Patria mea, esti tu sau cum am gasit noi Kaya Koyu

TIPĂREȘTE

Stiu ca despre orasul Kayakoyu s-au scris doar cateva randuri pe sait, randuri (scrise prin 2011) pe care le-am sucit pe toate partile inainte de plecarea noastra in Turcia, multumim @irinad pentru ca le-ai scris si pentru ca ne-au incitat la acesta vizita in plus dupa vizita am descoperit Gemiler Plaji un loc cu miros de pin cufundat in mare.

Dupa aventura noastra turceasca de 12 zile, ajung io frumos acasa si la momentul “T 0” deschid ca tot omul TV-eul apurces sa ma asez comod in asteptatea a cevaului ala care tre sa vina pe la gene deschid ochii si ciulesc urechile – totusi privesc la tv. In TV-eu rula primul serial din “Patria mea, esti tu” si stand asa frumos acolo fara sa am vreo intentie de a urmari ce ruleaza imi dau seama ca este vorba de razboiul greco- turc si ca are legatura cu Kaya Koyu vizitat de noi recent, bine ca de atunci m-a luat flama si urmaresc iubirea romantata si alea cateva chestiuni istorice descrise in film cu mare sfintenie. HI! Hi! Hi!

Deci, Kaya Koyu sau Labessus asa cum il numeau grecii in trecut se afla foarte aproape de orasul Fethiye locul unde noi am avut prima cazare. GPS-esul imi arata in jur de 14 km. (Calis Plaji- Kaya Koyu prin Oldudeniz- bazar) Dar acum stand si vizionand pozele, drumul mi s-a parut foarte lung, alambicat si dragut totodata, am avut sentimentul ca sunt mai mult pe munte iar muntele este tapetat cu multe constructii micute si cochete.

GPS-esul ne-a indicat ca suntem la Kaya Koyu in mijlocul unui deal aflati in urcare langa niste ziduri vechi, o cabanuta si un restaurant prafuit, Bogdan a fost nostim cand m-a informat sec “aici se termina GPS-esul dar nu vad nicio intrare la obiectiv”. Ma uit bine si zic” mai mergi un pic! ” Stop” vad un pic de parcare, parcam… vedem ca in cabanuta este cineva, ne luam bilete (5lire /adult) si ramanem in continuare inerti in parcare, in fata cabanutei, in fata unor corturi, lateral de sosea si privim in zare intrarea la Kaya Koyu... Greu!

Doamna ne face semn pe geam sa mergem inainte… noi tot nu ne dumiream … unde!? Gata, am gasit gaurica intre doua panze de cort prafuite.

Doamne si eram asa de echipati de ce urma incat imi venea sa scot pantofii sport din ruscsac dar de atata lene am urcat asa pana sus la turnul orasului… este drept cam chinuit.

Obiectivul in ciuda greutatilor intampinate de noi ne dam seama pe masura ce urcam ca are trasee prestabilite in incinta ruinelor dar si trase montane care au de aici punctul de plecare.

Absolut toata zona obiectivului este in urcare, pe niste stradute batute cu piatra de rau pe alocuri foarte stramte, iar casele (ruinele) vechi de peste o suta de ani nu mai au nimic din starlucirea unei asezari dar totusi au un farmec aparte, care m-a facut sa o iau razna printre ele fara sa mai tin cont ca sunt inca in covalescenta. Materialul preponderant din care au fost construite casutele este piatra combinata cu lemn (care s-a distrus) si de aceea au supravietuit timpului si unui mare cutremur din zona petrecut in anul 1957. O casuta dasta tip grecesca sa-i spunem avea in general 2 sau 3 incaperi micute, o fantana, presupun dupa faptul ca repetitiv am vazut ceva de genul la fiecare casa si negrsit un cuptor sau vatra care cred eu ca se afla de fapt in afara casei. La unele case am avzut in tencuiala granit sau marmura asa ca un model (gen tencuiala decorativa) chiar am vazut si un semineu (probabil la o casa mai de boieri).

Viata lor sociala sa stiti ca era destul de intense am vazut scoala, am vazut doua biserici ortodoxe, am vazut un turn de aparare chiar si o capela mortuara, spital, vama, probabil aveau si altele care mi-au scapat.

Populatia micului orasel a provenit din insula Gemiler si care s-a adapostit aici la 8 km distanta din calea piratilor. Acum insula Gemiler sau mai bine zis golful Gemiler este amenajata drept plaja privata, Intrarea in incinta ei costa 25 lire pentru o masina si pot sa spun ca merita o zi sa ti-o petreci aici in padurea de pini care coboara in mare.

Despre istoria zbuciumata si trista a Orasul Fantoma asa cum apare tradus Kaya Koyu prin ghidurile turistice nu vreau sa amintesc decat faptul ca in anul 1923 pe fondul razboiului greco-turc, ultimi locuitori de etnie greaca au parasit satul si s-au indreptat care cum au vazut cu ochii. Orasul este declarat patrimonial UNESCO si se pare ca turcii vor s a il revigoreze partial din punct de vedere turistic, in acest sens am vazut ca au dat voie sa se recladeasca in acelasi stil cateva cladiri de pe marginea soselei unde s-au deschis mici pensiuni si carciumioare. Drumul din sat duce spre plaja Gemiler si este extreme de pitoresc. Localnicii care au tarabe la intrarea in muzeu vand diverse mici obiecte de factura casnica, cioburi si te miri ce, culese din ruinele vechiului sat.

Sfaturi utile

Daca intentionati sa vizitati zona este bine sa fiti incaltati cu pantofi de sport, sa aveti apa rece la voi si un sfat din partea mea incercati sa faceti vizita in cursul diminetii, eu cred ca la ora 9 ar fi bine sa fiti prezenti déjà in parcare, vizita in zona poate dura in functie de ce v-ati propus in jur de 1,5 – 3 ore.

Rog frumos webmaster, sa ataseze https://youtu.be/2HETzEwPJDA, multumiri anticipate.

---

VIZUALIZĂRI: 2490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI