Camera in care am poposit, din pacate, doar 2 nopti este destul de spatioasa. Are un mic holisor la intrare, cu un dulap bine compartimentat pe stanga, unde am gasit 2 randuri de prosoape albe, foarte curate si pe dreapta este baia.

Apoi in camera propriu-zisa sunt 2 paturi apropiate, care erau acoperite cu niste cuverturi intr-o nuanta calda de portocaliu. Si ce m-am bucurat cand am realizat ca mi-am luat de acasa si eu pijamaua cu model portocaliu, pe care scrie undeva, discret, culmea…”Love” :). Parca am presimtit ca voi fi in ton cu ambientul camerei. Pentru ca si la fereastra din termopan, cu o perdea alba, foarte curata, sunt atarnate si draperii din acelasi material si culoarea cuverturilor de pe pat si pernele “fantezi” tot portocalii. Zau de nu mi s-a facut brusc pofta de portocale de la atata culoare. :))

Mobilierul este bine intretinut, nu neaparat nou, dar placut la vedere. Paturile sunt “flancate” pe ambele parti cu noptiere pe care sunt 2 veioze care au functionat. O servanta este pe un colt spre fereastra pe care sta un tv si apoi o masuta ovala, pe care poposea o tava cu 2 pahare. Masuta are si 2 scaune in parti. In continuare este o micuta toaleta, cu o oglinda dreptunghiulara pe perete. Pe jos, camera este decorata doar cu parchet laminat si cate un mic covoras in dreptul fiecarui pat. Peretii cred ca au fost zugraviti de curand sau cel putin asa arata, vopsiti, normal, cum altfel? Intr-o tenta de portocaliu dar nu strident, ci relaxant. M-au incantat si cele 2 tablouri mici de pe pereti, cu picturi din Sighisoara. Era si normal, nu?!

Mi-a placut mult camera, dandu-mi acea stare de intimitate, de caldura si de relaxare. Chiar imi doream sa le simt pe toate acestea la un loc…Atat cazarea la aceasta pensiune cat si iesirea cu prietenii, mi-au creat o stare de bine, de confort, de relaxare totala si de distractia de care chiar aveam mare nevoie…

Baia nu este prea mare, dar dotata cu o cabina de dus, cu obiectele sanitare curate si tot necesarul, cu sapun si gel de dus. A lipsit foenul, dar am inteles ca alte camere aveau asa ceva. Eu, una, n-am avut nevoie dar sunt sigura ca daca as fi avut nevoie, imediat mi s-ar fi dat si acest aparat. Pe pereti este o faianta portocalie pana la mijloc si apoi alba, separate printr-un brau frumos iar pe jos o gresie de aceeasi culoare a portocalei parguite.

Nu am dus lipsa nici de apa calda sau rece si nici de caldura. A venit proprietarul si a dat drumul la repartitorul din camera mea, pentru ca la inceput nu a mers robinetul. Deci temperatura ambientala se poate regla in functie de dorinta turistului. Prin bunavointa proprietarului s-a rezolvat imediat si am avut si caldura. Chiar am avut mare nevoie, afara fiind deja frig, vant si multa ploaie.

Pensiunea nu asigura servicii de masa, dar datorita bucatariei, se pot prepara diferite mancaruri si pastra la frigider, ca si servirea mesei in sala special amenajata.

Pretul pt. o camera dubla este de 100 lei, pt. tripla este de 140 lei si pt apartament este de 180 lei. Deci, parerea mea: nu este deloc scump, tinand cont de confortul pensiunii.

Pe timp de vara, cand functioneaza piscina, aceasta este gratis pt. cei cazati aici, deci cum v-am scris la inceput, la pensiunea Aquaris te poti simti in acelasi timp atat la mare cat si la munte…orecum, asa, cu putina imaginatie. Trebuie doar sa ne petrecem o vacanta acolo.

Am poposit doar 2 zile pline in care am vizitat din nou minunata bijuterie din centrul tarii, inconfundabila Sighisoara. Impreuna cu gasca m-am plimbat atat seara, la lumina discreta a catorva felinare aprinse, cand am reusit sa surprindem la o ora din noapte, dangatul clopotului ca si spectacolul papusilor din turnul cu ceas; dar si farmecul Sighisoarei in intunericul noptii. Apoi am urcat dealul pe strazile umede de ploaie, pana sus, pe Scara Scolarilor, la Biserica din Deal si ca sa ne distram mai mult, am facut si o foarte scurta vizita haioasa la cimitir…

Dar am reusit sa vedem orasul si ziua, chiar pe ploaia mocaneasca ce s-a tot incapatanat sa ne unde, poate a belsug, mai toata perioada pe care am petrecut-o aici. Dar n-a fost niciun bai, cel putin pentru mine pentru ca de cate ori ajung la Sighisoara, ma bucur tare mult. De ce? Simplu, pentru ca sunt practic indragostita de acest oras-cetate locuit, singurul din Europa de acest fel, in care oamenii traiesc in buna pace si intelegere.

Orasul are un renume binecunoscut si pe plan mondial, aici avand loc anual Festivalul de Arta Medievala. Sighisoara isi poarta cu mandrie nationala istoria sa stufoasa si tumultoasa, are locuri de o frumusete fara egal. Eu am mai scris impresii pe AFA despre Sighisoara (vezi aici) si nu doresc repetarea lor.

La aceasta noua vizita am reusit sa urc in renumitul Turn cu ceas, unde este organizat si Muzeul de Istorie al orasului, distribuit pe nivele, pe masura ce se urca pe niste scari foarte inguste si intortocheate si mi-a placut foarte mult. De sus, de pe terasa care inconjoara turnul, m-am bucurat enorm, vazand cetatea Sighisoarei in toata maretia si forta ei ascunsa printre casele, turnurile vechi ale cizmarilor, tabacarilor sau cositorilor, am revazut Biserica din Deal sau Biserica Romano-catolica, m-am plimbat cu privirea printre toate stradutele in panta si m-am bucurat facand poze de la inaltimea orasului.

Sighisoara ramane pentru mine micul orasel medieval din inima Romaniei, care palpita frenetic de viata din timpuri stravechi, este locul unde cred eu, nu te poti plictisi niciodata. Este oraselul romantic, pe unde te poti plimba nestingherit pe stradutele sale inguste si intime, cu case pictate ca cele din povesti si cu zidurile vechii cetati care si astazi apara cu indarjire aceasta urbe deosebita. Pot scrie ca in Sighisoara nu am avut niciodata niciun moment de plictiseala…ci doar o imensa bunadispozitie si dorinta fierbinte de a ma reintoarce acolo ori de cate ori voi avea ocazia.

Cum am scris mai sus, vremea nu a tinut cu noi, a plouat ambele zile dar asta nu a stirbit cu absolut nimic veselia si buna noastra dispozitie. Sighisoara este magica oricand, la orice ora si pe orice vreme. Important este sa te lasi cucerit de farmecul ei unic si daca te mai afli si in companii placute, ce-ti mai trebuie?!...

Duminica am plecat spre casa tot pe ploaie si pe un frig care s-a asternut parca prea brusc, dupa acea caldura varatica. Dar pe Valea Prahovei, in special in Predeal ningea ca in povesti si un bun prieten mi-a facut o surpriza neasteptata: a cotit-o frumusel la dreapta de pe sosea si uite-asa am ajuns la Trei Brazi. Drumul era deja decorat in peisajul alb al iernii si ningea cu indarjire. Deci am facut o scurta excursie si la munte si am fost “partasii”dar si norocosii primei zapezi ai acestui sezon. Si ce ne-am bucurat cu totii de acel peisaj hibernal, cu brazii deja impovarati cu neaua alba si imaculata. Am facut poze si eu, asa imbracata sumar, inca de toamna, m-am bucurat enorm, precum un copil, de frumusetea acelei superbe duminici la munte, un munte bunecuvantat cu prima zapada. De fapt, de cate ori ninge, eu redevin copil si visez...multa zapada, mare bulgareala, om de zapada, sanie, zarva mare si derdelus...

In final ce as mai avea de adaugat? doar faptul ca va recomand cu toata increderea si placerea Pensiunea Aquaris din Sighisoara si o strasnica plimbare prin orasul-cetate.

Si v-am povestit si eu toate acestea, doar pt. ca, precum multi altii, si eu din nou AmFostAcolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 2939 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI