Cum se simţea Paşa Osman când mânca la Serhihan

TIPĂREȘTE

După o hoinăreală cu gust amar prin cele două Nicosii, despărţite brutal de ziduri de beton, suluri de sârmă ghimpată şi râuri de lacrimi, ne-a prins ora prânzului în partea de nord, capitala Republicii Turce a Ciprului de Nord, recunoscută doar de Turcia.

Tocmai vizitasem Büyük Khan (marele han), construit de invadatorii turci în anul1572. Avea să fie cel mai mare caravansarai din Cipru. La fel ca toate construcţiile de acest gen, spaţiile de la parter erau folosite ca grajduri pentru cămile, depozite, magazine sau birouri. Oaspeţii puteau înnopta în cele 68 de camere de la etajul unu. Ferestrele înguste şi aflate la înălţime nu se datorau unui design fantezist, ci, pur şi simplu erau făcute astfel încât să decurajeze hoţii. Le-au plăcut şi britanicilor, care au transformat hanul în închisoare şi ulterior în adăpost pentru săraci.

Hanul a fost restaurat cu multă grijă în ultimii ani, revenind la gloria de odinioară şi reprezentînd o oază de răcoare şi calm în mijlocul bazarului agitat şi zgomotos.

În mijlocul generoasei curţi interioare se află o moschee miniaturală, sub forma unui turn octogonal cu scară exterioară şi o fântână.

La etaj sunt expoziţii de artă şi produse tradiţionale cu vânzare, precum şi meseriaşi care confecţionează sub ochii tăi diverse bibiluri orientale.

La parter este un restaurant, Serdihan pre numele său, care acoperă aproape jumătate din curte.

Şi pentru că aminteam la început că era ora mesei, ne-a atras atenţia. De obicei ne ferim de restaurante aşezate strategic în locuri de mare interes, pentru că, de obicei, sunt nişte capcane pentru turişti, indiferent de ţară. Dar ne-a impresionat la acest restaurant plin- ochi faptul că mai mult de jumătate păreau localnici, ceea ce ne-a încurajat să facem o încercare. Şi nu am regretat!

Serviciul a fost foarte bun şi mâncarea excelentă.

Pentru că aveam experienţă cu mezze-le din sud, din care nu puteai să mănâci mai mult de jumătate de porţie, am rugat-o pe chelneriţă să ne dea câte puţin din fiecare produs tradiţional din lista pe care o aveam pregătită de acasă. Drăguţă şi amabilă (desigur, vorbitoare de limbă engleză ca mai toată lumea în Cipru), ne-a propus să ne aducă jumătăţi de porţii, ca să ne potolim cât mai multe pofte. Din păcate, nu am reuşit să ne împlinim toate dorinţele, din cauză de capacitate limitată a burdihanului.

Astfel, am mâncat Hellim Böreģi – plăcinţele cu brânză Hellim care în sud se cheamă Halloumi, Kiyma Böreģi – plăcinţele umplute cu carne tocată, Bulgur Köftesi – rulouri din bulgur cu multe condimente şi ierburi şi Şeftali Kebebi (asemănător cu Sheftalia din sud) cu garnitură şi salată. Interesant a fost că aluatul pentru plăcinte se făcea sub ochii noştri de o turcoaică get-beget şi vă asigur că semăna mai mult a artă, decăt a meserie.

Setea ne-am potolit-o cu bere turcească Efes, incomparabil mai bună decât berea Keo din sudul insulei.

La desert ne-a am delectat cu faimosul desert Ekmek Kadayifi cu îngheţată, iar din partea casei am primit câte un Raki turcesc (un uzo mai aromat) pe post de digestiv. Cafeaua turcească la nisip a încununat opera, încăt, singurul lucru pe care ni-l mai doream era un divan plin de perne de mătase într-una din camerele răcoroase de la etaj.

Din păcate, nu eram neam de paşă, ci doar nişte bieţi turişti cu un program destul de încărcat, aşa că am lepădat aproape 40 de euro şi ghiftuiţi, am plecat spre marea moschee, bucuroşi că am avut o experienţă culinară unică.

Şi pentru că am postat câteva feluri de mâncare tradiţională cipriotă grecească aici, voi enumera pe scurt şi unele delicatese pur turceşti din insula Afroditei.

Kolocasi – o plantă rădăcinoasă asemănătoare cartofului şi cunoscută în Cipru cu mult înaintea acestuia. În turca cipriotă bulbii mici se numesc “bullez” şi se servesc tăiaţi în bucăţi mici ca garnitură la felurile de mîncare tradiţionale

Cicek dolmasi - flori de dovlecel umplute cu orez, roşii şi ceapă, ca şi sarmalele noastre de post

Mücendra – Linte gătită cu orez, sau făină (bulgur)

Pirohu - plăcinţele cu brânză Hellim, brânză Nor şi mentă

Yalancı dolma – frunze de viţă de vie umplute cu orez, roşii, ceapă şi multă mentă. un fel de sarmale de post mentolate

Lokma – gogoşele în sirop

Macun - (pronunţat ma-joon) – gem de fructe care seamănă teribil cu majunul din Moldova.

Desigur că trăind atăt de mult timp împreună, gastronomia turcească şi cea cipriotă au interferat şi chiar au fuzionat. Asta nu îi împiedică nici pe unii, nici pe alţii să susţină fără drept de apel că sunt unicii depozitari ai reţetelor originale, care le aparţin doar lor.

Parcă mai ştim si noi pe unii cu mititeii, sărmăluţele, musacaua, mămăliga…

Webmaster, vă rog să încărcaţi şi videoclipul: http://www.youtube.com/watch?v=bgtBG_p_0U8

---

VIZUALIZĂRI: 3992 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI