Doamnei Lenuţa, cu drag!

TIPĂREȘTE

Anul trecut în iunie, spre sfârşit, am ajuns împreună cu un grup format din 25 de femei, la Pensiunea Alex. A fost o acţiune organizată, care a cuprins mai multe, astfel că nu pot să dau un cost, nici măcar aproximativ.

Despre păţaniile mele şi cum am ajuns la pensiune, am scris într-un alt articol, legat de zona Apusenilor.

Ce pot să adaug aici, este faptul că ghidul nostru s-a îngrozit, atunci când a auzit că are de condus pe munte 25 de femei! :))

Ulterior mi-a spus că a fost surprins să vadă că nu i-am creat nicio problemă. Toate am fost curajoase şi ambiţioase.

Aici voi scrie numai de pensiunea Alex, unde nu am ajuns în prima noapte, pt că m-am rătăcit pe munte. Venind dinspre Răchiţele, la Doda Pilii drumul se bifurcă, însă vizibil este numai indicatorul ce indică direcţia spre Smida, adică spre stânga. Ic Ponor este spre dreapta, dar indicatorul nu se poate vedea. Este sucit.

Drumul dinspre Huedin este asfaltat, dar şi forestier de la Răchiţele, cu gropi din loc în loc, făcute de camioanele ce cară copaci. Însă în mare, este acceptabil.

Aşadar, am ajuns la pensiune abia a doua zi, când grupul meu era plecat pe munte. Primul lucru ce l-am făcut, a fost să stabilesc coordonatele GPS. Dacă le-aş fi avut la plecarea de-acasă, nu m-aş fi rătăcit!

Vi le pun şi aici, aşa cum le-a văzut Becker-ul meu:

- 46 grade 38'25.68'' N

- 22 grade 49'21.23'' E

Apoi m-am pus pe banca de la masa din lemn din curtea pensiunii. Eram supărată foc că pierdusem o zi de drumeţie montană!

Uşa s-a deschis şi a ieşit doamna Lenuţa, cu un surâs cald pe buze. Mi-a ascultat cu răbdare turuiala şi cum prindea o pauză în monologul meu, cum mă invita cu glas blajin să servesc ba o cafea, ba o afinată de casă, doar-doar m-oi calma.

În final, când probabil începuse să-şi piardă speranţa, mi-a propus să fac o baie în piscină, spunându-mi că apa e foarte plăcută şi-mi voi uita necazul.

Cu blândeţea ei, a reuşit să-mi alunge supărarea.

Am ajuns în camera mea de la etajul 2, curată, spaţioasă, cu baie încăpătoare şi sclipind de curăţenie. De cum am intrat, mi-a creat o impresie plăcută de "acasă".

Întreg spaţiul de altfel - restaurantul, coridoarele, chiar şi scările, curtea - este amenajat cu bun gust şi suflet. Am intrat şi în bucătărie, unde totul este impecabil!

Până grupul s-a întors de pe munte, d-na Lenuţa s-a ocupat de mine. Chiar dacă am preferat în mare parte din timp să stau la masă afară, ea mereu venea şi mă mai întreba una-alta sau îmi povestea despre Ic Ponor. Ştiind că avea de pregătit mâncare pt 25 de persoane, începusem la un moment dat să mă jenez că o ţin din treabă, şi am plecat într-o plimbare pe malul de vizavi al Someşului, o poieniţă cu flori de câmp, un spaţiu izolat. Dar chiar şi aici fiind, gazdele au stat cu ochii pe mine să nu mi se întâmple ceva.

Ic Ponor este un cătun.

Cu ani în urmă, bunicii actualilor proprietari au fugit de-acasă, pt că nu li s-a dat voie să se căsătorească, şi s-au stabilit aici. Şi-au ridicat o căsuţă, care există şi azi, undeva mai retrasă şi cu acoperiş de tablă. Pe marginea drumului, familia a pus, în amintirea lor, o placă comemorativă (scuzaţi cacofonia).

Urmaşii celor doi fugari îndrăgostiţi şi-au ridicat şi ei case. Astfel că în prezent, cătunul familiei Mocanu este format din 6 case.

În zilele următoare am plecat şi eu cu grupul pe munte, dar la fiecare întoarcere, d-na Lenuţa ne aştepta în prag, cu o tavă plină cu păhăruţe cu vişinată de casă. Aşa ne primea ea, cu un zâmbet cald, cu mult suflet şi vişinată.

Mâncarea a fost foarte gustoasă, îndestulătoare, iar cafeaua la discreţie.

Dimineaţa la plecare pe munte, am primit un pacheţel cu de-ale gurii, ce conţinea pâine, şniţel/mezeluri şi un măr.

Dezavantajul acestei locaţii este că nu există internet. Semnal Orange foarte slab, doar pe malul Someşului, la cca 20 m, iar Vodafone şi Cosmote deloc. Rezervările, aşadar, vă sfătuiesc să le faceţi telefonic.

Se pot caza grupuri (sus la mansardă au camere cu mai multe paturi), familii şi singles.

Recomand cu tot sufletul această pensiune, nu doar pt frumuseţea din jur, cât, mai ales, pt căldura sufletească a gazdelor! M-am simţit ca acasă, cu un sentiment de libertate, fără grija că deranjez sau cer ceva ce nu se cuvine. Dimpotrivă: dacă vreunul din noi am cerut ceva... orice, dorinţa ne-a fost imediat respectată, cu un zâmbet sincer pe faţă, fără nicio umbră de deranj.

Am plecat cu gândul că mă voi întoarce cu siguranţă în minunaţii Apuseni, şi că nu mă voi caza altundeva decât aici. Nu am absolut niciun motiv să caut în altă parte. Am umblat mult în ţară şi afară, am văzut multe feluri de zâmbete, dar niciunde atât de sincere şi primitoare ca pe chipul proprietarilor de la această pensiune.

Sunt convinsă că d-na Lenuţa nu va uita prea repede "oaia rătăcită" din acea zi de iunie, care a dat năvală în "ograda" dumneaei. Dar nici eu nu voi uita felul în care m-a primit!

Vă mulţumesc, d-nă Lenuţa! Dumnezeu să vă dea sănătate şi să vă binecuvânteze sufletul frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 3544 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI