Mânăstirea cu destin zbuciumat precum al ctitorului său - "Sfânta Ana"

TIPĂREȘTE

Așezământul monahal, situat în orașul Orșova, în Defileul Dunării, într-un peisaj de vis, pe coama dealului Moșului care domină priveliștea panoramic deasupra Golfului Cerna, deasupra orașului Orșova, sub formă de potcoavă, precum și deasupra unei mari părți din lacul de acumulare al barajului hidroenergetic “Porțile de Fier” , este o mănăstire de maici cu viață de obște, cu  hramul  Sfintei Ana, prăznuită la data de 25 iulie.   Coordonate GPS:  44.71172°N 22.39762°E. Accesul se face pe DN 57 (Orșova – Moravița), la aproximativ 1,5 km sud de oraşul Orşova. O poți vizita de luni până duminică, de la 8:00 la 22:00.

Aici, în 1916, s-au dat lupte grele, în care mica armată română încerca să țină piept tăvălugului aducător de pârjol și moarte al armatelor Puterilor Centrale. Doi tineri sublocotenenți români au fost îngropați de vii de obuzele germane. Aceștia erau Pamfil Șeicaru și Petre Gavanescu. După război, devenit un pilon central al presei interbelice, Pamfil Șeicaru își îndeplinește promisiunea deoarece legase jurământ în fața Domnului, că, dacă scapă nevătămat, va ridica o mânăstire pe locul unde era să-și piardă viața. Adică, va transforma locul de execuție silită într-unul de rugăciune, de mulțumire lui Dumnezeu și  vieții! Așezământul s-a ridicat, dar soarta sa a fost la fel de zbuciumată precum a întemeietorului său.  Născut la 18 aprilie 1894, la Buzău, considerat unul dintre cei mai importanți gazetari ai României Mari, jurnalist, eseist, memorialist, prozator, politolog, a fost un patriot adevărat:  în țară sau în exil, acesta nu și-a denigrat niciodată patria. El făcea o diferență fundamentală  între țară, veșnic dragă lui și regimul politic, trecător, vremelnic.  Ziarist incomod și tenace, foarte perspicace politic, un anticomunist convins, pleacă din România la 10 august 1944, înainte de intrarea în țară a trupelor sovietice “eliberatoare” ,  după 24 de ani de activitate jurnalistică. Urmează 35 de ani de exil, chinuitor pentru un iubitor de Românie, dar, prolific pentru opera sa.  Acasă, în condițiile instalării noului regim, a fost judecat de Tribunalul Poporului (22 mai- 4 iunie 1945) și condamnat la moarte în contumacie. Sentința ce rezultă din rechizitoriul procurorului, de fapt, al acuzatorului public din 1945, care a judecat și marile procese ale celor mai importanți ziariști români, și care nu era altcineva decât Alexandra Sidorovici, viitoarea soție a lui Silviu Brucan, anunța că “Pamfil Șeicaru este acuzat de crimă pentru dezastrul țării” ,” săvârșirea unei crime de război” , “prin faptul că a părăsit teritoriul național și s-a pus în slujba inamicului” . Sentința nu avea să fie adusă la îndeplinire niciodată, deoarece condamnatul a rămas în exil.  A decedat la 21 octombrie 1980, la Munchen. În pridvorul mânăstirii se află mormântul său; rămășitele sale au fost aduse în 1991 și depuse la capela familiei aflată în Cimitirul Sfânta Vineri din București, după care, în 2005, au fost aduse la mânăstirea sa de suflet.

În 1935 a fost construit un drum de acces pietruit lung de un kilometru și jumătate care urca din centrul Orșovei până la mânăstire. Denumit “Drumul Eroilor” , era străjuit de șapte troițe sculptate din lemn masiv, fiecare popas marca amintirea celor șapte regimente care au luptat eroic la Alion, Cerna și Orșova, între august și septembrie 1916. Troițele și băncile masive de stejar au dispărut prin anii 1960.

Mânăstirea a fost construită între anii 1936- 1939, pe baza unui proiect al arhitectului Ștefan Peterneli, în perioada  în care Pamfil Șeicaru era director al ziarului “Curentul” și deputat în Parlamentul României.  Mânăstirea, care trebuia să  poarte hramul Sfintei Ana   (după numele mamei ctitorului), nu a fost șfințită imediat după încheierea lucrărilor de construcție.  Episcopul Vasile Lăzărescu, viitorul mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea pe motiv că Episcopia nu își dăduse acordul și nu sfințise locul de amplasare al mânăstirii. Sfințirea așezământului a fost apoi întârziată de izbucnirea Celui de al Doilea Război Mondial, ulterior de schimbarea regimului politic.

După anul 1945, odată cu venirea comuniștilor, clădirea a fost transformată în restaurant, aflat pe partea dreaptă, cu terasa către Golful Cerna. În chiliile unde acum se roagă maicile, erau camerele motelului. În actuala biserică era recepția. Pe sfânta masă a altarului era televizorul. Doar catapeteasma din lemn de tei a fost salvată și dusă la Mânăstirea Timișeni. Între anii 1947 și 1989, pe dealul ce domina Golful Cernei se desfășurau petreceri cu lăutari, beții, ignorîndu-se dorința de slavă și mulțumire Domnului a ctitorului lăcașului de cult. Parte din construcții au fost folosite ca sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză, tabară pentru copii, chiliile fiind transformate în spații de cazare. Toate destinațiile găsite de-a lungul vremii doar spre a îndepărta mânăstirea de scopul său, acela de închinare și rugă. Tribut plătit de mii și mii de așezăminte sfinte regimului comunist ateu.

Sfințirea Mânăstirii Sfânta Ana a fost făcută abia în 2 decembrie 1990. Din păcate, restaurantul nu s-a desființat odată cu reînființarea lăcașului monahal, ci doar s-a restrâns. Dintre cele zece maici venite din obștea Tismanei, conduse de Maica Stareță Iustina Popovici, au rezistat doar patru. Astfel, la vecernie, maicile aveau parte de “fundal muzical” folcloric sau manele în difuzoare, adesea petreceri zgomotoase până în zori, de care se bucurau din plin mai-marii politici ai vremii atât din plan local, dar și central, neavând nici un gând de redare a destinației inițiale așezământului; dimpotrivă…

Biserica, poziționată central, împreună cu chiliile, pe laturi, stânga-dreapta, închid curtea interioară. Întregul complex nu epatează prin înălțime, încărcături arhitecturale, ornamente opulente, dimpotrivă... este simplu, primitor, cald. Pereții bisericii au fost căptușiți cu zidărie din cărămidă, aplicându-se o pictură murală, iconografică bizantin-ortodoxă, realizată de I. Ivănescu din București, în tehnica “frescă” cu culori aduse din Italia și Spania. Acoperită în anii ’70 de un strat de var alb, în forma sa originală păstrându-se doar în turlă. Construcția inițială se compunea dintr-o biserică de lemn în stil tradițional românesc, cu chilii pe ambele părți, în forma literei „U” . Ulterior au fost construite o clopotniță, un altar de vară și clădirea muzeului “Pamfil Șeicaru” . Între 1993 și 1997 s-au efectuat ample lucrări de restaurare pentru picturile murale și iconostas.

Lăcașul sfânt, este ridicat pe platforma ce oferă panorama superbă și completă a orașului, deasupra fluviului. Este o desfătare, o binecuvântată relaxare, mai ales vara, pasul domol prin curtea plină de flori multicolore și parfumate, pe aleile îngrijite cu migală de femeile credincioase și atât de atente. Pe toată partea exterioară, prispa înconjoară clădirea, fiind particularitatea plină de farmec ce atrage vizitatorii. Arborii mediteraneeni, au dimensiuni impresionante, smochini bogați încadrează laturile așezământului și conferă un aer exotic privitorului către apele albastre ale fluviului, printre frunzele lor suculente. Gândurile adunate de la înălțimea pridvorului, în umbra binevenită către lumina soarelui în undele nepătrunse ale Dunării,  printre grinzile masive de lemn sunt un omagiu adus vieții, frumuseții, liniștii și bucuriei!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 43 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI