Aproape de “inima” Maramuresului Istoric

TIPĂREȘTE

Pentru Maramures am cautat o pensiune care sa indeplineasca urmatoarele conditii: pe de o parte sa fie intr-o intr-o zona mai retrasa, care sa mai pastreze aerul autentic maramuresean, sa nu fie la “sosea", pe de alta parte sa fie destul de aproape de Viseul de Sus, avand planificata o plimbare cu mocanita pe Valea Vaserului, plus ca doream sa vizitam, unii, sa re-vizitam, altii, si alte obiective turistice din zona: Sapanta, Sighet, Manastirea Peri, Barsana, Ieud, Cascada Cailor, etc.

Despre obiectivele vizitate voi povesti in alte articole, separat, pentru a nu amesteca locurile de cazare cu plimbarile.

Tot scormonind netul, m-am oprit la Poienile Izei, aproape de Botiza.

Localitatea Poienile Izei este atestata documentar prima data, in anul 1430. De-a lungul timpului s-a mai numit Poienile lui Ilies, apoi Poienile Sieului, a Glodului, până la denumirea actuala. Aprofundand tema, am gasit Pensiunea Adriana, care intrunea teoretic toate conditiile: rustica, in varful unui deal, pe un drum forestier lateral, aproape de padure, cu o priveliste frumoasa. Recenziile favorabile atat de pe AFA cat si de pe alte portaluri m-au facut sa pun mana pe telefon si sa sun pentru rezervare. Asta se intampla prin aprilie, iar rezervarea vacantei era pentru a doua parte a lui august.

Oferta pensiunii a fost cu cazare + demipensiune, exact cum doream de altfel, asa ca rezervat, platit avans si... gata, misiune indeplinita.

Am ajuns la pensiune seara pe la ora 20 (intre Hateg si Poienile Izei fiind vreo 350 km).

La pensiune se ajunge dinspre Sacel facand stanga, sau dinspre Vadul Izei facand dreapta, in Sieu, catre Botiza/Poienile Izei. Dupa cativa kilometri drumul se ramifica, in dreapta spre Poienile Ize, iar la stanga spre Botiza. Practic sunt cam 15 km din Sieu pana in Poienile Izei.

Drumul este asfaltat si este acceptabil. Ajungand in Poienile Izei, se merge pe drumul asfaltat care traverseaza satul, pana se termina asfaltul si se mai urca o panta a unui deal (vreo 500-600 metri) pe un drum neasfaltat, dar fara gropi.

Am fost intampinati cu multa caldura (la figurat :) ) de dna Adriana, gazda noastra, numai zambet, si binenteles cu o horinca din partea casei.

Pensiunea este foarte frumoasa, curata, rustica, bine structurata, avand 4 camere duble (2 parter + 2 etaj) in corpul principal, unde este si sala de mese cu bucataria, plus doua cabanute de cate 2 locuri.

Privelistea din curtea pensiunii este superba, avand vedere peste sat, pana departe spre munte.

Mancarea preparata de dna Adriana, foarte gustoasa, facuta cu produse proaspete, din gospodaria proprie si in cantitate mai mult decat suficienta.

Ca un mic exemplu ca mancarea este gustoasa, pot spune ca desi sotia mea nu se da in vant dupa carnea de miel si vita, a apreciat tare mult ciorbele si preparatele din miel si/sau vita aici, chiar suplimentandu-si cu o a doua portie cateodata.

Horinca, nu a lipsit de pe masa pe toata perioada sejurului, a fost extraordinara. Daca despre visinata de la cabana Foresta am zis ca este "Regina Visinatei", horinca de la Pensiunea Adriana este de departe “Regina Horincilor”.

De fiecare data masa se incheia si cu un desert preparat in casa.

Iar ca sa va povestesc si de ospitalitea gazdei, in dimineata cand am programat plimbarea cu mocanita, trebuiind sa ne trezim foarte devreme pe la ora 6,00 pentru a fi siguri ca prindem locuri la primul tren care pleca la ora 9,00, am rugat-o pe dna Adriana sa nu se mai trezesca special pentru noi, in vederea pregatirii mic-dejunului, la acea ora, dar nu am putut a o convinge, asa ca la ora 6,30 micul dejun era deja pregatit.

In dimineata urmatoare, cu toate ca participase la o nunta in sat, nunta care s-a intins pana dimineata, in zori, la ora 7,30 dna Adriana era in pensiune sa pregateasca micul dejun, fara sa fi dormit deloc in acea noapte, iar lucrul demn de admirat era zambetul si voia buna de pe chipul dansei. La cat de ocupata este, tot gasea timp pentru a sta de vorba cu fiecare turist, de ai povesti despre locuri si obiceiuri. Parca tot ce facea era ca o joaca, o placere, nu ca o munca zilnica, deloc usoara, cum de fapt era in realitate.

Asa oameni, jos palaria!

Pot spune ca Pensiunea Adriana este acea pensiune traditionala pe care o cautam in Maramures!

In frumosul sejur petrecut aici am reusit sa ne plimbam si sa vizitam destul de multe obiective: de la Sapanta cu Cimitirul Vesel si Casa Muzeu a mesterului Stan Patras, Manastirea Sapanta-Peri, trecand prin Ieud si Barsana pana la Borsa, cu Cascada Cailor si binenteles plimbarea cu mocanita pe Valea Vaserului.

Tot in Poienile Izei am avut parte de un extra-bonus. Fiind sfarsit de saptamana, am asistat la o nunta autentica, maramureseana, chiar in sat. Nu se poate descrie in cuvinte acest fericit eveniment. Portul, obiceiurile, bucuria efectiva care se citea pe fetele tututor. Am observat mandria de a purta acele straie traditionale, de o frumusete deosebita. Veselia, bucuria de a petrece. Au o veselie nativa, Rasul lor este parca din suflet, sincer.

Acele 4 zile petrecute Poienile Izei si in Maramures in general, au fost de vis, parca eram intr-o alta lume (sigur mai buna). Faptul ca e o lume mai buna (cel putin in Poienile Izei) o dovedeste si faptul ca traiesc intr-o comunitate, se ajuta atat la bine, contribuind fiecare cu diferite produse necesare pregatirii petrecerii de nunta, dar si fizic la pregatirea acestora, cat si la greu, in cazuri nefericite. Tot ca o dovada este si hotararea locuitorilor din sat de ai construi o locuinta preotului care slujeste in parohie, fiecare contribuind dupa posibilitati, cu bani si zile de munca, la ridicarea ei. Si asta facand-o doar ca asa au simtit ca trebuie sa faca, nefiind obligati.

Am hotarat la plecare, ca aici trebuie neaparat sa mai revenim, chiar daca mai fusesem acum cativa ani, iarna de Craciun, iar eu impreuna cu sotia, vizitasem, majoritatea obiectivelor le vizitasem si atunci, cu exceptia muzeului ”Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistenţei” de la Sighet, dar ne cazasem in Borsa, nu aproape de “inima” Maramuresului istoric, traditional, pentru a simti cu adevarat pulsul acestuia. Plus ca doream sa vedem si cum este vara in Maramures.

De aici, din Poienile Izei, am plecat mai departe, in periplul nostru, am trecut prin pasul Prislop in Bucovina, oprindu-ne pentru 4 nopti la Sarul Dornei, despre care voi scrie un alt review.

---

VIZUALIZĂRI: 3250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI