Aventuri in Iordania - Castelul Cruciat Kerak si imprejurimi

TIPĂREȘTE

Avand programat pentru ora 10.00 taxiul spre urmatoarea destinatie, Madaba, am lenevit in paturi, dar a trebuit sa ne incadram si in programul restaurantului de servit micul dejun, care iarasi a fost pe gustul nostru si indestulator (chiar daca erau aceleasi chestii ca in ziua precedenta).

Am coborat cu bagajele si am fost intampinati afara pe platforma din fata intrarii in hotel chiar de managerul (sau proprietarul) hotelului care respectuos ne-a intrebat cum a fost cazarea noastra, cum ne-am simtit, cum ne-a placut Petra si ne-a urat drum bun si sa revenim si alta data.

Fix la ora 10.00 ca un tren japonez de mare viteza, a venit taxiul galben si soferul, un domn imbracat elegant si cu o prezenta placuta, ne-a salutat, ne-a urcat bagajele in portbagaj si ne-a poftit inauntru la racoare.

Numele lui:Kazi si pentru cei doritori vreodata de ajutor in zona Wadi Musa-Petra, [...], vi-l recomandam cu cea mai mare placere. Bun si ca ghid avand cunostinte, dar si ca sofer, prudent si bazat pe meserie.

Am fost intrebati care a fost traseul nostru pana atunci, ce am vizitat, ce ne-a placut si ce ne-a displacut si ne-a explicat si el din traseul pe care il alesesem pentru ziua in curs pe unde dorim sa mergem.

Pretul stabilit fiind de 85 JOD era calculat pentru ruta King Highway unde se afla peisaje deosebite, zona muntoase cu serpentine si alte obiective, daca am fi ales Desert Highway, pretul era considerabil mai mic si mai rapid.

Pe drum am oprit de cateva ori, am fotografiat de la distanta ruinele castelului Shobak (in trecut denumit Crac de Montreal) aflat la circa 25 Km nord de Petra, construit in anul 1115 in timpul domniei lui Baltvin I, rege al Ierusalimului, unul din primele castele construite in zona pentru apararea provinciei impotriva cotropitorilor musulmani care navaleau pe drumurile ce legeau Siria cu Egiptul denumit Vechiul Drum Imparatesc.

Noi nu l-am vizitat ci am pornit mai departe si am oprit (H. 10.44) sa admiram Rezervatia Dana o biosfera protejata (din 1989) localizata in jurul Dana Village cu o suprafata de aproximativ 308.

Locuitorii din tribul Al Atata fiiind locuitorii nativi ai acestei zone de aproximativ 400 de ani, dar radacinile indepartate putand fi estimate in urma cu peste 6000 de ani, descoperindu-se asezari chiar din Paleolitic ale civilizatiei Egiptene, Nabateene si mai apoi urme ale trecerii romanilor.

Ne pare rau ca in asa scurtul nostru plan de a descoperi Iordania nu am reusit sa includem si cel putin o noapte de cazare in Rezervatia Dana, dar cine stie, in viitor poate!

Urmatorul obiectiv pe care soferul ni l-a recomandat a fost castelul ridicat pe dealurile din jurul micului oras de 20.000 de locuitori in mare majoritate crestini, cu origini bizantine, urmasi ai renumitilor Cavaleri Cruciati.

Ne-a dus cu masina pana in fata portilor de acces in Castel, ne-a intrebat cam cat credem ca avemm nevoie si ne-am dat intalnire peste o ora. Noi coboram in mijlocul unei stradute inguste si abia cand s-a indepartat am realizat ca nu-i luasem nici numarul de telefon, nici nu stiam cum il cheama sau macar numarul masinii.

Bagajele toate ramasesera in portbagaj iar noi eram cu un aparat de fotografiat, o camera de filmat si poseta sotiei cu acte si banii. In rest, fiii ploii! Nimic! Hmmm, cam inconstienti am fost la faza asta.

Dar unde credeti ca suntem? Ne-am zis, asta e, si am continuat catre intrarea in Castel.

Biletul de intrare 2 JOD si la intrare ne-a agatat un nene care facea pe ghidul caruia i-am dat (cat dorim noi cerea el) 5 JOD, dar povestile lui, asa cum vi le voi spune si voua, ne-au ajutat sa intelegem istoria si povestea castelului, si in plus ne-a iluminat prin incaperile intunecoase.

Trebuie sa stiti ca nu este amenajat prin interior, nu exista surse de lumina ci doar lumina naturala care patrunde prin luminatoare sapate in tavan sau in pereti, de aceea va sfatuiesc, daca nu doriti sa apelati la ghid, sa aveti o lanterna, pe care noi o uitasem? in masina, sigur ca da!

Adresă: Al Karak Hwy، Karak, Iordania
Telefon: +962 6 567 8444
An de construcție: 1142
Controlat de: Oultrejordain, Dinastia Ayyubidă, Sultanatul Mameluc, Imperiul Otoman

Castelul Kerak (denumit initital Crac des Moabites) este considerat a fi cel mai mare Castel al Cruciatilor din Orientul Mijlociu si este localizat in localitatea Al-Karak aproape de granita cu Israelul.

Inaintea inceperii constructie castelului din Karak, castelul din Montreal servea ca resedinta a stapanilor si centru de comanda, dar era pozitionat prea in sud.

Constructia castelului a inceput in anul 1140 in timpul domniei lui Pegan an Fulk regele Ierusalimului, iar principalul rol era de aparare si protectie ale vestitelor si mult tranzitatelor rute de negot intre Siria si Egipt cu schimburi de marfuri si mirodenii, dar si de control al beduinilor, crescatorii de animale.

Pagan care era si Lord de Oultrejordain isi muta centrul de domnie din Castelul de Montreal (Crac de Montreal) in castelul Kerak.

Succesorul sau, nepotul Maurice si Phiip of Milli, au adaugat construtiei initiale turnuri inalte care imbunatateau astfel supravegherea si a intarit zonele din nord si de sud, construind 2 canale pavate cu roci, canalul din sud servind ca si bazin pentru colectarea si depozitarea apei, atat de necesar in ezonul secetos.

Dupa o perioada de 30 de ani fara evenimente, castelul ajunge pe mainile lui Raynald of Chatillon care in 1176 se casatoreste cu Stephanie de Milly vaduva lui Humphrey al III - lea de Toron, el hartuind si atacand caravanele cu camile si chiar incercand sa atace de unul singur cetatea Mecca.

Ca raspuns la nesabuinta sa, in 1183 Saladin, primul sultan al Egiptului ataca si el castelul in incercarea de a-l supune dar se retrage cand regele Baldwin al-IV al Ierusalimului intervine cu ajutoare.

Saladin nu renuta la ideea de a cuceri castelul si revine 4 ani mai tarziu mult mai inarmat, iar dupa batalia de la Hattin din 1187, isi reincepe asediul asupra castelului pe care in cucereste in anul 1189.

In urmatorii 100 de ani castelul isi extide teritoriul fiind refacute si imbunatatite fortificatiile si aducandu-i-se imbunatatiri de catre BayBars domnitorul Mameluk care ii si construieste un turn in partea de nord-est.

De-a lungul timpului fortele otomane care au castigat controlul asupra zonei, realizeaza ce importanta stratigica avea castelul si imputernicesc cu drept de stapanire un guvernator cu sediul in Castelu Kerak unde erau incartiruiti 1400 de soldati din care 200 calareti.

Parti din structura castelului au fost distruse prin sustragerea de catre localnici a blocurilor de piatra care contineau salpetru (nitrat de potasiu) folosit acea vreme ca si materie prima pentru praful de pusca.

In timpul dominatiei Imperiului Otoman, fortificatia a jucat acelasi rol important datorita pozitiei sale strategice situat la intersectia principalelor rute care faceau legatura intre Peninsula Arabica, Egipt si Siria

Istoricul Paul Deschamps specialitat in istoria medievala, a inceput sapaturi arheologice in Castelul Cruciatilor in anul 1920 iar in anul 1929 reuseste impreuna cu arhitectul Francois Anus sa contureze primul plan si schita ale castelului Kerak, redandu –i acestuia maretie dupa sute de ani de glorie.

Un lucru insa i-a intrigat pe istoricii care au studiat istoria castelului si au facut cercetari, acela fiind lipsa de rafinament in constructia castelului. In timp ce era foarte mare si incredibil de puternic, calitatea constructiei este considerata a fi bruta, fara stil, in comparatie cu alte castele si fortarete construite de catre cruciati.

Cel mai remarcabil element de arhitectura Cruciata care a supravietuit timpurilor si transformarilor este zidul de nord, in care se afla sali cu arcade desfasurate pe 2 niveluri unde se aflau grajdurile, servind de asemeni si pentru posturi de supraveghere a zonei dar si adapost impotriva masinilor de atac folosite in asediu.

Ani de zile castelul a fost resedinta tuturor marilor conducatori ai vremurilor si a fost prima tinta a cotropitorilor in dorinta de a-si supune tinuturile invecinate.

Castelul era o constructie impunatoare si deosebit de impresionanta pentru acele timpuri, avand zidurile inalte si foarte groase si domina cu maretia sa toata suprafata inconjuratoare fiind construi pe unul din cele mai inalte dealuri din zona.

Numai privindu-l putem acum intelege eforturile deosebite, sacrificiile dar si maiestria constructorilor si arhitectilor si eforturile uriase care au fost facute pentru rdicarea sa.

Castelul are un sant adanc care il protejeaza fata de restul dealului in partea vestica, sant fiind tipic pentru acest tip de castel. Pantele abrubte ale promontoriului sunt acoperite de povarnis care ingreuneaza astfel accesul potentialilor atacatori.

Intrarea in castel se face prin asa numita Poarta Otomana.

Galeria Cruciata servea ca si adapostul grajdurilor. Langa capatul indepartat al galeriei, scarile ne conduc catre Poarta Cruciatilor, care odinioara era intrarea principala in castel, dar ramane acum inchisa fiind in proces de restaurare.

Cei care intra in castel pe aici o pot face printr-un pasaj foarte ingust care este separat de Galeria Cruciatilor printr-un perete, acest acces stramt este tipic castelelor Cruciate si asigura o aparare usoara a portilor in cazul unui atac

Pe peretele din partea de nord a galeriei se afla o figura sculptata (fara cap), iar legendele local spun ca i-ar apartine chiar lui Saladin, dar care a fost datata in secolul al doilea si conform savantilor ar fi o sculptura fenerara Nabateeana.

O scara mica ne conduce care locul ruinelor turnului din nord-est in timp ce un alt pasaj ne conduce catre partea sudica unde sunt incaparile iluminate prin gauri mici in peretii din calcar si se pot distinge cateva inscriptii bizantine.

La capatul coridorului se afla bucataria, unde putem observa mari pietre de forma rotunda folosite pentru macinarea maslinelor si obtinerea uleiului, precum si o zona pentru depozitarea graului si a uleiului.

Cu ajutorul unei lanterne, puteti observa in tunelul intunecat cateva inscriptii grecesti neclare si inca neelucidate.

O usa de la bucatarie ne conduce catre un cuptor urias.

Dincolo de parapet se observa povarnisul abrupt, o panta stancoasa care impiedica invadatorii sa escaladeze panta catre castel, dar si prizonierii care incearca sa fuga.

Curtea aflata la partea superiora are un bazin urias.

La capatul partii nordice a castelului se afla o terasa, chiar deasupra Galeriei Cruciatilor cu o vedere deosebita.

Deasupra partii sudice a castelului se ridica Umm Al Thallaja (Mama Zapezilor), dealul care reprezenta amenintarea principala in timpul asediilor

Catre vest se intinde localitatea Al Shabiya denumita odinioara Al Ifranj datorita numerosilor cavaleri Cruciati (Franci) care s-au stbilit acolo dupa asedierea si caderea castelului.

Principala biserica Cruciata a fost construita aici avand altarul in josul scarilor catre dreapta (nord), in aceasta camera joasa sunt fante in pereti sugerand ca initial faceau parte din zidurile exterioare ale castelului.

Turnul din apropiere se considera a fi o moschee Mameluca.

Doua coridoare ne conduc catre biserica, cel din dreapta (est) trece pe langa sapte incaperi ce se crede a fi fost celule pentru prizonieri si biroul administrativ al inchisorii.

Coridorul din vest (dreapta) conduce catre baza scarilor spre Galeria Rosette numita astfel dupa rozetele sculptate la baza scarilor.

Deasemeni, din biserica puteti ajunge printr-un pasaj coborand catre stanga scarilor, care conduce catre nord vest prin interioarele castelului aproximativ pe sub biserica.

Coridorul face la dreapta (spre nord) si ajungem intr-o zona mai iluminata unde gasim o mini piata cu diferite magazine si beciuri.

La capatul sudic al castelului se afla magazia sau spatiul de depozitare (construita in anul 1260 de catre sultanul Mameluk Beybars) considerata a fi cel mai fortificat punct al castelului unde se refugiau in caz de asediu, cu ziduri de 6.5 metri grosime, fante inguste pentru supraveghere la toate cele patru niveluri si cu creneluri in varf.

Din aceasta sala, scarile ne conduc in jos catre Palatul Mameluk construit pentru Sultanul Al Nasir Muhammad in 1311.

La partea de sus a scarilor avem o vedere minunata asupra Wadi Karak locul unde conform legendelor ar fi fist orasele distruse Sodoma si Gomora.

In curtea inferioara a castelului se alfa Muzeul Arheologic din Karak care a fost redeschis publicului in 2004 dupa indelungi lucrari de restaurare.

Aici regasim vestigii arheologice despre regiunea din jurul castelului Kerak si chiar din castel din cele mai vechi timpuri pana in timpul islamicilor, incluzand perioada dominatiei Cruciatilor care si-au pus amprenta asupra arhitecturii castelului.

In 18 decembrie 2016 castelul a fost scena unui act terorist in urma caruia 14 persoane au fost impuscate si altii 34 au fost raniti. Dintre cei 14 morti, 7 au fost luptatori din fortele de securitate iordaniana, 2 civili si o turista canadiana, iar ceilalti 4 au fost atacatorii, impuscati in schimbul de focuri pentru eliberarea celorlalti turisti detinuti ostatici.

Conform declaratiei unui fost oficial al guvernului Sameeh Maaytah care provine din orasul Karak, atentatorii ar apartine unor grupari extremiste islamiste, dar acest lucru a fost infirmat de catre oficialitatile guvernamentale.

Un reprezentant al politiei iordaniene a declarat ca teroristii au sosit in Karak din orasul Qatraneh, aflat in desert la circa 25 de km nord est fata de orasul Karak, o localitate cunoscut pentru traficantii sai si unde multi dintre rezidenti, membri ai diferitelor triburi, detin arme.

In urma acestui atac, Iordania si-a intarit si imbunatatit securitatea, reusind sa-si mentina statutul de tara stabila si sigura care ofera protectie turistilor.

Ne-am incadrat intr-o ora si rasufland usurati am vazut ca domnul taximetrist ne astepta rezemat de masina, cu motorul pornit, aerul conditionat mentinea o temperatura placuta la interior si povestindu-i despre impresiile noastre, am continuat catre Madaba.

Am trecut prin Rezervatia Naturala Wadi Mujib, si pe Barajul Wadi Mujib, unde

ne-a spus sa nu fotografiem sau filmam la trecerea pe langa paznicii vigilenti ai barajului.

Wadi Mujib este localizat in regiunea muntoasa la est de Marea Moarta in partea sudica a vaii Iordanului la aproxiativ 90 km sud de Amman.

Cu o suprafata de 212 km patrati, rezervatia a fost creata in anul 1987 de catre Societatea Regala pentru Conservarea si Protejarea Naturii, in incercarea de a proteja flora si fauna locala (peste 300 specii de plante, 10 specii de carnivore si numeroase specii de pasari), fiind recunoscuta de catre UNESCO in 20111 si declarata Biosfera.

Izvoarele cu apa geotermala Hammmat. Ma (folosite de catre turisti si localnici) se afla in proximitatea rezervatiei, iar o baza temporara militara iordaniana se gaseste in partea de sud a Rezervatiei.

Odata cu terminarea in anul 2004 a barajului Mujib Dam la partea inferioara a vaii a fost creat un lac de acumulare care aprovizioneaza cu apa asezarile invecinate.

Soseua impecabila, nou construita serpuieste de pe culmile inalte (se poate admira panorama pana jos in vale, inclusiv barajul), apoi coboara in terase pana cand traverseaza barajul si –si continua urcarea pe versantul nordic, tot serpuind pe peretele terasat al vaii Mujib.

Oprim la un alt punct de belvedere de unde putem fotografia intreaga vale ce se intinde sub noi si observam traseul serpuitor al soselei pe care veniseram de pe versantul celalalt.

La 16.00 eram in fata Hotelului Mariam din Madaba, obositi, dar fericiti si urma sa ne cazam conform rezervarii facut pe booking.

Despre Hotelul Mariam si ce am vizitat pe perioada sederii in Madaba urmeaza in viitor sa va povestesc...

---

VIZUALIZĂRI: 2386 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI