Urmele unui oraș prosper altădată – Abrud

TIPĂREȘTE

În drumul nostru către cazarea din Munții Apuseni – Casa Cernat din Albac (vezi impresii) nu ne propusesem să vizităm Abrudul, nici măcar să ne oprim în oraș. Dar ploaia care se oprise, timpul liber ce îl aveam la dispoziție până pe înserat și traseul indicat de Waze prin mijlocul urbei (ceea ce ne-a dat prilejul să vedem câteva clădiri frumoase) ne-a făcut să oprim câteva zeci de minute în centrul vechi al orașului minier din Apuseni. Peisajul citadin nu este foarte ofertant, dar am găsit o serie de colțuri pitorești, câteva clădiri istorice renovate, o piață centrală, biserici zvelte, statui... Și multe, multe plăcuțe comemorative montate pe fațadele caselor unde au locuit personalități ce au influențat într-un fel sau altul istoria orașului și nu numai. Niciunde nu am văzut atât de multe astfel de plăcuțe pe o arie urbană nu foarte întinsă (și cine știe câte ne-au scăpat).

Orașul, și mai ales centrul, nu este foarte animat, doar câte un om sau doi merg spre treburile lor (Abrudul mai are puțin peste 4000 de locuitori). Exploatările miniere din zonă, cu precădere cele de aur, au atras oameni de multe naționalități, sosiți aici de bunăvoie sau prin cuceriri războinice. Aurul, acest metal prețios al tuturor vremurilor, a constituit motorul dezvoltării economice a așezării. Aurul a adus în oraș negustori, cârciumari și meșteșugari care prosperau de pe urma comerțului, iar băieșii (lucrătorii minieri) cheltuiau în oraș toți banii obținuți în urma valorificării aurului extras. Istoricul transilvănean Ion Rus Abrudeanu a descoperit statistici ce consemnau preschimbarea în bani, la Oficiul de schimb al statului din Abrud, în interval de 5 ani (1872-1877), a peste 5640 kg aur. Chiar dacă a cunoscut perioade de înflorire economică și prosperitate, orașul a fost și scena unor confruntări social-politice de anvergură: revolta lui Sofronie de la Cioara (1761), răscoala lui Horea (1784), revoluția pașoptistă (1848-1849), mișcări sociale și revolte ale minerilor la sfârșitul anilor 1800 și în perioada interbelică.

Parcăm autoturismul în preajma centrului și pornim și explorăm la pas inima orașului vechi. Ajungem repede în Piața Eroilor, spațiu care a devenit preponderent pietonal în ultimii ani, loc de unde avem în fața ochilor turlele mai multor biserici: biserica romano-catolică „Sf. Nicolae” (secolul al XIII-lea), biserica unitariană (1786/în prezent în curs de refuncționalizare publică) și biserica reformată (1625). Am găsit deschisă doar biserica romano-catolică „Sf. Nicolae” (de fapt, ca în multe lăcașuri de cult transilvane un grilaj împiedică intrarea în nava centrală) și am putut vedea cât de cât interiorul de la o oarecare distanță – picturile murale de pe tavan sunt de admirat. Celelalte două biserici nu mai sunt funcționale, cea reformată găzduind pe laterale, între contraforți, spații comerciale.

Bustul lui Avram Iancu, așezat în fața bisericii reformate, este o operă din 1928 a sculptorului Ulbrich. Pe o stradă laterală vedem și bustul avocatului Ion Buteanu, prefect de Zarand, apropiat al lui Avram Iancu și martir al revoluției de la 1848. Nu foarte departe, pe str. Mărășești, trecem pe lângă casa în care a locuit avocatul transilvănean.

De jur împrejurul pieței centrale se află un front de case vechi, multe cu elemente ornamentale deosebite: ancadramente de ferestre bogat decorate, balcoane din fier forjat, porți de acces în curți din lemn sculptat cu diverse modele, mascaroni, cariatide și atlanți etc. O parte din aceste clădiri au fost consolidate și restaurate, altele încă suferă de pe urma trecerii timpului. Pe multe fațade sunt așezate plăcuțe comemorative, ca de exemplu: casa în care a locuit Nicolae Iorga în 1905, casa dr. Alexandru Borza – creatorul spitalului din Abrud și delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, casa memorandistului Vasile Fodor, sala „Detunata” unde s-a desfășurat în 1938 adunarea generală a „Astrei” , casa în care s-a hotărât capturarea lui Horea și Cloșca în 1784, casa unde a fost sediul Revoluției de la 1848-1849 (unde Nicolae Bălcescu s-a întâlnit cu Avram Iancu), casa în care a funcționat școala primară românească între 1782-1918, casa tribunului Ioan Șuluțiu (inventatorul artileriei moților – tunurile din lemn), casa prefectului Ioan Boieriu, casa primului primar al Abrudului de după Marea Unire din 1918: Nicolae Brutus Draia ș. a.

În calea plimbării noastre am văzut și alte clădiri interesante: Primăria orașului, Biblioteca orășenească, biserica ortodoxă „Sf. Treime” și câteva străzi cu iz arhaic, pavate cu piatră cubică.

Deși plimbarea noastră nu a durat foarte mult, vizitând centrul orașului și împrejurimile ne-am putut face o idee despre viața de altădată din târgul minier. Iată și impresiile unui călător român din Regat prin Țara Moților, publicate în serial în ziarul „Tribuna” din 1897:

La Abrud e târg de săptămână, Lunea.

De cum face ochi, Moțul venit la târg să vânză sau să cumpere — căci e negustor ca Armeanul — se repede la cămara erarială, schimbă, pe „bani buni” , aurul stors din peatră în cursul săptâmânei, şi, după ce controlează, cu o pătrundere de specialist, operaţia inginerului de mine însărcinat să preţăluească bucăţile de aur, să întoarce în târg, îşi regulează treburile cât te-ai învârti într-un picior — Moţul e iute de fire şi deschis la minte — şi apoi, dă Doamne bine!

În giurul tarabelor care se îndoae sub greutatea clădăriilor de cârnaţi a maldărului de şunci, şi a unor imense ceaune cu ciorbă galbină de peşte fiert cu şofran – Moţul, încolăcind braţu-i vînjos pe după gâtul nevestei, ascultă, cu un fel de extaz oriental, doina ceteraşului care par’că trage cu arcuşul pe coardele inimei lui — atâta-i stăpâneşte sufletul.

Pe la chindie, cei mai întăriţi se abat, unii la cassina română, unde-i omeneşte „Köndy” , făgădarul, alţii la căfană, unde Chiuţ, cel mai virtuos dintre lăutarii ţinutului, îi farmecă cu voluptoasa Ţarină — un danţ pasionat pentru care Moţul îşi dă şi ţundra, şi calul, şi şteampul la nevoe.

A doua zi procesiunea porneşte pe acasă.

Potecile pitoreşti ale munţilor înfăţişează, atunci, priveliştea unei caravane de pelerini. Călare, el pe şea, şi femeea pe crupa aceluiaşi animal, Moţul se tot duce fredonându-şi Ţarina, pe când nevasta, cu picioarele bănănăindu-i într-o parte, numără pe podul palmei bruma de cruceri ce a putut scăpa din mâna făgădarului.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 38 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI