Cateva ore incantatoare in vremuri medievale...

TIPĂREȘTE

Intr-o dimineata terna de sfarsit de noiembrie a anului de gratie 2008, cu noaptea-n cap, ca nici nu se mijisera bine zorii unei zile ce se promitea urata, rece si cu nori bolovanosi si grei, mi-am condus copiii la scoala din apropierea casei. De acolo plecau intr-o excursie la Sighisoara. Ah, ce-as fi vrut sa merg si eu cu ei…

Dupa strigarea apelului si asezarea in autocar a tuturor copiilor si a catorva parinti, am vazut c-au mai ramas cateva locuri libere. Atunci am fost “secerata” pe loc de o idee: ce-ar fi doar sa intreb daca se mai poate si pentru mine un locsor, oricat de mic si nebagat de seama? ! Intrebarea moarte n-are, nu? ! Mi-am luat curajul de gat si l-am aruncat pe limba dandu-l afara si intreband timida: ”Credeti, va rog, c-ati mai putea lua un turist la dv. in masina? ” A auzit si diriga lui fii-mea, care ma stia ca vroiam sa merg si eu de cand ii inscrisesem pe copii, dar nu stiam atunci daca voi putea merge si eu. Si a intervenit si ea spunand ca au mai ramas cateva locuri si daca vreau sa merg rezolvam cu plata autocarului.

Ei, zis si facut. Iata-ma si pe mine in autocar, la drum deci spre Sighisoara. Noroc a fost ca am fost imbracata bine, si cu ceva “malai” in portofel, zic eu, pt. o mica “escapada” turistica. Si-asa, nu exagerat de departe de casa.

Drumul a fost excelent, fara incidente, copiii nebunatici si zglobii, asa cum imi plac mie, ma cunosteau foarte bine multi dintre ei…Povesti si cantece vesele, glume, rasete galagioase, tot alaiul Copilariei imi “imfrumuseta” si mie o zi dintr-o viata grea si plina de griji si suparari de adult…

Am ajuns la destinatie si am inceput practic, excursia noastra.

Va intreb daca ati fost vreodata ispititi de ideea de a explora indeaproape universul Evului Mediu. Departe de a fi o fantezie sau doar o dorinta a noastra, va spun ca acest lucru este posibil. Asa ceva am trait atat eu cat si grupul nostru, dar cred ca orice om care calca pe pamantul Sighisoarei simte asta. Si chiar se intampla doar imediat de cand incepe periplul cunoasterii pe stradutele inguste ale orasului medieval, ca o vasta cetate medievala in care astazi traiesc in armonie atatia oameni.

Cetatea Sighisoarei a fost ridicata in anul 1191 de sasi pe un deal de pe malul stang al Tarnavei Mari. Pret de atatea secole zbucumate, orasul acesta a pastrat intacta, nealterata, ambianta medievala. Dupa ce am intrat in acest miraculos spatiu pe sub arcadele batranului Turn cu Ceas, numit si Turnul Portii, mandria orasului ce masoara neincetat, de secole, curgerea neistovita a timpului, am ajuns in piata centrala a cetatii. Acolo se judecau altadata procesele si aveau loc executiile; tot in acest loc se afla si “stalpul infamiei”, de care erau legati raufacatorii, carora li se atarna de gat o piatra mare. Am avut pret de cateva secunde senzatia ca vad o scena cumplita acolo…va las si pe voi sa va imaginati…

Apoi am intrat timizi si cuminti in biserica fostei Manastiri dominicane, ridicata aici prin sec. 13; in interiorul acesteia am descoperit altarul baroc sculptat de Johann West pe la 1680 si pictat de artistul peregrin Jeremias Stranovius. Incantati de cele vazute, am mai zabovit putin, dar pentru ca ne presa foarte mult timpul, am purces mai departe. Am trecut pe langa Casa Venetiana, Casa Vlad Dracul si Casa cu Cerb, si apoi am luat-o pe strada Scolii, cu vechi case cu fatade in culori pastelate si cu obloane de lemn.

De-a lungul acestei strazi ne-au intampinat multi comercianti cu tot felul de suveniruri, de la obiecte de arta populara frumos mestesugite si pana la magneti cu cetatea si alte modele, cu vederi si harti cu zona si imprejurimile si multe alte nimicuri. Toate acestea dadeau viata si colorau atat de minunat aceasta zona atat de batrana dar mereu intinerita tocmai prin acest aflux neincetat de turisti dornici de a cunoaste si de a se intregi cu atmosfera cat si cu intregul tablou medieval.

Pe drum ne-au insotit casele acelea vechi, unele parca ramase asa inca de la inceputuri, cu fatadele coscovite, roase de timp, mai sa cada, dar si altele mai aratoase. Si intre toate acestea, se strecurau si mici magazine si cafenele primitoare, unde ne-am oprit si noi pentru foarte putin timp. Apoi am ajuns la baza celor 175 de trepte ale Scarii Scolarilor si dupa urcusul lor, iata-ne in cel mai inalt punct al cetatii. Aici ne-a intampinat semeata si totodata minunata Biserica din Deal, construita in sec. 14, un valoros monument arhitectonic in stil gotic. Este singura biserica evanghelica cu cripta veche din Transilvania, in zidurile careia se afla in jur de 60 de morminte. In interior pe pereti, am vazut o fresca ilustrand sfanta Treime ca o persoana cu trei chipuri. Foarte interesant si original…n-am mai vazut asa ceva…

De aici, am coborat de-a lungul vechilor ziduri ale cetatii care parca-mi sopteau ceva din lunga lor existenta deloc prea grozava. Dar ma gandeam eu; ce trainice trebuie sa fi fost de-ati rezistat impotriva necrutatorului timp…Aceste ziduri se intind ca o cingatoare la braul eternului deal al cetatii, intarite odinioara cu redutabile bastioane si multe turnuri de aparare din care s-au mai pastrat doar noua: Turnul cu Ceas, Turnurile tabacarilor, Cositoristilor, Croitorilor si altele, nu le mai tin minte pe restul…parca si al Cizmarilor si al Fierarilor…toti micii mestesugari ai vremurilor demult, demult apuse…

Intre timp a inceput sa si ninga, bucuria copiilor, dar nu numai a lor, ci si a mea. De cate ori ninge, ma bucur enorm. Imi place sa vad cum din cerul acela cenusiu si apasator se nasc niste “cristale” atat de fragile, stelute de gheata atat de minunate, de reci dar atat de “calde” si primitoare la joaca…in omatul pufos de-abia asternut. Bine, atunci la Sighisoara de-abia de-abia se mijea un mic strat de nea…Oricum, a fost frumos!...

Cred ca multa lume stie ca in fiecare an, timp de trei zile, de obicei in ultima saptamana a lui Ciresar (iunie), Sighisoara se intoarce in timp in vremea ei, in Evul Mediu: din toate colturile zarii se aduna cavaleri in armuri stralucitoare care se intrec in turniruri, se desfasoara si procese ale vrajitoarelor (brrr! ), dar si menestrelii isi deapana cantarile pe undele unei muzici medievale. Si se intalnesc la fiecare colt de strada artisti amatori sau chiar profesionisti care improvizeaza scene de teatru, au loc si concerte de muzica medievala si alte spectacole, care incanta la maxim trecatorul sau turistul. Pe toata durata Festivalului de Arta Medievala de la Sighisoara, stradutele cetatii devin neincapatoare pentru miile de oameni, fie localnici, turisti din toata lumea sau oameni cu alte treburi veniti in oras. Cu totii se inghesuie sa vada si sa ia parte efectiv, sa ia pulsul, sa se contopeasca impreuna cu acest pitoresc eveniment si oras medieval din frumoasa noastra Romanie! Vom incerca in viitor sa ajungem si noi la un astfel de spectacol la Sighisoara. Cu siguranta vom avea ce vedea, ce auzi, ce simti, ce trai…

Orasul Sighisoara este un monument protejat din anul 1999 de UNESCO, fiind inclusa pe lista patrimoniului mondial. Este considerata o perla a Europei, fiind una dintre putinele cetati locuite si astazi, de pe batranul continent.

Pacat ca eu n-am avut aparatul de foto cu mine (deh, n-am venit pregatita de acasa…) pentru a imortaliza scene “live” din acest loc binecuvantat dar copiii mei au reusit sa ia cateva cadre cu telefonul mobil, cu cetatea Sighisoarei. Nu sunt cine stie ce, dar totusi e ceva decat nimic…

Important din tot este, cu siguranta, faptul ca Sighisoara, “trasa” sau nu in poze, cetatea intemeiata de sasi inca din sec. 12, exista, respira, traieste, deci ESTE VIE…am vazut-o pulsand frenetic, vesela si primitoare. Si de aceea va scriu si eu, cea care, precum multi, multi altii, AmFostAcolo!!!

Cu drag pentru voi toti,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 2461 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI