Crăciun alpin la Pensiunea Alpina din Mălaia

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 24 – 29 decembrie 2024

Încep cu o constatare ciudată, care m-a nedumerit puțin și nu a fost pentru prima dată când am simțit asta. Cumva paradoxal, mereu mi-a fost mult mai ușor să aleg locații de cazare în străinătate și toate s-au dovedit alegeri excelente, nu doar inspirate, pentru că și acelea au avut în spate suficientă muncă de documentare, în timp ce atunci când vreau să mă cazez în țara mea sunt mult mai dezorientată, parcă. Cam așa s-a întâmplat și cu alegerea locului în care să petrecem Crăciunul 2024. În plus, faptul că m-am hotărât destul de târziu, alţii rezervând încă din vară, mi-a limitat mult opţiunile.

Iniţial am cochetat cu ideea unei vacanţe în Bulgaria, preferabil pe partea de litoral, unde mai fusesem și fusese foarte bine, însă unde mi-ar fi plăcut mie nu mai erau locuri încă de cu vreo lună şi jumătate înainte, iar ce am mai găsit eu şi liber şi OK era puţin cam scump şi oricum, până să mă hotărăsc eu, s-au epuizat şi acolo locurile. Mai aveam câteva variante, cu all inclusive, mai modest, dar nici preţul nu era de speriat, însă totul îmi părea aşa prea sec, nimic festiv şi, evident, nimic tradiţional.

Timpul trecea în defavoarea mea, până când mi-a fost clar că nu mai puteam merge decât la noi în ţară pe undeva și oricum doar aici mai puteam spera la ceva tradiţii de Crăciun.

După căutări fără succes pe cunoscutul sait de rezervări, am înţeles că nu acolo voi găsi ceea ce căutam. După ce mă lămurisem că nici litoralul românesc nu era o soluție, m-am reorientat spre munte în zone mai apropiate de Bucureşti. Culmea este că nici nu aveam mari pretenţii. Voiam doar ceva într-o zonă pitorească, iar asta nu ar fi fost greu de găsit pentru că avem o țară tare frumoasă, de preferinţă o zonă în care să nu mai fi fost în ultimii ani, o pensiune de trei flori sau maxim patru, unde să fie cald, curat şi să am cât mai multe mese incluse.

Şi de această dată am aplicat reţeta de succes de a apela la sfatul unui expert în materie de cazari excelente, care mi-a oferit, din nou, tot sprijinul :p. Au urmat alte câteva încercări sortite eşecului din motive de indisponibilitate, desigur previzibilă, într-o perioadă atât de solicitată. Următoarea recomandare primită părea să întrunească toate cerințele mele, însă recenziile recente subliniau frecvent nemulţumiri pe partea interacţiunii cu noii proprietari/administratori ai locaţiei respective. Cum eu socializez minim spre deloc cu gazdele, mă gândeam că nu ar fi chiar un capăt de ţară, pe booking mai era disponibilă o singură cameră, dar iau telefonul şi sun pentru a cere detalii suplimentare. Bine am făcut, deoarece convorbirea nu a fost cea mai agreabilă, m-am cam lămurit cu cine stau de vorbă, chiar dacă mi s-a oferit un preţ puţin mai mic decât cel de pe saitul de rezervări, diferenţa fiind probabil chiar comisionul perceput de acesta. Eu nu am timp să fac conversaţie cu necunoscuţii doar de dragul conversaţiei, pun întrebări punctuale la care aştept răspunsuri concrete, nu evazive, ceea ce aici nu s-a întâmplat, iar când este vorba de preţuri, de bani ştiu că lucrurile trebuie să fie clare de la bun început. Negăsind pe moment altceva mai bun, cam cu inima îndoită, am blocat totuşi camera respectivă pe booking, mai de încredere pentru mine decât rezervarea directă, pentru că nu voiam să rămân acasă de Sărbători. Cu anulare gratuită, desigur, şi am anulat imediat după ce am plătit avansul şi am avut confirmarea rezervării la Alpina.

Pensiunea Alpina a fost următoarea încercare, una câștigătoare de această dată 😊. Impresiile erau foarte încurajatoare, poziţionarea îmi plăcea, dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că oferea un pachet special pentru Crăciun, exact ce îmi doream eu şi tot căutasem până atunci, cu masă festivă etc.

Pachetul de Crăciun includea trei nopţi de cazare cu trei mese pe zi, iar în ziua de Crăciun o masă festivă cu băuturi incluse, totul la preţul de 975 lei de persoană.

L-am sunat pe proprietar şi am solicitat rezervare pentru o cameră dublă pentru cinci nopţi, solicitând o cameră cu balcon şi, dacă se putea, cu vedere la lac, precum şi „decalarea” cu o zi a pachetului de Crăciun, care la ei începea din data de 23 decembrie, în timp ce eu nu puteam ajunge acolo decât pe 24 seara cel mai devreme. Am avut mare noroc pentru că renunţase cineva. A acceptat imediat, mi-a promis o cameră frumoasă şi s-a ţinut de cuvânt. Am luat un sejur cumva combinat, după terminarea pachetului de Crăciun continuând doar cu cazare fără nicio masă, la preţul standard de 235 lei pe noapte. Eu aş fi preferat tot pensiune completă, dar a fost OK şi aşa.

Am plătit online avansul cerut de 500 lei în contul indicat şi gata, acum aşteptam să vină Moşul 😊

Eu am lucrat şi în ziua de 24 decembrie, când cei mai mulţi erau demult în vacanţă :D, am reuşit să plec de la birou cu câteva ore mai devreme şi am plecat direct spre munte. Am sperat că nu voi prinde aglomeraţie prea mare pe drum şi aşa a şi fost.

Traseul ales a fost cel clasic pe Valea Oltului spre Sibiu: Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Călimăneşti – Brezoi – Mălaia (230 kilometri). A fost aglomerat până am reuşit să ies din Bucureşti, nimic surprinzător, pe Iuliu Maniu este mereu aşa. Pe autostradă până la Piteşti am circulat binişor, parcă nici nu mai era aşa de aglomerat, apoi pe europeanul spre Vâlcea am mers chiar bine. Am ocolit Călimăneştiul pe variantă, peste Olt, nu ştiu ce mi-a venit şi nici nu cred că am făcut vreo afacere, pierzând apoi timpul la un semafor din cauza unor lucrări.

La Brezoi am virat stânga pe DN7A şi am continuat aşa până la Mălaia, drumul fiind foarte liber, iar carosabilul excelent și perfect curățat de zăpadă. Pentru că am reuşit să ajungem încă pe lumină, am văzut de la distanţă pensiunea pe partea stângă, astfel că ne-am oprit direct în parcarea acesteia, aflată pe partea dreaptă în sensul nostru de mers. Oricum pensiunea este bine semnalizată și este greu să o ratezi chiar şi după lăsarea întunericului.

Am făcut cu totul patru ore, fără nicio oprire, mult pentru cei 230 de kilometri parcurşi, însă acceptabil având în vedere aglomeraţia de Sărbători de pe toate drumurile patriei noastre. Se putea şi mai rău dacă am fi fost neinspirați și alegeam să mergem pe Valea Prahovei :D

Ploaia ne-a însoţit tot drumul până la destinaţie, însă la Mălaia, deși ploua când am ajuns noi, totuși ninsese zdravăn toată ziua şi satul ne-a întâmpinat un peisaj minunat de un alb imaculat. Ce surpriză şi ce bucurie neaşteptată pentru noi să avem zăpadă din belşug de Crăciun! 😊

Pensiunea dispune de o parcare proprie gratuită cu vreo zece locuri, absolut suficiente pentru capacitatea sa de cazare. Pe toată perioada şederii noastre acolo, indiferent de oră, au existat 1-2 locuri libere.

Poziţionarea parcării peste drum de pensiune poate constitui un mic inconvenient, mai ales la sosire şi la plecare când ai bagaje de cărat, dar ne-am descurcat. Mai greu a fost să urc valizele pe scări :D. Totuşi am primit ajutor la bagaje de la jumătatea scărilor în sus până în camera situată la primul etaj. Am apreciat gestul. La plecare ne-am cărat singuri bagajele până la mașină sub privirile impasibile ale omului bun la toate. Nicio problemă.

Pensiunea Alpina este situată pe Valea Lotrului, în Mălaia, la mai puţin de un kilometru de centrul localităţii şi oferă o privelişte deosebit de frumoasă la Lacul Brădişor spre coada lacului, dar şi la munţii maiestuoşi de dincolo de lac. Imediat în spatele pensiunii începe pădurea deasă de fag. Peisaj de nota 20.

Pensiunea Alpina este clasificată la 3 flori şi oferă cazare confortabilă în patru camere duble, o cameră triplă şi un apartament. Toate camerele sunt spaţioase, modern mobilate şi au baie proprie. Nu toate camerele au balcon.

Fără nicio exagerare, pot spune că am avut cea mai frumoasă cameră 😊, peste aşteptări.

Am zâmbit la aflarea numărului camerei care îmi fusese rezervată, amintindu-mi că în aceeaşi cameră stătuse şi Radu în urmă cu şapte ani (vezi impresii), astfel că primul lucru pe care l-am făcut după ce am intrat în cameră a fost să mă arunc pe pat şi să verific dacă acesta mai scârţâie sau nu. Nu scârţâia, aşa că m-am liniştit din punctul ăsta de vedere 😊

Camera mi-a plăcut pentru că era spaţioasă şi foarte luminoasă. Chiar şi călduroasă; cu o excepţie :D, problemă care a fost remediată cu destulă promptitudine.

Aveam un dulap cu două uși, destul de mic și care se poate dovedi neîncăpător în cazul unui sejur mai lung de câteva zile.

Patul matrimonial avea o saltea comodă, perne cam moi pentru gustul meu şi lenjerie colorată, în opinia mea, orice altă culoare în afară de alb nefiind cea mai inspirată alegere. Patul era încadrat de două noptiere, practice, cu sertar. Pe fiecare noptieră era câte o veioză funcţională şi utilă.

Pe peretele opus patului era o canapea, pe care ar fi putut dormi un copil, dar şi un adult nu foarte înalt, un scaun şi o masă pe care era aşezat televizorul şi sub care se afla minibarul pe care nici măcar nu l-am deschis, dar bănuiesc că era gol.

Mi-a plăcut faptul că nu încărcaseră camera cu mobilier inutil şi că aveam spaţiu să ne mişcăm în voie prin ea.

Ce nu am avut şi mi-ar fi trebuit? Un cuier în care să ne agăţăm gecile groase de iarnă ar fi fost de folos în sezonul rece. Dacă le puneam pe umeraşe în dulap, nu prea mai rămânea loc pentru nimic altceva. Ne-am descurcat însă folosind canapeaua şi pe post de cuier. O cană electrică de încălzit apa mi-ar fi fost deasemenea utilă. Am fost neinspirată că nu mi-am adus de acasă, însă multele trepte până la pensiune m-au speriat într-atât încât am reuşit să reduc mult volumul și greutatea bagajelor.

Balconul pe care mi-l dorisem atât nu m-a dezamăgit nici de această dată. Era lung şi suficient de lat, fiind dotat cu două scaune şi o măsuţă. În pofida gerului de afară, am petrecut destul de mult timp pe balconul meu admirând peisajul de o frumuseţe incredibilă care mi-a încântat privirea şi mi-a umplut sufletul de bucurie şi de frumos. Zăpadă cât vedeam cu ochii, un lac minunat şi muntele falnic. Nici nu-mi doream mai mult. Aer curat, linişte şi relaxare.

Baia era destul de spaţioasă, curată şi dotată cu cabină de duş şi cu fereastră, pentru o bună aerisire naturală. Bateria de la duş cred că ar fi trebuit reparată sau schimbată, deoarece picura încontinuu, destul de enervant, dar cu uşa închisă zgomotul era mult atenuat. Cabina de duş era perfect etanşă, scurgerea perfectă, iar apă caldă a existat oricând am avut nevoie. Consumabilele oferite minim minimorum constau dintr-o sticlă cu săpun lichid la chiuvetă şi două sticluţe minuscule de şampon&gel de duş, total insuficiente, desigur şi completate abia după patru zile la cererea mea. Şi hârtia igienică s-a terminat pe parcursul sejurului, dar m-am autoservit cu un sul dintr-un bax aflat pe holul de la parter.

Prosoapele albe, dar cam subţirele, le uscam pe caloriferul portprosop din baie şi le tot refoloseam. Abia a patra zi am primit altele curate şi tot doar la cererea mea. Hmmm...

Am petrecut acolo cinci nopţi, timp în care nu a intrat nimeni în camera noastră să schimbe un prosop, să aranjeze patul, să golească coşurile de gunoi, să completeze consumabilele terminate sau să dea cu mopul ☹. Dacă stăteam doar o noapte sau două, zău dacă mă deranja.

Nu ştiu care este politica pensiunii referitoare la curăţenie şi tot ce implică aceasta, nu am fost informată în acest sens şi nici nu m-a întrebat nimeni dacă am nevoie de ceva. Nu mi se pare normal ce s-a întâmplat şi nici nu cred că am pretenţii exagerate de la o pensiune de trei flori, chiar dacă eu sunt mult mai obişnuită cu hotelurile luxoase de cinci stele. Poate că trebuia să mă autogospodăresc şi eu nu am ştiut, OK, o făceam şi pe asta, dar trebuia să mi se spună şi să mi se pună la dispoziţie cele necesare.

Existenţa unui restaurant propriu a contat decisiv în alegerea pensiunii.

Capacitatea restaurantului cred că este în concordanţă cu capacitatea de cazare a pensiunii. În timpul sezonului cald însă, terasa restaurantului, spaţioasă şi cu vedere la lac, oferă numeroase locuri celor care doresc să mănânce afară la aer curat şi să admire priveliştea. Acum iarna am stat pe terasă doar pentru a-mi savura cafeaua dimineaţa, un pahar de băutură seara şi pentru a fuma.

Bradul de Crăciun, frumos împodobit, ne-a întâmpinat într-un colţ al terasei.

În primele trei zile de sejur am avut incluse toate cele trei mese.

Micul dejun a fost bufet, cu destule sortimente din care puteam alege şi cu destule variaţii de la o zi la alta cât să nu mă pot plânge de prea multă „repetitivitate” . De exemplu, în prima zi am avut omletă, a doua zi ouă ochiuri şi a treia zi ouă fierte.

Chiar dacă am mâncat mai bine sau mult mai bine la alte pensiuni cu aceeaşi clasificare, micul dejun a fost îndestulător şi la Alpina şi mereu am găsit ceva pe placul meu sau chiar mai multe 😊

Pentru prânz şi pentru cină noi discutam dimineaţa după micul dejun, alegeam din variantele de ciorbă disponibile, pentru felul principal comandam a la carte şi precizam şi ora aproximativă la care intenţionam să venim la masă. Astfel timpii de aşteptare scădeau considerabil şi mie îmi convenea mult.

În prima zi, după ce ne-am luat camera în primire şi ne-am făcut comozi, am coborât la restaurant şi am mâncat doar câte o ciorbă, suficient pentru a ne astâmpăra foamea până la ora cinei. Am ales ciorbă de burtă, cu smântână şi mujdei. Ciorba s-a dovedit excelentă, exact cum ne place nouă, aşa că am „recidivat” şi în zilele care au urmat 😊

Acest Crăciun alpin petrecut la Alpina nouă ne-a oferit oportunitatea de a face o cură de ciorbă de burtă =)), asta alegând aproape de fiecare dată din cele două sau maxim trei variante disponibile, pentru că nouă ne-a plăcut mult şi nu ne-am plictisit câtuşi de puţin.

La cina din Ajunul Crăciunului am avut ca fel principal mici cu muştar şi friptură de porc şi piept de pui la grătar, cu adaos de mujdei la cererea mea. Puiul a rămas în farfurie, nici nu l-am gustat măcar, pentru că pentru noi „cea mai bună legumă este, desigur, ... porcul” . Micii au fost OK, la fel şi friptura la grătar. Ca desert am primit un platou cu plăcintă asortată cu mere şi cu brânză, cam dulce pentru mine, dar reuşită.

Băuturile nu erau incluse. Orice comandam puteam plăti pe loc sau puteam trece consumaţia pe cameră, noi preferând ultima variantă.

În ziua de Crăciun am început cu un mic dejun în sistem bufet, însoţit de un cappuccino pentru mine şi o ciocolată caldă pentru soţul meu. Am ieşit apoi să ne plimbăm puţin pe malul lacului, stabilind, în acord cu ceilalţi turişti cazaţi în pensiune, să începem la ora 13 cu masa festivă de Crăciun, care s-a transformat într-o „prânzo-cină” , festivă, desigur :D. Ne-am exprimat opţiunea doar în ceea ce priveşte ciorba dorită, eu alegând tot ciorbă de burtă, iar soţul, pentru variaţie, o ciorbă de perişoare, restul meniului fiind prestabilit.

Masa festivă a început cu un aperitiv bogat constând dintr-un platou tradiţional şi nu numai 😊 cu „porcării” de tot felul: şorici, jumări, tobă, lebăr, chifteluţe, cârnaţi afumaţi, şuncă de Praga, bacon, ghiudem, salam, caşcaval, un alt platou mai „soft” cu brânză, măsline, roşii, castraveţi şi ceapă roşie, un castron cu salată de boeuf şi altul cu salată de crudităţi. Sinceră să fiu, noi ne-am săturat doar cu aperitivul, deşi nu putusem dovedi nici măcar jumătate din cele puse pe masă. Și nu numai noi am pățit asta. După ciorbă abia mai puteam respira și atunci am decis că se impune o pauză de vreo trei ore cât să ne refacem forțele și apoi să continuăm. Au urmat sarmalele cu mămăligă, smântână şi ardei, foarte gustoase şi apoi nişte friptură de porc la tavă cu piure şi salată de varză. Am terminat cu desertul, cine mai putea, constând din cozonac cu nucă şi miniprăjituri de casă. Toate au fost foarte bune.

Băuturile incluse au fost: ţuică şi coniac pentru pofta de mâncare, apă minerală şi plată, vin alb şi roşu. Ţuică nu beau, deci nu ştiu cum a fost, coniacul a fost acceptabil, dar toţi am preferat afinata, tare, dulce şi foarte aromată, pe placul tuturor. Eu am preferat vinul roşu, soţul pe cel alb, deh, la noi e invers :p, vinul casei la carafă, bunicel, şi cam atât cu băuturile. Conform ofertei, în pachetul de băuturi mai intrau şi altele. Aici am sesizat o lipsă de transparenţă şi chiar de ospitalitate, parcă pentru a face economie, deşi s-a băut cu măsură, nimeni nefăcând excese. Dacă cereai ceva de băut, primeai imediat fără probleme, dar nu te-ar fi întrebat nimeni în ruptul capului dacă nu doreai cumva un suc sau o bere, deşi şi acestea erau incluse. Parcă nu a fost OK o asemenea abordare.

În a doua zi de Crăciun am regăsit pe platourile de la micul dejun şi câteva din aperitivele de la masa festivă şi eu chiar m-am bucurat la vederea acestora.

Pentru prânz am ales şi precomandat câte o ciorbă de porc cu afumătură şi gulaş cu cartofi, respectiv cu mămăligă şi salată de castraveţi şi gogoşari apoi am plecat să ne plimbăm cu telegondola, revenind aproximativ la ora stabilită.

Ciorba cu afumătură mie mi s-a părut OK, soţului meu însă nu prea i-a plăcut, aşa că am decis ca până la plecare să renunţăm la variaţii pe tema asta şi să ne continuăm liniştiţi „cura” de ciorbă de burtă :D, că prea era bună şi oricum nu ne plictiseam. Gulaşul a fost OK, mi-a plăcut, mai ales că nu mai mâncasem de ani buni. Am băut bere.

La cină eu am comandat o tochitură cu ou şi mămăliguţă, care a fost foarte gustoasă, dar şi foarte generoasă cantitativ, iar soţul a preferat un păstrăv la grătar cu mămăligă şi mujdei, udate cu câte un pahar de vin roşu şi respectiv alb. La desert am primit cozonac şi miniprăjituri de casă foarte bune.

Cu micul dejun din ziua de 27 decembrie s-a încheiat pachetul nostru de Crăciun.

Tot ce am mâncat şi băut ulterior, comandat a la carte din meniu, a fost plătit separat, nemaiavând inclusă nicio masă, doar cazarea.

Ceilalţi turişti şi-au reglat socotelile cu pensiunea şi au plecat pe rând.

Am rămas singuri. Noi mai aveam încă două zile de petrecut acolo. Cel puţin aşa credeam noi, care ne pregăteam de o altă plimbare prin împrejurimi.

O inspiraţie de moment mă face să mă duc şi eu să achit pachetul de Crăciun, pentru care am solicitat să mi se emită factură fiscală, primită ulterior pe mail în mai puţin de o oră. Am plătit cu numerar pentru primele trei zile de cazare cu trei mese incluse, intenţionând să reglez avansul plătit într-un cont bancar din suma pe care urma să o datorez pentru celelalte două nopţi de cazare şi ceea ce mai mâncam şi beam pe acolo.

M-am blocat când recepţionera, care se ocupa cam de toate cele pe acolo, de preluat comenzile de mâncare şi băutură, de servit la masă, de debarasat etc., mă informează sec că am avut rezervare doar pentru acele prime trei zile şi că urmau să sosească în cursul acelei zile alţi turişti care să fie cazaţi în camera pe care o ocupam noi. Am crezut că nu aud bine, aşa ceva nu mi se mai întâmplase vreodată. Cum naiba să faci overbooking când ai de gestionat cu totul doar şase amărâte de camere? Încerc să nu mă enervez, chiar dacă deşi deja mi se ridicase tensiunea, şi o pun să-şi mai verifice o dată însemnările din caietul-agendă, însă cu acelaşi rezultat negativ pentru noi.

Pot înţelege că se pot strecura greşeli în munca fiecăruia, este omeneşte şi se pot întâmpla şi asemenea situaţii, însă nu pot înţelege impasibilitatea totală, indiferenţa şi răceala cu care a tratat problema ivită, fără nicio intenţie de a căuta o rezolvare. Eu nu sunt genul care să renunţe prea uşor, mai ales când ştiam că nu am nicio vină, şi nici în acest caz nu înţelegeam să mă resemnez, să-mi strâng catrafusele şi Valea! , pentru că, deşi nu a spus-o direct, exact asta a fost atitudinea individei faţă de noi.

Evident că l-am sunat imediat pe patronul pensiunii explicându-i situaţia, reamintindu-i cele discutate în momentul în care am făcut rezervarea. Acesta a recunoscut imediat că vina îi aparţine, că el încurcase rezervările, şi-a cerut scuze asumându-şi greşeala şi, prin câteva permutări, în mai puţin de un minut a rezolvat problema, explicându-i şi recepţionerei, care asista cu o privire tâmpă la discuţia noastră, exact ce are de făcut.

Domnul Iustinian, patronul de la Alpina, a fost totodată şi singurul care, după patru zile petrecute acolo, m-a întrebat dacă a fost totul în regulă şi dacă suntem mulţumiţi. Nu ştiu dacă întrebarea a fost pusă din obişnuinţă, însă sigur l-am surprins când i-am răspuns că „a fost APROXIMATIV OK” , cerând explicaţii. I-am spus că nu au fost nemulţumiri majore, pentru că altfel l-aş fi sunat aşa cum făcusem atunci când era gata să fim evacuaţi, dar că mi-ar fi plăcut să îl cunosc şi să discutăm personal despre mai multe aspecte, sugestii etc. Nu intenţionam să-i dau prin telefonul pus pe difuzor pilde de genul „când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă” sau că nu întâmplător se spune că „ochiul stăpânului îngraşă vita” , pentru că asta a fost permanent impresia mea despre comportamentul personalului, aparent amabil şi zâmbitor, însă greu de controlat prin telefon, de la distanţă.

Mă aşteptam cumva să-şi facă în cele din urmă apariţia şi asta s-a şi întâmplat în dupăamiaza aceleiaşi zile.

Aflând că urmează să vină Şeful, abia atunci s-a apucat şi Polonic să cureţe zăpada căzută în urmă cu patru zile, deja îngheţată, de pe panta care urca la pensiune :D. Toată lumea s-a apucat de curăţenie prin vilă şi abia atunci am căpătat şi eu, la cerere, două prosoape curate şi două sticluţe cu gel de duş. Să-mi cureţe şi mie camera şi să-mi golească coşurile de gunoi deja cred că ar fi fost prea mult ☹

Ştiam că patronul fusese informat atunci când în seara primei zile de Crăciun a fost oprită apa în toată pensiunea pentru câteva ore din cauza defectării bateriei de la duşul din camera de alături şi când cu greu s-a găsit o altă baterie, toate magazinele fiind închise. Atunci m-a deranjat replica obraznică dată de Polonic unei turiste nemulţumite, absolut firesc, de lipsa totală a apei, atât la chiuvetă, cât şi la toaletă, căreia i-a răspuns în doi peri „Ce vreţi doamnă, e Crăciunul” şi tot el s-a supărat când respectiva i-a replicat că şi pentru noi e Crăciunul şi am plătit nişte bani pentru a-l petrece în condiţii măcar decente. Eu deja începusem să număr copacii din apropiere, gândindu-mă cum îi vom împărţi între noi, marcându-i corespunzător, cât timp nu se întrevedea nicio soluţie de rezolvare şi am fi fost nevoiţi să căutăm toalete în natură ☹ Nu i-am mai menţionat incidentul cu apa, dar i-am spus că nici bateria de la duşul din baia mea nu mai are zile prea multe, deoarece am găsit-o picurând enervant încă din prima zi şi nu cred că nimeni nu observase acest lucru când se făcuse curat pe acolo.

Nu puteam trece cu vederea problema cu căldura, mai exact cu lipsa acesteia, cauzată de funcţionarea defectuoasă a centralei termice. Caloriferele s-au răcit într-o noapte şi aşa au rămas până a doua zi spre prânz. Am făcut atunci frigul mai ales în restaurant la micul dejun, unde temperatura era mult sub limita confortabilului, mai mulţi turişti începând să strănute şi să-şi şteargă nasul. Ştia şi despre asta, ba chiar venise să înlocuiască senzorul sau termostatul defect care închidea automat căldura. Ulterior, situaţia a revenit la normal şi am beneficiat de căldură din plin, ba chiar a fost mai cald decât aş fi vrut, astfel că am mai închis eu caloriferul din cameră.

Am încercat fără succes să-i sugerez că nu ar fi o investiţie prea mare să doteze camerele cu căni electrice pentru încălzit apa, existând şi turişti ca mine, obişnuiţi să bea mai multe ceaiuri pe zi. Mi-a replicat că pot comanda ceai de la bar, omiţând faptul că un ceai costă 7 lei. Ştiu că nu pare mult, dar se adună. O bere costa tot 7 lei :D

A încercat să mă convingă că nu va pune căni electrice în camere pentru a nu risca incidente neplăcute, oamenii, chipurile, neştiind să le folosească. Nu credeam că-ţi trebuie doctorate pentru a şti să încălzeşti apa pentru un ceai fără să dai foc la întreaga clădire, dar în fine. Nu a avut însă argumente de ce nu pune atunci o cană la dispoziţia turiştilor, gratuit, acolo în restaurant sub supravegherea recepţionerei multifuncţionale. Ideea mea era de a găsi o soluţie să ofere acest serviciu din partea casei, cum se întâmplă prin alte părţi, nu pe bani, dar nu am găsit înţelegere. Nu i-am mai spus că îmi pare rău că nu mi-am adus propriul fierbător de acasă, că nu ar fi aflat nimeni pentru că oricum nimeni nu a intrat în camera mea pe toată durata sejurului.

Mi-a mai povestit el cum a fost nevoit să renunţe la a mai umple frigiderele din camere cu produse tot din cauza oamenilor care făceau tot felul de şmecherii. Foarte posibil. Nu mă interesa aspectul, cât timp eu nici măcar nu am deschis uşa frigiderului să văd dacă este gol sau plin sau dacă măcar funcţionează.

Nu contest faptul că există tot felul de oameni, dar şi cei mai „ignoranţi” , asta ca să folosesc un eufemism, plătesc tot la fel ca şi ceilalţi şi contribuie şi ei la succesul unei afaceri.

Pensiunea este pet friendly, permiţând cazarea împreună cu animalul de companie. Gratuit! În prezent, pe mine nu mă mai interesează acest subiect, dar informaţia ar putea fi utilă altora.

Există amenajat un loc de joacă pentru copii vis a vis de pensiune, în continuarea parcării. Lângă locul de joacă există o terasă cu vedere la lac, dotată cu câteva mese şi scaune, mă gândesc utilă părinţilor care trebuie să-şi supravegheze copiii.

Vara am înţeles că ar amplasa acolo şi câteva şezlonguri. Frumos.

În stânga parcării se află o sală de jocuri, cu masă de ping pong, televizor şi multe jocuri de societate. Acum era încuiată, dar unii turişti îşi luaseră în pensiune jocuri de pe acolo, fiind mai convenabil aşa. Eu nu am fost interesată.

Am aflat dintr-un afiş lipit pe uşa camerei în interior şi despre oferta de servicii SPA: jacuzzi – 50 lei de persoană pentru 3 ore, masaje diverse la 120 lei ora. Cada cu jacuzzi bănuiesc că era în parcare lângă sala de jocuri. Nu ştiu dacă a funcţionat pe durata sejurului meu sau dacă au existat amatori de bulbuci.

Cazarea se face între 14.00-20.00, iar decazarea între 08.30-11.00, deoarece nu există recepţie non stop.

Am petrecut la Alpina un Crăciun frumos cu zăpadă. Am apreciat poziţionarea pensiunii, într-o zonă liniştită, la marginea pădurii, beneficiind de o vedere superbă la Lacul Brădişor. Întreaga zonă este de o frumuseţe deosebită.

Am primit cea mai frumoasă cameră, spaţioasă, confortabilă, cu balcon şi cu vedere la lac. Camera a fost perfect curată la momentul cazării, însă nici nu a mai făcut nimeni curat ulterior, chiar dacă am petrecut cinci nopţi acolo. Asta nu mi-a mai plăcut ☹

Am mâncat doar la restaurantul pensiunii şi tot ce am comandat mi-a plăcut. Mâncarea a fost gustoasă şi porţiile generoase. Felicitări bucătăresei!

Băuturile disponibile erau la preţuri foarte convenabile. Cafeaua a fost foarte bună. Eu am băut numai cappuccino.

Masa festivă a fost îmbelşugată şi cu preparate tradiţionale. Mi-am dorit un Crăciun tradiţional şi asta am avut.

Am apreciat rapiditatea şi amabilitatea cu care am fost serviţi la fiecare masă.

Parcarea sigură şi gratuită o consider un avantaj.

Raportul calitate preţ a fost totuşi bun, ştiut fiind cum „explodează” la noi preţurile, mai ales de Sărbători.

Pensiunea Alpina are potenţial, însă este loc de mai bine.

Per total am avut un sejur reuşit şi nu exclud o revenire în sezonul cald, pentru că mi-a plăcut şi pentru că mai am câteva locuri frumoase de vizitat prin împrejurimi. După un Crăciun alpin aş putea încerca şi un Paşte verde, de exemplu 😊

Deci, RECOMAND!

---

VIZUALIZĂRI: 1991 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI