Parcul tematic Nicosia

TIPĂREȘTE

Pesemne vă veți întreba dacă în Cipru, în Nicosia există un parc tematic.

Înainte de toate să dăm și o definiție generică: „Parcurile de distracție denumite si parcuri de amuzament sau parcuri tematice, reprezintă o denumire generica pentru ansamblul de elemente de distracție amplasate într-o anumita locație. Eyssartel si Rochette afirmau că parcul tematic este “un spațiu care nu a fost creat pentru a fi descris ci pentru a fi experimentat si trăit din plin, un spațiu unde formele arhitecturale au o deosebita putere evocativă“

Nici eu nu găsisem indicații despre vreun parc tematic mai important în Cipru, dar l-am descoperit la fața locului.

***

Predecesorii mei, prin articolele lor excelente, mi-au permis să fiu ușuratic, futil, superfluu. Nu trebuie să dau date istorice, nu e necesar să vorbesc despre locuri sau monumente. Ce a mai rămas de spus nou? Nimic. E loc doar pentru ceea ce simți.

Teoria mea este în urma vizitei la Nicosia este următoarea: din păcate cele două populații chiar au avut conflicte groaznice care nu se pot uita sau încheia ușor. Totuși s-ar fi putut reunifica până în momentul în care au realizat că de fapt ar pierde o ancoră turistică fantastică. Cine nu e atras de Nicosia și de ideea de a trece de pe un hotar pe altul. Chiar dacă hotarul, „trecerea de frontieră” (nu e singura graniță dar cea mai cunoscută, mai ales turiștilor) este pe cea mai cunoscută stradă comercială a Nicosiei. Și iată că așa am descoperit Parcul tematic Nicosia

Ca în oricare parc tematic avem măcar 2-3 teme diferite. Eu am văzut 3 teme: Partea Greacă, Partea Turcă și Granița. Pentru cei ce vin din alte locuri, în principal din Larnaca ar mai fi și Drumul. Asta pentru că la Larnaca aterizează liniile aeriene ce vin din România, așa încât majoritatea turiștilor stau în Larnaca și în principala stațiune turistică a Ciprului: Agia Napia.

Nu sunt foarte multe variante.

Cum noi am stat în Larnaca (Hotel Flamingo Beach) și aveam pe listă de priorități Nicosia ne-am interesat de transportul spre Nicosia. Am renunțat repede la ideea de a merge cu trenul, dat fiind că în Cipru nu există o rețea feroviară :). Mai rămâne taxiul care este destul de costisitor, mașina închiriată și autobuzul.

Taxiul din câte îmi aduc aminte costa cam 50 EUR iar biletul de autobuz 4 EUR.

Autobuzele circulă în medie o dată la 1 o oră, iar orarul complet îl veți găsi aici.

Sigur, nu din cauza faptului că, deși are un orar clar, autobuzul nu pleacă la oră fixă l-am inclus pe lista atracțiilor. Și nici măcar modul total necontrolat în care te urci în autobuz nu l-am pus la socoteală. Asta pentru că indiferent dacă ai venit în stație cu 15 minute în urmă sau chiar când a sosit autobuzul (de obicei mai târziu) urcarea se face pe principiul îmbulzirii. Motivul principal este acela că poți avea surpriza să nu mai ai loc în autobuz și fie mai aștepți o tură (o oră) fie există riscul să rămâi pe acolo.

Noi am ajuns de două ori în Nicosia, la dorința expresă a unei părți a grupului din care făceam parte de a repeta vizita. Nu este prima dată când atracțiile din parcurile tematice ne fac să revenim :). Adevărul este că Nicosia arată mult mai bine decât Larnaca, cel puțin în opinia mea.

De fiecare dată, la întoarcere, ne-am propus să luăm penultimul autobuz la drumul de întoarcere din Nicosia în Larnaca, tocmai pentru a înlătura surprizele neplăcute. A doua oară ne-am urcat cu greu în autobuz, însă au fost și câțiva care au rămas pe afară. Asta pentru că am luat autobuzul de la capăt, căci în celelalte stații intermediare din Nicosia nu mai urca nimeni, dar călătorii erau totuși informați că nu pot urca în autobuz. Nu știu dacă în astfel de cazuri se organizează și curse suplimentare.

Așa că mersul cu autobuzul ar echivala în oarecare măsură cu mașinile care se ciocnesc prin parcurile de distracții, dat fiind că ai ocazia să te ciocnești cu ceilalți călători și beneficiezi în plus și de ceva adrenalină gândindu-te că s-ar putea să nu prinzi autobuzul.

Distanța de aproximativ 50 de kilometri o parcurgi cu autobuzul în circa o oră. Cea mai mare parte a drumului se face pe singura autostradă din Cipru, cea care leagă Limassol, Larnaca și Nicosia.

Strada Ledra este principalul punct de legătură între cele două Cipruri, unde se află și una din granițe, cea mai cunoscută. Este în principal o stradă comercială. Pe partea greacă strada arată extrem de îngrijită, clădirile sunt frumușele, comerțul „civilizat” cu respectarea brandurilor și a valorii lor intrinseci. Există aici și un număr de magazine de firmă cunoscute. Produse de firmă, prețuri mari (nu întotdeauna), calitate (nu întotdeauna). Prețuri fixe fără putință de negociere.

Pe strada te opreai, mai căscai ochiul (sau buzunarele) la un magazin, mai beai un suc sau te cruceai cum stăteau mușterii (majoritatea „mușteroaice”) cu picioarele în bazinul cu pești ce îți ciuguleau pielea.

Erau și câteva terase, restaurante. Ne-am așezat și noi la un fel de fast-food. Era un vânt atât de puternic încât mâncarea și o parte din comeseni au trecut în starea de levitație (eu am rămas pe scaun datorită quintalului prețios pe care îl iau mereu după mine). Nici nu mai știam suntem la Nicosia la cumpărături sau în Tibet la meditație transcendentală.

Pe una din străzile lăturalnice am descoperit un magazin cu articole de rockeri destul de frumos amenajat pe două etaje cu marfă specifică. I-am luat și fetei mele o bluză foarte simpatică pe care a lăsat-o de la 30 la 15 EUR. Poate aici ar trebui menționat că că am ajuns în Cipru la numai câteva săptămâni de la declanșarea crizei bancare.

Nu pot să spun că am remarcat altceva în partea greacă.

În partea turcă, pe aceeași stradă falsurile („fake”-urile) expuse cu mare fast în magazine și în afara lor. Comercianți gălăgioși, negociere, tot tacâmul. Te simți ca în orient, mai bine spus, ca la frații turci. De acolo sunt și majoritatea produselor: tricouri, cămăși, pantaloni, încălțăminte, cutii cu rahat turcesc expirat, nimic nu lipsește. Și nu lipsește nici vreo firmă serioasă, indiferent daca vorbim despre Nike, Lacoste, Converse etc. Totul pe acea stradă și pe străzile perpendiculare este un mare bazar. Prețurile nu erau atât de bune (după negocieri la sânge, bineînțeles) cum te-ai fi așteptat. Până la urmă nu erau decât niște fake-uri cu prețuri foarte mari. În vara aceluiași an am regăsit aceleași produse în Marmaris la prețuri ceva mai mici.

Și poate că cel mai „tare” magazin era cel numit „Genuine Fake”. No comment.

În partea turcă am vizitat, în general pe afară, și câteva clădiri istorice destul de frumoase și interesante.

Primul pe care l-am întâlnit a fost Buyuk Khan, cel care a fost cel mai mare caranvanserai al Ciprului. Seamănă oarecum cu Hanul lui Manuc, dar este evident mult mai mare. Mare parte este un restaurant, care pare a fi unul destul de interesant. Apoi mai sunt niște magazinașe, în general cu obiecte manufacturate, de o calitate mai bună dar destul de scumpe. Dacă rețin bine era și o expoziție de tablouri, dar nu știu dacă este una permanentă.

Bandabulyia, vechea piață reabilitată nu m-a cucerit cu nimic. Doar că ei au reușit să o renoveze, și culmea cu fonduri europene. Ceaușescu a reușit să dărâme Piața Unirii.

Am mai văzut Moscheea Selimiy, transformată în moschee dintr-o veche catedrală, apoi Biblioteca Sultan Mahmut.

Nu mă voi opri asupra lor, pentru că nu mi-am propus asta. Ele sunt descrise cu lux de amănunte în impresiile deja postate pe AFA. Ar fi păcat să le repet. Le puteți găsi, de pildă, în impresiile scrise de iulianic vezi impresii, dar mai sunt și multe alte seturi de impresii interesante.

Și între ele granița și punctul de frontieră. Acolo stăteai la coadă (erau vreo 4 ghișee) unde niște „grăniceri” verificau pașapoartele asta după ce erau completate niște formulare și pe niște bucățele de hârtie puneau o ștampilă. Hârtiuța primită trebuia păstrată cu sfințenie, căci dacă o pierdeai riscai să rămâi pe acolo. Ca la orice atracție de mare interes din parcurile de distracție trebuia să stai la coadă ca să beneficiezi de atracție.

Așa aș fi făcut niște poze la graniță, dar pe lângă faptul că era interzis nu aveam chef să fac și niște loopinguri alături de „grăniceri”.

Aproape de „graniță” era un monument genial, ceva cu nisțe țepe (am atașat și poza). Oare e și reprezentativ?

Cum mergeai pe Ledra dinspre partea grecească pe stânga erau grănicerii turci iar pe dreapta grecii.

La întoarcere grecii te controlau să ai hârtiuța și să nu fii cumpărat fake-uri. Dar cum spuneam mai sus în partea turcă aproape toate erau copii ale mărcilor de renume. Cumpărasem și eu ceva și erau gata-gata să le confiște după ce au controlat temeinic în rucsac și sacoșe (pesemne așa era scriptul, să simți un pic cum aleargă sângele în tine). Eu le-am explicat că habar n-am ce mărci erau alea, mie mi-au plăcut modelele. În fine, m-au lăsat în pace.

Nu știu de ce făceau circul ăsta – în afara a ceea ce susțineam mai devreme – că este la mijloc amuzamentul turiștilor așa cum îi stă bine unui parc de distracții. Și o doză de adrenalină nu strică, nu-i așa? Că doar nu ne dăm doar în carusel, mai băgăm și câte un roller coaster.

1. Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Însă povestirea exprimă exact ceea ce am simțit și se bazează pe trăiri reale. Sper că nu am lezat într-un fel oameni sau sentimente.

2. E la fel ca în bancuri - dacă spui un banc cu scoțieni (români, evrei, țigani etc) nu înseamnă că ai ceva cu scoțienii (românii, evreii, țiganii etc). E doar un banc. Era un banc care îmi plăcea foarte mult, printre puținele geniale apărute după revoluție încoace: „Întrebare: Ce s-ar întâmpla dacă toate blondele din România ar pleca simultan în concediu în Bulgaria. Răspuns: ar crește brusc gradul de inteligență al ambelor țări”. Mi s-a părut atât de tare încât m-am apucat și l-am trimis la câțiva colaboratori mai apropiați. De la unul din ei (e adevărat lucra într-o multinațională) am primit un răspuns surprinzător: - Ai grijă - pentru un banc asemănător un coleg de al meu a fost dat afară pentru discriminare. Dar fraților, e doar un banc... Oricum, am curajul să postez bancul aici, la Cipru, că dacă l-aș posta la „bulgari” aș fi linșat prin ecouri :).

3. Altfel spus sper să nu fie o problemă că am tratat subiectul detașat și cu umor.

---

VIZUALIZĂRI: 4053 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI