Orașul antic Filippi și baptisteriul Sfintei Lidia, două locuri încărcate de istorie din proximitatea Kavalei

TIPĂREȘTE

Mulți dintre cei care vizitează Kavala o fac, fie că folosesc portul său ca punct de plecare spre insulele din nordul Egeei, fie că vor să meargă să vadă Filippi, orașul antic situat la 15 km nord, nefiind foarte numeroși cei ce vin doar pentru orașul în sine. Și noi aveam Filippi pe listă, în plus, prietenul nostru concitadin, atunci când am vorbit despre obiectivele din zonă, ne-a recomandat și baptisteriul Sfintei Lidia, situat la o aruncătură de băț de ruine.

În toată vacanţa „kavaleză” ne-am dat întâlnire zilnic cu istoria, însă nu puteam rata oraşul antic Filippi, acum cel mai important sit arheologic din Macedonia de Est. Au fost singurele pietroaie antice pe care le-am vizitat, însă situl, deși nu prea mare, ne-a plăcut mult, fiind bine organizat, acesta fiind înscris din 2016 în patrimoniul mondial UNESCO.

Filippi, cetatea regelui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare

În ziua în care ne-am decazat de la hotel Europa și ne-am făcut check-in la Airotel Galaxy, răstimpul dintre ieșirea dintr-un hotel și intrarea în celălalt, l-am alocat vizitei la Filippi. Se ajunge destul de ușor acolo, după ce te îndepărtezi de oraș urmărind indicatoarele spre Drama, apoi chiar pe cele maro spre situl arheologic. O parcare generoasă situată în fața intrării relevă oarecum dimensiunea arealului, iar în spatele porților se văd întinse spații verzi cu băncuțe pentru vizitatorii obosiți, cofetărie cu terasă, magazin de cumpărat suvenire tematice, grupuri sanitare.

Casa de bilete se află cumva în stânga, accesul costă 6 €/persoană, iar duduia care ni le-a vândut era foarte amabilă, ne-a înmânat și un pliant despre sit, ne-a întrebat pentru statistică de unde suntem și a notat într-un catastif.

Povestea orașului antic ne spune că acesta nu s-a numit dintotdeauna așa, ci era cunoscut drept Krinides și fusese întemeiat de insularii din Thassos (originari și ei din insula Paros, mijlocul Mării Egee) pentru a exploata minele de aur din muntele vecin Pangaion, motiv pentru care devenise o așezare prosperă. Pe bogăția sa a pus ochii regele macedonean Filip al II-lea, tatăl mult mai vestitului său fiu, Alexandru cel Mare, cea mai reprezentativă figură de conducător a lumii antice grecești. Dându-și seama de poziția sa strategică și de imensul potențial economic, Filip al II-lea a cucerit orașul Krinides în anul 357 Î. C., dându-i apoi numele său: Filippi. Sub noul nume, așezarea a cunoscut o înflorire nemaivăzută, dezvoltându-se ca un oraș liber, având propria constituție. De asemenea, orașul a fost fortificat, lucrările incluzând și faimosul drum Via Egnatia, ulterior reconstruit de romani și deținea controlul minelor de aur din apropiere.

În anul 44 Î. C. a intervenit cucerirea romană, iar doi ani mai târziu, Filippi a devenit teatrul celebrei Bătălii de la Filippi, decisivă pentru trupele lui Octavian și Marc-Antoniu care le-au învins pe cele ale opozanților lor, Brutus și Cassius, cei vinovaţi de asasinarea lui Iulius Cezar. Octavian, succesorul lui Iulius Cezar, cu titlul de Augustus, a ridicat orașul Filippi la rangul de colonie romană.

Acesta a prosperat și sub dominația romană, aportul minelor fiind din nou substanțial, în oraș s-au ridicat o serie de monumente, iar cele existente au fost lărgite, îmbogățite, împodobite. Romanii, prin împăratul lor, începând cu anul 27 Î. C., i-au acordat orașului denumirea de Colonia Augusta Iulia Filippensis, dezvoltându-se ca un puternic centru financiar, administrativ și artistic.

Însă, de Filippi cel mai mult și-a legat numele Sfântul Apostol Pavel care a venit în oraș, în pelerinajul său de a aduce și răspândi cuvântul Domnului pe aceste meleaguri în anii 49-50 D. C. prima oară. Acesta a botezat primii creștini europeni și a întemeiat prima biserică creștină, iar Filippi este primul oraș din Europa care a fost evanghelizat de Apostolul Pavel. Ulterior, în anii 56 și 57, sfântul a mai vizitat de două ori Filippi, lucru consemnat în Epistola lui Pavel către filipeni.

Orașul a mai supraviețuit peste o mie de ani, fiind slăbit încet dar sigur ba de atacurile popoarelor migratoare, ba de molime, ba de cutremure, ba de trecerile succesive de la o influență la alta: slavă, bulgară, bizantină, cruciați, sârbă așa încât a constituit o cucerire ușoară pentru otomanii aflați în deplină expansiune. Filippi a fost, în cele din urmă, abandonat, turcii folosind ruinele ca pe niște cariere de piatră.

Excavarea vestigiilor s-a produs în special în secolul trecut, chiar din primele decenii, după ce acum două secole, arheologi francezi aduseseră timid la lumină câteva dintre monumentele emblematice ale sitului.

Vizita noastră și principalele puncte din sit

Teatrul antic

Imediat cum am achitat biletele, ne-am lansat pe traseul pe care harta găsită pe un panou ni-l recomanda ca fiind potrivit. Aproape instantaneu am dat de teatrul antic, situat la poalele dealului unde odinioară se ridica în vârf, fortificat cu ziduri puternice de apărare, acropolisul, adică „orașul de sus” ce privea semeț spre bazele cetății.

Teatrul nu este foarte mare, dar se află într-o stare relativ bună, deoarece și în zilele noastre este gazda Festivalului Filippi ce se ține începând cu anul 1957. A fost edificat în vremea lui Filip al II-lea, pe la mijlocul secolului al IV-lea Î. C., dar a fost extins, modernizat și redecorat de către romani cu statui sculptate în marmură așa încât în secolul al II-lea D. C. reprezenta unul dintre cele mai importante locuri din orașul antic.

Rețeaua de drumuri și celebra Via Egnatia

În incinta zidurilor cetății Filippi, străzile principale, numite decumani, erau întretăiate de șapte străzi mai înguste, numite cardines. Acestea conectau între ele cele mai importante monumente din oraș și datează din perioada romană. Via Egnatia, construită prin secolul al II-lea Î. C. devenise principala arteră ce traversa orașul de la est la vest, legând două dintre cele trei porți ale orașului: Poarta Neapolis (Kavala), cu poarta Krinides. Via Egnatia era considerată în vremurile romane Decumanus Maximus, adică cea mai de seamă arteră, fiind totodată parte din drumul care, încă din antichitate, lega Bizantium (Constantinopolul de mai târziu) în est de Dyrrachium (Dürres de astăzi) în vest. Construcția Via Egnatia prin oraș a făcut din Filippi un important centru regional iar drumul a supraviețuit și a jucat un rol determinant în circulație și trafic în toate dominațiile ce au urmat: romană, bizantină, otomană.

În prezent, se mai păstrează în cadrul sitului arheologic un segment de cam 300 metri din originala Via Egnatia, astfel încât cine vizitează situl are șansa de a păși pe vestita arteră antică. Am avut plăcerea să remarc o piatră ce ne semnala că avem sub tălpi pavajul solid, de marmură, al drumului.

Bazilicile A, B, C

Multe dintre vestigiile orașului antic Filippi sunt cele legate de perioada de creștinătate timpurie instalată odată cu venirea Apostolului Pavel pe aceste plaiuri și propovăduirea noii religii ce avea să se răspândească la scară largă.

Îndepărtându-ne de teatrul antic, dăm de ruinele Bazilicii A, cel mai mare lăcaș din oraș, cu o lungime de 130 m și lățime totală de 50 m, ridicată în secolul al VI-lea. Acum au mai rămas câțiva bolovani, câteva coloane și mozaicuri și forma semicirculară a altarului care să amintească de un edificiu realmente important al orașului de odinioară. Via Egnatia trecea pe aici împărțind orașul în două.

Un pic mai în față, pe aceeași parte a Via Egnatia, într-o mică peșteră, se află închisoarea Sfântului Pavel, semn că apostolului nu i-a fost prea ușor pe tărâmul romanilor care, după cum se știe, îi prigoneau pe creștini.

Următorul punct de interes, aflat pe aceeași parte cu cele precedente, este Bazilica C, la fel un exemplu de edificiu de cult din perioada creștină timpurie (secolul al VI-lea). Nici din aceasta nu a rămas prea mult, iar din acel loc se poate înainta fie către Muzeul de Arheologie propriu, fie se poate lua calea către miezul ruinelor din oraș, ceea ce am și făcut, lăsând muzeul la final, ca o încununare a celor văzute.

Aș menționa tot aici, la această categorie, și Bazilica B, ridicată, prin anii 550. Situată ceva mai departe, la sud de forum (agora), aceasta impresionează prin cele câteva ziduri și arcuri rămase parțial în picioare, parcă sfidând timpul. De altfel, acestea sunt singurele ruine ce se pot distinge de la distanță și care au devenit o emblemă a sitului arheologic. La vremea sa, bazilica se mândrea cu sculpturi fine, decorațiuni excepționale ce relevau influența artistică provenită de la Constantinopole.

Agora sau Forumul

Forumul demonsterază caracterul roman al orașului antic și e o reală plăcere să te plimbi și acum prin el, chiar dacă rămășițele nu sunt tocmai cele mai bune. Acesta reprezenta inima orașului antic și centrul său administrativ, fiind poziționat între Via Egnatia la nord și artera comercială la sud.

Făcând un biet exercițiu de imaginație, îți poți închipui cum oamenii se întâlneau, socializau, puneau la cale tot soiul de treburi. Patrulaterul amplu al agorei era mărginit de porticuri întregi de coloane corintice și pavat cu marmură. Ce măreție trebuie să fi avut!

Macellum sau Piața Comercială

Lipită de forum la sud, Macellum sau Piața Comercială, constituia locul în care negustorii de tot felul de mărfuri își expuneau mărfurile și unde oamenii veneau să cumpere ce voiau, ba chiar să se relaxeze, fiind foarte popular. Macellum era mult mai mic în comparaţie cu forumul, însă și acesta era împodobit cu șase coloane ce alcătuiau un portic, dar și cu statui și monumente de marmură.

Complexul Octagon și Palatul Episcopal

Cel mai special monument din sit, cu o încărcătură aparte, este Complexul Octagon, un edificiu, așa cum reiese chiar din denumire, în formă de octogon și cuprindea mai multe clădiri, întinzându-se pe o suprafaţă considerabilă. Includea și Palatul Episcopal, Catedrala Metropolitană închinată Apostolului Pavel. Complexul Octagon a fost construit destul de devreme, la finele secolului al IV-lea mai înaintea bazilicilor amintitie, prin ridicarea unui templu în formă octogonală, total neobișnuit, unic în Grecia acelor timpuri, care aducea mai mult a mausoleu. Oricum, încă de atunci, constituia locul de pelerinaj din Filippi la care veneau să se închine toți credincioșii creștini.

Astăzi, au mai rămas câteva dintre frumoasele mozaicuri de atunci, protejate de o copertină împotriva intemperiilor natural ce le-ar putea distruge iremediabil.

Casele și zidurile

Excavările făcute la Filippi în mai multe etape au scos la lumină și o mulțime de case, reședințe ale oamenilor simpli sau de vază, precum și magazine, prăvălii, ateliere, băi publice situate înapoia monumentelor amintite, în adevărate cartiere de locuințe.

Întreg orașul Filippi era înconjurat de ziduri puternice de apărare, ce porneau din vârful colinei pe care era acropolisul și coborau dealul spre sud cuprinzând ca o cingătoare zona monumentelor publice și a locuințelor private. Cele mai timpurii fortficații ale acestora datează din timpul lui Filip al II-lea, iar cele mai de pe urmă fiind ridicate în timpul împăratului Iustiniain, între anii 527-565.

Muzeul de Arheologie propriu

După ce am terminat de bătut cu pasul situl în lung și în lat, era timpul să vizităm și muzeul asociat sitului, o clădire situată de-o parte a ceea ce era odinioară Via Egnatia, după ce am trecut de Bazilica C.

Accesul în muzeu era inclus în taxa de intrare și se făcea numai cu mască. Când am intrat, eram singurii vizitatori, așa că lucrătorii de acolo erau cu ochii pe noi, însă asta nu ne-a intimidat deloc.

Muzeul are o expoziție permanentă încă din 2009 și constă în multitudinea de obiecte găsite în sit de-a lungul anilor de săpături. Se desfăşoară pe două niveluri și am fost avizați de la început că vom ieși din clădire pe cu totul altă ușă pentru a se evita contactul cu alți potențiali vizitatori.

Impresionează prin statui de marmură de Thassos (Nike-Victoria) , stele funerare, mozaicuri scoase cu migală din locurile dosnice descoperite, bijuterii din aurul extras din muntele vecin, Paggaion, unelte de tot felul, vase, monede, etc.

Văzusem pe hartă că, de lângă muzeu, începe un traseu care duce, sus, la acropolis. Era de la sine înțeles că ne doream să privim orașul antic și de la înălțime și să urcăm până în vârf, mai ales că nu părea de dificultate mare, apreciind dealul ca fiind nu prea abrupt, dar nici prea domol. Cum eram pe cale să ne începem ascensiunea, ne trezim cu unul dintre lucrătorii din muzeu că vine după noi și începe prin a ne spune că urcușul este greu, noi nu și nu, o țineam pe a noastră că putem, apoi a venit cu lovitura decisivă pentru mine: poteca e plină de vegetație și de șerpi. Cum a pronunțat cuvântul „snakes” , m-am înmuiat și n-am vrut să mai fac un pas înainte, ci chiar am dat înapoi mintenaș. Apoi, am aflat că nu era chiar așa, că se putea urca bine-mersi, așa că am rămas cu marea neîmplinire de nu fi urcat până la acropolis. Citisem chiar că fortăreața din vârf a dăinuit până în vremurile otomane, iar pe partea sudică a dealului se puteau întâlni sanctuare ale unor divinități, întemeiate în timpurile romane.

Ne-am luat tălpășița înapoi spre intrare unde lăsaserăm mașina în parcare fiindcă mai aveam un obiectiv important de văzut.

Baptisteriul Sfintei Lidia

Abia ce ne-am pus la drum, că am şi zărit semnul care ne indica apropierea de Baptistriul Sfintei Lidia. Cine a fost Sfânta Lidia?

Lidia era o femeie originară din Tiatira, Asia Mică (orăşelul Al-Hissar din Turcia de astăzi) şi a trăit în primul veac al erei noastre în Fillippi. Se ocupa cu comerţul porfirei sau purpurei, adică o substanţă scumpă roşie, obţinută de la un anume tip de scoici, cu care se vopseau stofele din care se făceau hainele prețioase ale persoanelor importante sau cu dare de mână.

Se crede că era evreică fiindcă, împreună cu alte femei, ieşea în zilele de sâmbătă în afara cetăţii, într-un loc dedicat rugăciunii spălându-şi ritualic mâinile într-o apă curgătoare, ceea ce înseamnă că în Filippi nu exista o sinagoga, trăind probabil putini evrei acolo. Este cunoscută drept prima creştină din Europa, făcându-şi cunoscută dorinţa de a deveni creştină în timp ce Apostolul Pavel predica mai multor femei adunate la un râu din apropierea cetăţii Filippi. Aici a avut loc prima ceremonie de botez din Europa, iar pe locul respectiv a fost ridicat un baptisteriu în care se ţin botezurile şi astăzi.

Baptisteriul este o capodoperă arhitecturală modernă, o clădire monumentală, în care, în interior, în centru, se află un font de marmură pentru botezul copiilor, iar pe laturi sunt camere pentru îmbrăcarea adulţilor pentru ritul botezului. Incinta este decorată cu o serie de opere de artă, icoane, vitralii realizate de maeştri vestiţi, care ilustrează evenimentele care au vut loc în perioada în care sfântul apostol a vizitat Filippi. Există, de asemenea, un mozaic uimitor de frumos şi arcade ce descriu scene din viaţa apostolului. Accesul este gratuit şi se poate zăbovi acolo după placul inimii.

Pe malul râului, chiar în locul în care Lidia a fost botezată conform ritualului, există un mic baptisteriu deschis, sub forma unei cruci. Aici, în fiecare an, pe 20 mai, ziua în care este cinstită sfânta, se săvârşesc ritualuri de botez pentru adulţi pe malul râului Zygaktis.

În încheiere, recomand celor ce ajung în Kavala să se abată un pic spre nord unde vor da de oraşul antic Filippi şi de Baptisteriul Sfintei Lidia. Merită vizitate, sunt repere ale civilizaţiei noastre care, după părerea mea, nu trebuie ratate. Dacă mai ajungem vreodată pe acolo, cu siguranţă nu ne va mai scăpa acropolisul din Filippi.

Sursă de documentare: www.visitkavala. gr, panourile informative din sit, pliantul primit

Vă rg, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI