GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Phi Phi Islands - un loc pe care aș vrea să-l cumpăr :)
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
De-a lungul timpului am auzit păreri total contradictorii despre trilogia” Stăpânul Inelelor” . Mie unul, mi-a plăcut. Într-una din săptămânile trecute am avut plăcerea să văd fotografii din satul Hobbiton, aici pe site, într-un articol scris de @Marius72 care a avut bunăvoința să împartă cu noi impresii și fotografii de-acolo (vezi impresiile, pozele respective). Printre personajele trilogiei era și Golum, dedublat în conversațiile cu sine însuși în Smeagol... știți, cei care ați văzut filmul... pocitania aia de vroia să-și recapete inelul de la Frodo.
Băi frate, după ce m-am (re) înscris pentru întâlnirea AFA de la Gura Humorului (mulțumesc Cornel pentru ajutor), m-a apucat o” conversație” cu mine însumi, cam ca cea a lui Golum cu Smeagol, de-a ieșit ceva de genul...
- Tâmpitule, inconștientule... ai văzut (NOUL) criteriu’ de alocare a camerelor? Ce... inelul meu ai scris tu anu’ ăsta? Unde o să dormi?
- Lasă... My Precious, s-o găsi și pentru noi ceva. N-o să dormim la unchiu-n gară. Relax! Ne descurcăm. Ai văzut, e și Casa Rubin, e și Hotel Aldi.
- Golum! Golum! Și dacă săptămâna viitoare se mai înscriu 1,245 de participanți? Ha? Scrie fiecare câte un articol, poate două-trei, de se termină locurile și la Rubin și la Onix și la Aldi și la Vivaldi. Se termină toate hotelurile și pensiunile din zonă și-ajungi să dormi dracu’ pe la Fălticeni, Bacău sau Adjud, că doar pe-acolo or să mai fie locuri. Ce faci? Participi la întâlnire prin teleconferință, pe Skype?
- My Precious... ăăăăă... ai și tu dreptatea ta... nu te mai agita, că-ți crește tensiunea. Hai că-ți fac hatârul și-oi scrie și eu un articol, poate două-trei-patru. E bine?
Buuun. Fac repede planul de bătaie. Băi neică, stau (lângă) orașul lui Caragiale, așa-i? Păi n-avem noi Muzeul Ceasului? Unic în țară? Mă uit pe site, ultimul articol scris de @Dan&Ema în 2020. M-am scos. Țup în mașină, ajung acolo în zece minute. Afiș pe ușă...” Ne cerem scuze, muzeul e închis. Ceasornicarul și-a dat demisia și n-a avut cine să potrivească ceasurile pe ora de iarnă. Muzeul se va deschide după ultimul week-end din martie, când se va trece din nou la ora de vară.” Depresie totală. M-am așezat pe trotuar să fumez o țigară, am primit 10 lei de la un trecător să-mi iau ceva de-mbrăcat, că plecasem de-acasă-n papuci și-n pantaloni scurți pe frigul ăla...
Am găsit! Pfuai, inaugurez o nouă rubrică pe AFA. Cum mi-am petrecut eu 10 minute la Procuratura din Ploiești. Și am de scris tată, nu glumă. Că asta e pe cea mai lungă stradă din Ploiești. Acolo știi când intri, dar nu știi când mai ieși. Am ajuns acolo acum ceva timp (dar nu mai mult de trei ani, așa că iau și cele 1,000 de puncte standard la articol), când au greșit băieții adresa și m-au luat cu mandat de aducere. Tot în papuci și-n pantaloni scurți, doar că era vară. Ajung acolo, o Doamnă procuror... infarct, nu alta... luată din reviste. Se uită la buletinul meu și mă-ntrebă :
- Mătăluță? Cu ce treabă pe la noi? Că nu coincide CNP-ul cu ce-am eu în dosar. Numele e același, da’ matale ești cu cinci ani mai în etate decât împricinatul cu care am io treabă.
- (calm, deși aveam pe mine un pătul de draci) Păi doamnă... colegii dumneavoastră... știți... m-au adus cu mandat că n-am venit, cică, la citație. Da’ dacă tot am venit și sunt echipat ca David Hasselhoff, nu vă dezechipați și dumneavoastră, că tot arătați ca Pamela Anderson și turnăm repede încă un episod din Baywatch?
- (ea)... beep, beep, beeeeeeeeep (despre colegii ei, desigur)... mergi dom’le acasă, sau mai bine du-te la Techirghiol și tratează-ți bătrânețile.
M-am întors acasă, cu taxiul, evident, că duba o folosești doar la dus, nu și la întors.
********
Vă rog pe cei ce veți citi acest articol, să tratați lunga introducere ca fiind o autoironie. E din ciclul reflexul (ne) condiționat învinge întotdeauna rațiunea.
********
Eh, așa că o să scriu ceva despre Phuket. Că tot e iarnă afară și mi-e dor de plajă și de ape turcoaz. Anul trecut, la începutul lui martie, am fost pentru al doilea an consecutiv pe plaja Patong, la Phuket. N-am mai stat 14 zile, ca în 2023, acum am avut bani doar de 12 zile 😊. Însă am repetat două dintre excursiile făcute în 2023. Și pe care le-aș repeta chiar dacă m-aș mai duce de încă un milion de ori acolo. Excursia despre care o să-ncerc să-ndrug câteva vorbe în acest articol este cea la Insulele Phi Phi (a se citi Pi Pi , pe bune).
Am cumpărat excursiile de la aceeași agenție de la care le-am cumpărat și în 2023 și am avut plăcuta surpriză ca patronul agenției să ne recunoască de cum am intrat pe ușă. I-am spus ce vrem, a încercat el să ne mai îmbie și cu alte excursii, dar am rămas la planul cu care plecasem de-acasă. Pentru această excursie am plătit 1,800 de bahți de persoană (cam 50 de euro) și am avut inclus cam tot ce trebuia. Adică preluare de la hotel și adus înapoi seara, transfer cu microbuzul în port de dimineață și din port la hotel seara, șalupa de viteză care ne-a dus din locație în locație toată ziua, prânzul și taxele de rezervație care trebuiesc plătite.
În ziua cu pricina, la ora 08.00 fix, adică așa cum scria pe voucher, ne-a preluat microbuzul de la Lemon House și după aproape o oră, timp în care au mai fost preluați alți turiști de la alte hoteluri din Patong, am ajuns în portul de unde urma să plece șalupa. Acolo... o grămadă de oameni. Însă organizarea este fără reproș. Primești instant brățări colorate diferit, brățări care devin numele grupului din care faci parte,” gașca” mov,” gașca” roșie etc, apoi mai ai ceva timp să bei o cafea, un ceai, o apă, să servești un fursec, o măslină, o atenție și după aceea fiecare grup se îmbarcă pe o șalupă de viteză. Înainte de îmbarcare ți se fac fotografii, oamenii glumind pe seama naivității tale și spunând că se fac în ideea în care, în caz de naufragiu să știe ei cine a fost pe barcă 😊, în realitate, la întoarcere găsești fotografiile în niște rame cam kitchoase pe care le poți cumpăra.
După vreo 40 de minute de zbor pe apă, am ajuns la primul obiectiv al zilei. Insula Khai. O bucată de stâncă aruncată în Marea Andaman, nu știu dacă are un hectar cu totul. Pe stânca asta, natura nu s-a zgârcit deloc să împrăștie nisip alb ca spuma laptelui, s-o înconjoare cu calcar scufundat în apă, calcarul ăla care dă culoarea de smarald a apei, pe care nu te mai saturi s-o privești. Ce poți face o oră aici? Să faci o baie în mare, să stai pe un șezlong, sub o umbrelă, cu un cocktail (cam scump) în față și să privești apa aia de culoarea ochilor primei fete de care te-ai îndrăgostit, poate, în adolescență? Să faci un milion de poze pe care să te uiți în lungile nopți de iarnă românească? Din toate câte puțin. Așa că ora aia petrecută acolo ți se pare un minut. Dar e un minut intens, un minut de care noi ne amintim mereu cu mare plăcere.
Din nou pe barcă și în drum spre Phi Phi Don Island, insula principală a micului paradis thailandez, ne” oprim” în zona Peșterii Viking pentru a face câteva fotografii de pe barcă. Nu se coboară pentru că este zonă protejată. Vedem și niște maimuțe pe micuța plajă din fața peșterii care nu ezită să intre în apă pentru a recupera ceva de mâncare ce le-a fost aruncată de pe barcă. Ajungem după câteva minute în micul port de la Phi Phi Don, unde suntem anunțați că vom servi masa, iar timpul total alocat acestei opriri este de o oră și jumătate. Dacă ai gura mare și mănânci repede, îți rămân 40-50 de minute pentru o vizită prin împrejurimi. Cine are pasul mare și nu gâfâie repede ar avea timp de-o alergătură până la Monkey Beach și înapoi.
Noi am preferat un prânz tihnit, fără grabă, nu că mâncarea ar fi fost cine știe ce, însă nu ne-am dus acolo pentru vreun festin culinar, dar am stat să” udăm” peștele, puiul și orezul de la masă cu o bere și-apoi am mers pe plajă unde am stat la o cafea și la o înghețată admirând din nou peisajul ce te face adeseori să te adresezi” aproapelui” tău cu apelativul” Sfinția Ta” , pentru că ai senzația, ba nu, convingerea, că dacă raiul există, el e acolo, la Phi Phi Islands.
Dar mergem înainte, că înainte era mai bine, nu? 😊 Așa că ne urcăm din nou pe barcă și cu toată viteza înainte ne îndreptăm spre Laguna Pileh. Brrrr, doar închid ochii și revăd cu ochiul minții laguna asta și sar endorfinele din mine ca mingile din poarta lui Silviu Lung când a jucat Steaua cu Eindhoven în ’89 (5-1 pentru Eindhoven ... așa... pentru conformitate). Laguna asta de se numește Pileh este înconjurată pe vreo trei sferturi din circumferință de munte. Așa că ce combinație cromatică găsim noi acolo? Cerul senin, un bleu perfect, munții pe alocuri cu ceva vegetație, munți care ies direct din apă și apa turcoaz. Nu sunt medic, habar n-am de medicină, dar dacă aș fi, imaginea asta pe care am privit-o preț de două ore aș numi-o orgasm vizual. Am stat o oră aici. Cine a vrut a făcut baie în apa aia turcoaz, alții au preferat o scurtă plimbare cu niște bărci locale (long tail boat) prin lagună, pentru vreo 100 de bahți de persoană, alții au stat pe barcă și au făcut filmulețe sau poze celor ce înotau în apa aia limpede de-acolo. Apa e adâncă, poate o problemă pentru cei ce nu știu să înoate, dar de pe barcă poți lua vesta de salvare, pe care de altfel, ești cumva obligat s-o porți atâta timp cât barca este în mers.
Cred că era ora 14.00 când s-a strigat adunarea pe barcă și am plecat către ultimul obiectiv al zilei, cel mai cel, așa cum se laudă organizatorii. După vreo 30 de minute am ajuns la Maya Bay. Poate ați văzut filmul” The Beach” , cu Leonardo di Caprio. Pe-aici s-au turnat multe scene din acel film. Thailandezii se laudă cu faptul c-ar fi una dintre cele mai frumoase plaje din lume. Cine-s eu să-i contrazic? N-am fost nici în Maldive, nici în Bora-Bora, așa că nu prea am elemente de comparație. Ce pot spune... da, e neașteptat de frumos. Iar cireașa de pe tort este că sub diferite pretexte (cum c-ar fi rechini în apă 😊, de exemplu), băieții ăștia nu te lasă să te scalzi acolo. Și ăsta e un lucru care te face, stând acolo pe plajă, să simți că toată marea aia azurie pe care o vezi acolo își etalează frumusețea doar pentru tine. Nu e nimeni în apă, poți admira turcoazul ăla în toată splendoarea lui. Pe plajă e multă lume, pentru că acolo ajung poate zeci de bărci înțesate de turiști. Dar farmecul locului parcă creează o vrajă. Lumea uită până și să vorbească. Toată lumea admiră, toată lumea filmează. Dacă te duci în zona mai îndepărtată a plajei, unde n-ajung mulți, pentru că nu e timp suficient, e atât de liniște încât îți poți auzi și gândurile.
Ce-i frumos durează puțin și ce e bun îngrașă. Parcă așa se zice. Din nou ora alocată aici a trecut ca vântul și cu mare regret am plecat către debarcaderul unde era, la ancoră, barca cu care am venit și care ne-a dus, din nou în mare viteză, la Phuket.
Ce pot spune după ce-am văzut a doua oară aceste locuri? Merită. Chiar dac-aș ajunge doar pentru o zi acolo, aș face excursia asta din nou și din nou. La leneveală pe plajă poți sta oriunde. Locuri ca astea... mai greu de văzut. Singurul lucru de cârcotit ar fi, poate, faptul că această excursie, se organizează din Phuket doar cu bărci de viteză. Pentru cei ce au rău de mare, poate fi o problemă. Noi n-avem, chiar ne-a plăcut că la viteza bărcii ne stropeau picăturile de apă din marea brăzdată de puternica barcă. Plus că-n timpul în care barca se deplasează pe mare trebuie să stai pe scaun. N-ai voie să umbli de capul tău pe barcă. Pentru siguranța turistului, desigur.
Dar nu se poate altfel. Distanța din Phuket e destul de mare și fără bărci de viteză n-ar putea fi acoperită distanța pentru a putea vedea tot ceea ce se vede în această excursie de vreo 7 ore. Am citit că din Krabi se organizează aceeași excursie și cu bărci normale. Pentru că Phi Phi Islands sunt mai aproape de Krabi decât de Phuket.
Articolele le închei cu o urare. O să-mi permit s-o adaptez puțin 😊. C-o fi la Club Hotel, c-o fi la Casa Rubin sau la Hotel Aldi, să fie o întâlnire cu zile frumoase, dar neapărat cu nopți romantice.
Trimis de Pușcașu Marin in 16.01.25 18:54:08
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Pușcașu Marin:
” să fie o întâlnire cu zile frumoase, dar neapărat cu nopți romantice
Pensiunile din lemn au pereți subțiri, ai grijă!
” sar endorfinele din mine ca mingile din poarta lui Silviu Lung când a jucat Steaua cu Eindhoven în ’89
De e nu ca la Kosice? Parcă tot Silvică era în poartă.
” Fac repede planul de bătaie. Băi neică, stau (lângă) orașul lui Caragiale, așa-i? Păi n-avem noi Muzeul Ceasului? Unic în țară?
Astă vară am stat două ore în orașul tău. Am schimbat gara, din Vest în Sud - iar aici am zăbovit o bucată. Interesant parcul din față și câteva clădiri de pe acolo, dar cel mai mult m-a intrigat trenul răsturnat pe șine maps.app.goo.gl/PNrFGDMvS8Pwz4bn7. Ai putea să ne spui povestea lui, de exemplu 
. Fără portar, fără bilet, cu ceva natură - ai avea un public divers!
Acum mă uit pe hartă, văd că trenul ăla stă aproape de Str. Bârlad, care are formă de potcoavă. Măi, să fie!
Rog așteptați...
@adso: Merge și Kosice, dar de ce să-nfig cuțitul și-n mine? Cu naționala ținem toți. Cu Steaua, doar unii
Despre tren... habar n-am. Nu prea frecventez zona. Dacă te uiți pe hartă, puțin mai la sud-vest de strada Bârlad e un cartier, Mimiu se numește. Eh cum să zic eu ca să nu sune aiurea... dacă s-ar organiza un meci Mimiu-Ferentari, nu neapărat la fotbal, la... street fight să zicem, eh, acel meci s-ar termina după echivalentul executării a vreo 'jde mii de penaltiuri la fotbal .
Dacă mai ajungi prin zonă, dă un semn. Chiar dacă nu e ca Iașiul, are și Ploieștiul una-alta de arătat. Nu-i chiar totul răsturnat 
@adso: Mi-a scăpat în primul ecou... habar n-am la ce te gândești tu , dar nu-mi dau seama ce importanță are grosimea pereților atunci cînd vrei să stai cu jumătatea ta pe balcon și să privești stelele de pe un eventual cer senin.
Sau... știu eu, să-i oferi un buchet de flori la răsăritul lunii și să-i reciți eventual o strofă din” Ou sont les neiges d'antand?” sau mai știu eu ce poezie care știi că-i place.
Nu se cheamă tot romantism?
@Pușcașu Marin: La varianta a doua mă gândeam, de asta îmi era frică. Nu toată lumea vrea să asculte poeziile recitate de tine în camera vecină atunci când face... asta... baie.
Și în franceză, pe deasupra.
@Pușcașu Marin: Două emoticoane:
pentru glume, în special cele din preambul,
și
pentru poze. Dumnezeule, ce culori!!!
@Carmen Ion: Nu pot decât să mă bucur dacă reușesc din când în când să aduc un zâmbet pe fața cuiva. Și-n zilele noastre... fără un pic de glume... viața e greu .
Culorile alea sunt în fapt mai frumoase. Telefonul meu face și el ce poate. Plus că, de cele mai multe ori, indiferent cât te-ai chinui nu poți prinde în obiectiv tot peisajul. Dar tot e mai bine decât nimic.
Mulțumesc pentru ecou. Mi-a plăcut mult. Scurt și la obiect
@Pușcașu Marin: Înainte să văd filmul, să știi că eu am și citit trilogia” Stăpânul Inelelor” dar pe ascuns... că de câte ori mă prindea colegul de bedroom, mă critica! Zicea că la vârsta mea este rușinos să mai cred în” Pricoliciul” pădurii și că se cunoaște că am avut o copilărie nefericită și că n-am auzit de Lizuca, de Patrocle... de dumbravă... 
După introducerea aia cu autoironia, a trebuit să-mi fac un masaj facial, că mi s-au accentuat toate ridurile de expresie de-atâtea râsete. Dar mi-e teamă că nu este suficient masajul și va trebui să merg și la un tratament la cosmetică dacă mai scrii încă două-trei-patru articole... cum ai promis. De ce îți spun ție treaba asta? Păi cui crezi c-o să-i trimit eu notele alea de plată?
Despre plăjile și apele alea, atât spun: dacă iese iar o ”poza zilei” cu vreun balcon+2 scaune sau vreo ciorbă, zău dacă nu hacker-esc site-ul și să vezi ce proza zilei iese... în caz că nu ai obținut alea două zile” la butoane” 
@k-lator: Am citit și eu cărțile lui Tolkien, adevărat, după ce-am văzut filmele. Dar, așa cum am mai” pățit” și în alte cazuri (Unde se avântă vulturii sau Tunurile din Navarone, astea-mi vin în cap acum), mi s-a părut mai bun filmul decât cartea. Deh... una e să citești despre Golum și alta e să-l și vezi pe Golum .
Cât privește notele alea de plată... ce să zic. După aproape 34 de ani de primit deconturi, deja cele trei cuvinte pe care le-am” inventat” acum ceva vreme, tind să aibă o notă de banalitate. Adică...” ai de primit” . Nici nu mă mai interesează suma
Lasă că facem un plan de bătaie. Îl răpim pe Cornel, acum cu proxima ocazie și nu-l eliberăm până nu ne dă parola. Măcar aia de la” Poza zilei”
Mulțumesc mult pentru ecou. M-a binedispus, așa de le prima oră.
@Pușcașu Marin: La chestia asta cu răpitul, nu știu ce să zic, sper să avem succes. Că eu aud des: treaba ta, faci ce vrei, te duci pe unde vrei... dar să știi că eu, răscumpărare nu plătesc!
@k-lator: Mi se pare corect. Capu' face, capu' trage.
Mă bucur să am onoarea de a-mi fi pomenit numele în savuroasa introducere a prezentului articol!
Şi de a te fi determinat, cu pozele mele, să nu mai lâncezeşti prin jurul casei ci să te pui pe relatat în stil personal umblăturile voastre prin Asia.
Din frigul unei dimineţi cu -9 grade m-aş teleporta către acea parte de lume.
Dintr-un principiu - da! , am şi eu aşa ceva - Thailanda nu am inclus-o pe lista asiatică a "buchetului de dorinţe", considerând-o forţat promovată în timp ce eu prefer locaţii mai rustice, autentice.
Privind pozele realizate de camerele telefonului tău e posibil ca pe viitor să ciuntesc (din) sau să abdic de la acest principiu.
Probabil nu aşa repede ca tine 
, spre bucuria unora (ştiu ei care...)
PS - dacă nu apuc curând să mai pun alte poze de pe unde am umblat pentru a-ţi zgândări dorul de scriere, fă un drum pe la ghişeele serviciului de impozite şi taxe locale (se stă la cozi consistente la început de an) şi ai timp să pritoceşti un art articol care să te salte (fără sprijinul mascaţilor!) în top astfel încât să nu fie nevoie să vin până la "Vivaldi" pentru a te vedea...
@k-lator: Dacă şi în zilele astea când observ că lumea pare a-şi luat concedii medicale pentru a scrie şi deşartă tot ce au prin sertare până la fatidica zi de 25 ianuarie - de zici că sunt contabilii care depun documentele de TVA - apare la "Poza zilei" ceva asemănător premiatelor pomenite de tine, eu unul nu voi mai încărca fotografii.
Mi se pare de râsul curcilor - deşi jignitor fusese primul imbold - şi asemuiesc această situaţie cu cea a unui premiu acordat chirurgilor pentru cea mai tare operaţie realizată, în care premiul i se decernează celui care a scos un furuncul...
Poate fi doar o opinie personală, pe care mi-o şi asum!
@Marius 72: Se pare că sloganul pe care eu aici l-am învățat și chiar mi l-am însușit - dacă se poate spune așa - O poză face cât o mie de cuvinte! , trebuie reinterpretat, încât este posibil să fi căpătat o altă conotație...
Altfel fiind spus, dacă unii pot posta poze, fără a fi nevoie să mai scrie ceva, tot așa, alții ar putea să scrie fără să mai pună (unele) poze... zic și eu!
@Pușcașu Marin: Vă salut pe amandoi și vă doresc tot binele din lume!
Din motive absolut întemeiate am lipsit pe de AFA juma de an. Cei care nu au niciun fel de probleme NU vor înțelege niciodată, sunt doar...comentatori. Oamenii mai au și probleme, nu trebuie să se justifice în fața nimănui. Haideți să fim buni, nu numai de Crăciun!
Mi-a plăcut maxim trilogia de care ai pomenit, am plâns, am râs, am aplaudat, am trăit emoții intense la toate trei filmele.
Domnul meu mi-a spus să mă înscriu la întâlnirea anuală. Dar, când i-am spus ca se va face repartiția pe camere în funcție de cât scriem m-a avertizat ca dacă nu scriu nimic trebuie să mă retrag, el nu merge zilnic cu mașina de la un hotel la altul.
Bine, bine, dar nu am pe ce scrie, nu am binevoit să duc laptopul la 'doctor' timp de 2 ani
A zis ca nu il intereseaza, macar o camera la subsol sa avem, dar in acelasi loc cu restaurantul.
Astfel ca am scormonit in telefon, am scris in agenda telefonului, am postat și eu aduceri aminte -spre mirarea unora am apărut de nicăieri pentru a îmi mulțumi soțul. E destul de greu să fac acest lucru dar... mna, mă conformez.
Eu eram dispusă să stau oriunde, chiar să mă și retrag. Nu concurez cu nimeni, nu mă interesează cine ia premii și cine pune poze cu mâncare. Sunt normală, bătrână și destul de înțeleaptă ca să accept pe toată lumea, să nu critic ideile și postările cuiva, să nu fiu invidioasă și nici nemulțumită. E loc pentru toată lumea, trebuie să alegem doar ceea ce ne place, fără să comentăm sau să supărăm pe cineva.
În fine, referitor la vacanța voastră, vă felicit că sunteți activi și mai cu seamă ca puteți să călătoriți atât de departe, în locuri spectaculoase.
Un an bun vă doresc!
De „poza zilei” , parafrazând (rău de tot): supărați-vă pe... sat, nu pe... văcarul care doar scoate vaca premiată (de sat!) la șpațir, pe corso, în pagina home
'Geaba ați răpi văcarul, el chiar n-are (aici) nicio vină!
@Admin: Am priceput și noi care este treaba! Că satul... scoate vaca-n față
Pe 'văcar' l-am răpi să rămână ' vacile' nesupravegheate, că poate schimbăm regula... sau poate doar de amuzament și curiozitate: să vedem cine dă mai mult ca să-l slobozim...
@krisstinna: Nu era vorba nici de invidie, nici de a supăra pe cineva. Era doar o constatare că frumosul - în adevăratul sens al cuvântului - nu mai este apreciat. Se pare că a căzut în desuetudine!
În altă ordine de idei: eu abia aștept să te revăd, ți-am dus dorul cât nu te-am mai citit pe aici și mă bucur nespus că ai avut din nou dorința să te alături la întâlnire! Te îmbrățișez virtual, până voi avea ocazia și live! 🥰😘😘
@k-lator:
”Pe 'văcar' l-am răpi [... ] doar de amuzament și curiozitate: să vedem cine dă mai mult ca să-l slobozim...
cred că mai degrabă v-ar plăti să-l țineți [cât mai mult] 
@Marius 72: În primul rînd, mulțumesc pentru ecou (ri).
Pe lângă faptul că mă bucur că nu sunt singurul de pe-aici care are (măcar) câte un principiu, mă bucur și pentru că am constatat că mai există în ziua de astăzi oameni care îți spun că ești dus cu capul și că trebuie să mai revii cu picioarele pe pământ. Chiar dacă o fac într-un mod (mult prea) delicat pentru unul în cazul căruia,” gărgăunii” zburdă liber prin cap.
Cât privește Thailanda, da, poate ai dreptate. E promovată agresiv, dar pe ici, pe colo chiar au de ce și mai ales cu ce să se laude. Citindu-ți ceva articole pe care le-ai scris aici, am intuit, nu știu în ce măsură, profilul tău turistic. Îți plac drumețiile, îți place natura, încerci să” fugi” cât se poate de aglomerările urbane. N-am ajuns încă La Chiang Mai sau la Chiang Rai, în Thailanda, dar una-alta am citit despre ele, documentându-mă despre Thailanda. Cred că ceva-ceva de pe-acolo se potrivește cu preferințele tale turistice, iar dacă vei alege cândva aceste zone într-o perioadă de iarnă de la noi, nici măcar nu va mai fi nevoie să te teleportezi în zona Phuket sau Krabi. E suficient un zbor de o oră, o oră și jumătate și ești acolo .
Cât privește statul la cozi pentru plata taxelor... îmi repugnă atât de mult ideea de a plăti taxe și de stat la cozi, că mi-am instalat ghișeul.ro
@Pușcașu Marin: Da ce, la Procuratură mergi de plăcere!?
Vezi că există și portal just.ro!
@krisstinna: Și eu mă bucur să am ocazia de a te revedea!
Tu și @k-lator veți rămâne printre amintirile puternic întipărite în minte de la întâlnirile AFA.
Două participări și două doamne...
Cine o fi următoarea la Gura Humorului? 
@krisstinna: Mulțumesc mult pentru ecou și pentru urări. Le întorc către voi cu simpatie și cu bucurie.
Chiar dacă” lipsești” de pe site pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, pentru tine am un respect mai aparte. Ești persoana care a reușit, prin niște schimburi de ecouri, să mă scoată din carapace pe vremea când încercam timid să povestesc una-alta despre o vacanță de prin zone mai îndepărtate .
Sincer, mă bucur că soțul tău a condiționat venirea la întâlnire prin dorința de a nu face” naveta” de la o locație la alta. Uite-așa am reușit să mă amuz și eu închipuindu-mi cum poliția turcă a negociat un play-list la o petrecere de revelion (am râs cu lacrimi doar imaginându-mi cum au decurs negocierile).
Prin pozele de la articolele scrise de tine zilele astea am văzut și un pachet de țigări pe masă. Deși nu e tocmai OK să te bucuri că cineva nu s-a lăsat de fumat, îmi place să sper că voi mai avea ocazia să” sudez” ceva țigări la locul de fumat ce va fi la Gura Humorului, cu soțul tău. Mi-au făcut o mare plăcere vorbele schimbate cu el la Alba Iulia.
@Pușcașu Marin:
” N-am ajuns încă La Chiang Mai sau la Chiang Rai [... ] Cred că ceva-ceva de pe-acolo se potrivește cu preferințele tale turistice
Eu am ajuns și pot confirma: nordul Tailandei i s-ar potrivi mănușă. Și ție, de altfel . Munți sălbatici, populate de triburi seminomade; se organizează excursii în satele lor ca și cum acestea ar fi un fel de rezervații sau, mai rău, grădini zoologice: oameni cu gâtul de o jumătate de metru, cu cercei până la pământ etc., dar știi cum e, toată lumea mulțumită, acei „primitivi” au ce mânca, turistul are ce povesti. Experiențe extreme pe Mekong: întreceri de canoe, innoptat în sate plutitoare, excursii prin junglă. Temple superbe, în mijlocul naturii. Activități de tip safari sau dresură de elefanți sau deprinderea unor îndeletniciri sprecifice locului (eu am învâțat să fac lampioane, de exemplu - bine, între timp am uitat). Nu mai vorbesc de piețe de noapte, drumeții, grădini botanice excepționale și câte altele.
Iar cu promovarea agresivă a Tailandei ca destinație de plajă și ca destinație pentru un anumit tip de servicii - e aceeași discuție ca cea legată de triburile de sălbatici. Cât timp toată lumea este mulțumită... Oricum, oamenii de acolo au altă mentalitate decât noi, sunt diferențe culturale mari, pe care nu trebuie să le pricepem, doar luăm act de ele. Nu te obligă nimeni să intri în legături de un anume fel cu o localnică - dar, dacă alegi asta, soțului sau tatălui acesteia îi faci o onoare și un bine (dacă o și recompensezi). Așa văd ei lumea, repet, nu trebuie să judecăm. Din Dubai sunt 20 de zboruri Emirates pe zi, cu avioane de 500+ locuri, majoritatea pasagerilor fiind bărbați . Cam la fel din Los Angeles sau Tokyo.
@adso: Ai dreptate. Atâta timp cât toată lumea e mulțumită, totul e bine. Rama al X-lea despre care am citit c-ar avea studii prin Europa venise la un moment dat cu ideea să se termine cu turismul... de plăcere în Thailanda .
Generalii care au puterea de facto acolo i-au zis... 'ma friend, stai cuminte în palatele tale că niște procente din PIB vin din turismul ăla... pe care vrei tu să-l scoți de pe listă. Așa că Maiestatea Sa și-a revizuit puțin atitudinea în sensul că nici nu mai condamnă dar nici nu aprobă și iaca... nu numai” meciul” turiști-localnici se termină cu rezultatul toată lumea-i mulțumită, ci chiar și” meciul” rege-guvern se termină cu acest rezultat.
Chiang Mai și Chiang Rai mă bântuie puțin și pe mine. Plus că după ce le vizitezi, de-acolo mai e doar un pas până în Laos, la Luang Prabang.
@Pușcașu Marin:
” Așa că Maiestatea Sa și-a revizuit puțin atitudinea în sensul că nici nu mai condamnă dar nici nu aprobă
Generalii se opun, Majestatea Sa revine la sentimente mai bune, thailandezele ale cu piciorușele lor mici-mici, care te calcă pe nervi (i) de la spate își văd de treabă, turiștii rămân perfect mulțumiți de ceea ce găsesc acolo, PIB-ul merge-n sus... deci DA! - ăsta da exemplu de atitudine care să conducă la o relație win/win!
Începutul articolului m-a amuzat „teribil, mon cher” , chiar dacă n-am văzut (citit
) trilogia „Stăpânul inelelor” ! Sunt câțiva useri pe site care au un umor de mă face să pufnesc în râs, că-l sperii pe Mihai! M-a mai amuzat atât pățania cu CNP-ul de la Procuratură, cât și invitația făcută doamnei „Pamela” !
”Înainte de îmbarcare ți se fac fotografii, oamenii glumind pe seama naivității tale și spunând că se fac în ideea în care, în caz de naufragiu să știe ei cine a fost pe barcă 😊, în realitate, la întoarcere găsești fotografiile în niște rame cam kitchoase pe care le poți cumpăra
Asta am pățit-o și eu, atât la Gibraltar, prin 2010, cât și în Capadoccia, cu Mihai! La mine nu numai ramele erau kitchoase, ci și fotografiile, care aveau niște culori șterse de abia se vedea imagineaLe-am cumpărat, totuși, dar le-am rătăcit prin casă
Locurile pe care le-ai văzut în această excursie, le-ași cumpăra și eu, măcar câte o bucățică din ele! Fotografiile postate sunt minunate, așa culori, mai rar!
Felicitări pentru ele și articol! Mă bucur că te-ai (re)înscris la întâlnirea din martie! Până atunci, deie Domnul să fim sănătoși!... și, ca de obicei, 
@doinafil: Păi ce să facem? Să stăm încrâncenați tot timpul? Trebuie să ne mai și amuzăm, trebuie să mai și râdem. Așa cum ziceam și mai sus, eu mă bucur dacă reușesc câteodată să mai descrețesc câte o frunte, să mai smulg câte un zâmbet măcar.
Treaba asta cu” statul la poză” în scopuri strict comerciale am întâlnit-o și noi de multe ori. Asta nu mă deranjează, atâta timp cât mă lasă să-mi fac și pozele mele. Mă deranjează foarte rău în schimb acolo unde nu te lasă să fotografiezi și îți fac doar ei fotografii cu pozarii lor. Vin apoi cu niște prețuri pentru a putea cumpăra fotografiile, de zici că-s suflate cu aur.
Mă bucur că v-au plăcut fotografiile. Făcând selecția pentru acest articol, le-am revăzut și noi și am stat o grămadă de timp uitându-ne la ele. Uitam până și să dau deoparte ce-am vrut să încarc pentru articol
Mulțumesc mult pentru ecou. De-abia așteptăm și noi să vă cunoaștem pe amândoi
@Pușcașu Marin & @ doinafil:
Dacă statul la poză în scopuri strict comerciale presupune niște regii din acelea puerile că râd și... cămilele când văd pozele, pe mine mă deranjează.
Am pățit în Egipt, într-o excursie în care pozo-cameramanii profesioniști filmau și fotografiau urcarea noastră pe barcă și ne provocau cu regíi de genul: ridică mâna și spune hello! , stați la poză de grup – dacă sunteți mai mulți, priviți în larg cu pletele-n vânt la prova, pe modelul Titanic – dacă sunteți un cuplu de îndrăgostiți ori ședeți cap-în-cap dacă sunteți mama și fiul, ginerele cu soacra, nașa cu finul sau mai-știu-eu-cine!
La început m-au amuzat, dar apoi au devenit de-a dreptul enervanți... n-am stat la nicio poză din aia, regizată de ei.
@k-lator: La pozele de care le zici tu le dau și eu cu flit instant. Chiar în excursia de-am povestit în articol a fost o tăntiță care ne tot făcea poze, dar nu în ipostaze la” impuse” ... așa... la liber. Am lăsat-o să-și facă de cap și la sfârșit ne-a spus că ne face ea o ofertă de n-o putem refuza. 15 poze pe care trebuia să le descarc de pe nuș' ce aplicație, după ce plăteam, bla, bla, bla. Prețul...” decât” 1,000 de bahți, adică aproape 30 de euro. Iaca, am refuzat-o . Păi cu ce erau pozele ei mai bengoase ca ale mele? Doar că eram amândoi în poză? Avem o grămadă. Ne-a făcut un prieten chinez de pe barcă câte-am vrut. Cu telefoanele noastre, evident.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2023 Insulele Similan - așa trebuie să arate „la mare, în Paradis” — scris în 21.06.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 James Bond Island și alte mizilicuri... — scris în 15.06.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Arhipelagul Phi Phi - 3 insule, 3 paradisuri diferite — scris în 11.06.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Monkey Island - intalnire cu maimutele buclucase — scris în 23.03.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Pi Leh Bay - uimitoarea lagună de smarald — scris în 19.03.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Insula Ko Miang nr. 4, una dintre cele mai frumoase din Similan — scris în 17.03.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Descoperă Khao Sok: Templul maimuțelor — scris în 15.03.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată